În anii premergători Marelui Război din 1914-18, "butoiul cu pulbere" al Europei, cum era denumită zona balcanică, stătea să explodeze. Împins în partea asiatică a teritoriului său, Imperiul Otoman se afla în implozie, iar statele recent independente - Grecia, Serbia, Bulgaria - se pregăteau să-i împartă "moştenirea" europeană. O coaliţie balcanică a ieşit victorioasă în urma unui prim conflict în 1912, dar "împărţirea prăzii" i-a dezbinat pe foştii parteneri, fiecare reclamând o felie cât mai mare din tortul astfel dobândit. Balcanii erau (şi sunt încă) o arie în care amestecul etnic e mare, bulgarii, sârbii, grecii, albanezii coabitând de secole cu turcii, aromânii ş.a. De aceea împărţirea teritoriului pe criterii etnice era un proces dificil. Comunităţi întregi s-au trezit în graniţe străine etniei lor, fiind adesea silite să opteze pentru părăsirea vetrei unde îşi aveau proprietăţile şi de care erau legate printr-un trecut secular. Cei rămaşi au fost obligaţi să se supună altor legi decât cele asumate tradiţional. Al doilea Război Balcanic, din 1913, a opus Bulgaria (care cerea întreaga provincie a Macedoniei) Serbiei şi Greciei, cărora li s-au alăturat şi otomanii înfrânţi cu un an înainte. Considerând că o Bulgarie Mare răstoarnă echilibrul balcanic, inclusiv prin pretenţiile acesteia asupra Dobrogei, România a intervenit în război. Trupele ei au ajuns până la Sofia, silind astfel Bulgaria să capituleze. Pacea de la Bucureşti a adus României Cadrilaterul, un teritoriu ce urma să fie colonizat inclusiv cu aromâni din Balcani, ameninţaţi cu asimilarea forţată în noile state naţionale. Primul Război Mondial, izbucnit un an mai târziu tot din zonă, a destabilizat iar situaţia: Bulgaria (şi Turcia) s-a alăturat Germaniei şi Austro-Ungariei într-o aventură resentimentară de recuperare a teritoriilor pierdute. Se ştie ce nenorociri a provocat şi cum s-a terminat acest prim război mondial. Am rezumat contextul istoric, pentru a releva importanţa cărţii pe care vi-o recomand azi. Însemnările lui Nicolae S. Şucu descriu toate evenimentele dintre 1908 şi 1918 din perspectiva omului simplu, obligat să le trăiască. Autorul manuscrisului de acum un veac, păstrat la Biblioteca Academiei şi publicat acum pentru prima oară de Daniel Cain într-o ediţie profesionist îngrijită, e un cioban muscelean care, pornit în căutarea unei vieţi mai bune, străbate ţinuturile de frontieră cu turma de oi, ajungând din Bărăgan în Dobrogea şi de acolo în Bulgaria, unde "prinde cheag" şi îşi face o familie. Războaiele balcanice şi apoi Prima Conflagraţie îl găsesc înrolat (ca şi pe alţi conaţionali) în armata bulgară şi obligat să participe la acţiunile acesteia, inclusiv împotriva României. În însemnările lui, scrise în româneşte, Nicolae Şucu descrie şi atrocităţile, suferinţele la care e martor, schimbările de atitudine ale camarazilor şi superiorilor în funcţie de situaţiile traversate, revărsările de ură dar şi gesturi de umanitate şi speranţa în mai bine. Supravieţuind tuturor încercărilor, ciobanul aventurier e conştient că experienţele lui vor interesa şi pe alţii ("...cel ce va ceti va înţelege cât e de amar printre streini şi că sângele apă nu se face"). Nu numai că interesează ca document, dar peripeţiile lui sunt pasionante, romaneşti aş zice, asemănătoare acelora din romanul de ficţiune "Ora 25" de Virgil Gheorghiu.
Selecţia "Formula AS"
* Nicolae S. Şucu, "Viaţa şi aventurile unui cioban român în Bulgaria în vremuri de război, 1908-1918", text stabilit de Cristina Jelescu, ediţie îngrijită, studiu introductiv, cronologie şi note de Daniel Cain, Editura Humanitas (tel. 021/311.23.30), 212+36 ilustraţii.
În anii premergători Marelui Război din 1914-18, "butoiul cu pulbere" al Europei, cum era denumită zona balcanică, stătea să explodeze. Împins în partea asiatică a teritoriului său, Imperiul Otoman se afla în implozie, iar statele recent independente - Grecia, Serbia, Bulgaria - se pregăteau să-i împartă "moştenirea" europeană. O coaliţie balcanică a ieşit victorioasă în urma unui prim conflict în 1912, dar "împărţirea prăzii" i-a dezbinat pe foştii parteneri, fiecare reclamând o felie cât mai mare din tortul astfel dobândit. Balcanii erau (şi sunt încă) o arie în care amestecul etnic e mare, bulgarii, sârbii, grecii, albanezii coabitând de secole cu turcii, aromânii ş.a. De aceea împărţirea teritoriului pe criterii etnice era un proces dificil. Comunităţi întregi s-au trezit în graniţe străine etniei lor, fiind adesea silite să opteze pentru părăsirea vetrei unde îşi aveau proprietăţile şi de care erau legate printr-un trecut secular. Cei rămaşi au fost obligaţi să se supună altor legi decât cele asumate tradiţional. Al doilea Război Balcanic, din 1913, a opus Bulgaria (care cerea întreaga provincie a Macedoniei) Serbiei şi Greciei, cărora li s-au alăturat şi otomanii înfrânţi cu un an înainte. Considerând că o Bulgarie Mare răstoarnă echilibrul balcanic, inclusiv prin pretenţiile acesteia asupra Dobrogei, România a intervenit în război. Trupele ei au ajuns până la Sofia, silind astfel Bulgaria să capituleze. Pacea de la Bucureşti a adus României Cadrilaterul, un teritoriu ce urma să fie colonizat inclusiv cu aromâni din Balcani, ameninţaţi cu asimilarea forţată în noile state naţionale. Primul Război Mondial, izbucnit un an mai târziu tot din zonă, a destabilizat iar situaţia: Bulgaria (şi Turcia) s-a alăturat Germaniei şi Austro-Ungariei într-o aventură resentimentară de recuperare a teritoriilor pierdute. Se ştie ce nenorociri a provocat şi cum s-a terminat acest prim război mondial. Am rezumat contextul istoric, pentru a releva importanţa cărţii pe care vi-o recomand azi. Însemnările lui Nicolae S. Şucu descriu toate evenimentele dintre 1908 şi 1918 din perspectiva omului simplu, obligat să le trăiască. Autorul manuscrisului de acum un veac, păstrat la Biblioteca Academiei şi publicat acum pentru prima oară de Daniel Cain într-o ediţie profesionist îngrijită, e un cioban muscelean care, pornit în căutarea unei vieţi mai bune, străbate ţinuturile de frontieră cu turma de oi, ajungând din Bărăgan în Dobrogea şi de acolo în Bulgaria, unde "prinde cheag" şi îşi face o familie. Războaiele balcanice şi apoi Prima Conflagraţie îl găsesc înrolat (ca şi pe alţi conaţionali) în armata bulgară şi obligat să participe la acţiunile acesteia, inclusiv împotriva României. În însemnările lui, scrise în româneşte, Nicolae Şucu descrie şi atrocităţile, suferinţele la care e martor, schimbările de atitudine ale camarazilor şi superiorilor în funcţie de situaţiile traversate, revărsările de ură dar şi gesturi de umanitate şi speranţa în mai bine. Supravieţuind tuturor încercărilor, ciobanul aventurier e conştient că experienţele lui vor interesa şi pe alţii ("...cel ce va ceti va înţelege cât e de amar printre streini şi că sângele apă nu se face"). Nu numai că interesează ca document, dar peripeţiile lui sunt pasionante, romaneşti aş zice, asemănătoare acelora din romanul de ficţiune "Ora 25" de Virgil Gheorghiu.
În anii premergători Marelui Război din 1914-18, "butoiul cu pulbere" al Europei, cum era denumită zona balcanică, stătea să explodeze. Împins în partea asiatică a teritoriului său, Imperiul Otoman se afla în implozie, iar statele recent independente - Grecia, Serbia, Bulgaria - se pregăteau să-i împartă "moştenirea" europeană. O coaliţie balcanică a ieşit victorioasă în urma unui prim conflict în 1912, dar "împărţirea prăzii" i-a dezbinat pe foştii parteneri, fiecare reclamând o felie cât mai mare din tortul astfel dobândit. Balcanii erau (şi sunt încă) o arie în care amestecul etnic e mare, bulgarii, sârbii, grecii, albanezii coabitând de secole cu turcii, aromânii ş.a. De aceea împărţirea teritoriului pe criterii etnice era un proces dificil. Comunităţi întregi s-au trezit în graniţe străine etniei lor, fiind adesea silite să opteze pentru părăsirea vetrei unde îşi aveau proprietăţile şi de care erau legate printr-un trecut secular. Cei rămaşi au fost obligaţi să se supună altor legi decât cele asumate tradiţional. Al doilea Război Balcanic, din 1913, a opus Bulgaria (care cerea întreaga provincie a Macedoniei) Serbiei şi Greciei, cărora li s-au alăturat şi otomanii înfrânţi cu un an înainte. Considerând că o Bulgarie Mare răstoarnă echilibrul balcanic, inclusiv prin pretenţiile acesteia asupra Dobrogei, România a intervenit în război. Trupele ei au ajuns până la Sofia, silind astfel Bulgaria să capituleze. Pacea de la Bucureşti a adus României Cadrilaterul, un teritoriu ce urma să fie colonizat inclusiv cu aromâni din Balcani, ameninţaţi cu asimilarea forţată în noile state naţionale. Primul Război Mondial, izbucnit un an mai târziu tot din zonă, a destabilizat iar situaţia: Bulgaria (şi Turcia) s-a alăturat Germaniei şi Austro-Ungariei într-o aventură resentimentară de recuperare a teritoriilor pierdute. Se ştie ce nenorociri a provocat şi cum s-a terminat acest prim război mondial. Am rezumat contextul istoric, pentru a releva importanţa cărţii pe care vi-o recomand azi. Însemnările lui Nicolae S. Şucu descriu toate evenimentele dintre 1908 şi 1918 din perspectiva omului simplu, obligat să le trăiască. Autorul manuscrisului de acum un veac, păstrat la Biblioteca Academiei şi publicat acum pentru prima oară de Daniel Cain într-o ediţie profesionist îngrijită, e un cioban muscelean care, pornit în căutarea unei vieţi mai bune, străbate ţinuturile de frontieră cu turma de oi, ajungând din Bărăgan în Dobrogea şi de acolo în Bulgaria, unde "prinde cheag" şi îşi face o familie. Războaiele balcanice şi apoi Prima Conflagraţie îl găsesc înrolat (ca şi pe alţi conaţionali) în armata bulgară şi obligat să participe la acţiunile acesteia, inclusiv împotriva României. În însemnările lui, scrise în româneşte, Nicolae Şucu descrie şi atrocităţile, suferinţele la care e martor, schimbările de atitudine ale camarazilor şi superiorilor în funcţie de situaţiile traversate, revărsările de ură dar şi gesturi de umanitate şi speranţa în mai bine. Supravieţuind tuturor încercărilor, ciobanul aventurier e conştient că experienţele lui vor interesa şi pe alţii ("...cel ce va ceti va înţelege cât e de amar printre streini şi că sângele apă nu se face"). Nu numai că interesează ca document, dar peripeţiile lui sunt pasionante, romaneşti aş zice, asemănătoare acelora din romanul de ficţiune "Ora 25" de Virgil Gheorghiu.
Alte articole din acest numar
- Selecţia "Formula AS"
- Selecţia "Formula AS"
- ŞTEFAN IANCU - "Doamne, câte am trăit! Şi am doar 19 ani!"
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
