Dacă vă opriţi asupra acestei rubrici, înseamnă că nu faceţi parte dintre cei 32% din populaţia ţării care nu-şi cumpără nici o carte pe an. De aceea vă recomand, pentru perioada vacanţelor, o frumuseţe de roman care vă va transporta tocmai în Malaezia. Pentru mine, această primă întâlnire cu literatura malaeziană a fost o încântare, cu atât mai mult cu cât despre romancier nu ştiam nimic, nici măcar dacă e bărbat sau femeie. Dar, cum se întâmplă cu scriitorii buni, după primele pagini a reuşit să mă lipească hipnotic de subiect şi personaje, să mă "naturalizeze" apoi treptat în lumea lui insulară, să mă facă să trăiesc prin poveşti de viaţă evenimente dramatice din istoria Malaeziei în secolul XX. Şansa lui Tan Twan Eng - malaezian de origine chineză, născut în 1972 în insula Penang de pe coasta de NV, cu studii de Drept la Londra şi apoi lucrând ca avocat în Kuala Lumpur - a fost că şi-a scris romanul de debut din 2008, Darul ploii, în engleză. Talentul lui ieşit din comun a putut fi astfel remarcat în toată lumea anglofonă, ceea ce i-a adus nominalizarea la Man Booker Prize şi traduceri imediate în multe ţări, inclusiv la noi, unde a apărut în 2009, la Editura TREI. După patru ani de la debutul ce l-a consacrat, a revenit cu "Grădina ceţurilor din amurg", a cărui scenă e tot insula sa natală, plină de interferenţe etnice şi culturale. Romanul împleteşte tema relaţiei de iubire dintre maestru şi discipol (frecventă la clasicii chinezi şi japonezi), perceperea cu o fineţe rafinată a naturii, căreia i se opun cruzimile naturii umane, tema justiţiei pentru învingători şi învinşi în războaiele între ţări şi cele civile, cea a sacrificiului din dragoste şi onoare. Eroina principală, Teoh Yun Lin, provine, ca şi autorul, dintr-o familie chineză cu educaţie engleză din Penang, unde, în ciuda tensiunilor interetnice, convieţuia cu olandezii şi britanicii care ocupaseră de-a lungul timpului insula, dar şi cu băştinaşii malaezieni. (Trebuie spus că populaţia chineză stabilită masiv aici în sec. XVIII, căreia i s-au adăugat apoi cei aduşi de englezi ca forţă de muncă pe plantaţiile de cauciuc, de ceai şi în mine, reprezintă şi azi un sfert din populaţia Malaeziei şi ei sunt cei ce controlează economia.) Perioada cuprinsă în roman este în principal cea dintre 1940 şi 2000, iar tensiunea ce întreţine curiozitatea cititorului vine din structurarea necronologică a episoadelor, alternând trei etape diferite din biografia personajului central. Există un prezent în care judecătoarea pensionară Yun Lin din Kuala Lumpur, atinsă de o boală neurologică provocatoare de afazie, se întoarce la Majuba, domeniul unui prieten din tinereţe, şi, sub presiunea bolii, începe să îşi scrie povestea dureroasă. O poveste marcată adânc de anii de ocupaţie japoneză 1941-45, când adolescenta împreună cu sora ei mai mare fuseseră duse într-un lagăr de muncă forţată din junglă. Atrocităţile suferite acolo, faptul că sora ei se sinucisese după ce fusese obligată să suporte violurile ofiţerilor torţionari, că fusese singura supravieţuitoare a acelui lagăr secret o fac, după 1945, să studieze Dreptul şi să devină procuror în procesele criminalilor de război japonezi. Dar şi să încerce să îndeplinească ultima dorinţă a surorii ei, fascinată de arta grădinilor japoneze, de a construi grădina la care visaseră în captivitate. De aceea se duce la Majuba, unde un prieten al tatălui ei, olandezul Magnus Pretorius, avea ca vecin pe fostul grădinar al împăratului Hirohito, Nakamura Aritomo, autoexilat de mult pe un munte. Acceptată ca ucenică a acestui rafinat şi misterios artist, tânăra Yun Lin, în ciuda resentimentelor puternice pentru japonezi, învaţă treptat de la el că o grădină e o încercare de a face ordine în haos, că din elemente sălbatice ale naturii poţi să construieşti reprezentări ale stărilor spirituale, capabile să irizeze emoţii. Romanul lui Tan Twan Eng e construit el însuşi cu arta grădinilor japoneze, cu o imaginaţie venind dintr-o cultură veche, care ştie să dea o transparenţă iluminată înţelesurilor, dincolo de nebunia brutală a lumii.
Selecţia "Formula AS"
* Tan Twan Eng, "Grădina ceţurilor din amurg", traducere şi note de Irina Bojin, Editura Polirom (tel. 0232/21.74.40), 396 p.
Dacă vă opriţi asupra acestei rubrici, înseamnă că nu faceţi parte dintre cei 32% din populaţia ţării care nu-şi cumpără nici o carte pe an. De aceea vă recomand, pentru perioada vacanţelor, o frumuseţe de roman care vă va transporta tocmai în Malaezia. Pentru mine, această primă întâlnire cu literatura malaeziană a fost o încântare, cu atât mai mult cu cât despre romancier nu ştiam nimic, nici măcar dacă e bărbat sau femeie. Dar, cum se întâmplă cu scriitorii buni, după primele pagini a reuşit să mă lipească hipnotic de subiect şi personaje, să mă "naturalizeze" apoi treptat în lumea lui insulară, să mă facă să trăiesc prin poveşti de viaţă evenimente dramatice din istoria Malaeziei în secolul XX. Şansa lui Tan Twan Eng - malaezian de origine chineză, născut în 1972 în insula Penang de pe coasta de NV, cu studii de Drept la Londra şi apoi lucrând ca avocat în Kuala Lumpur - a fost că şi-a scris romanul de debut din 2008, Darul ploii, în engleză. Talentul lui ieşit din comun a putut fi astfel remarcat în toată lumea anglofonă, ceea ce i-a adus nominalizarea la Man Booker Prize şi traduceri imediate în multe ţări, inclusiv la noi, unde a apărut în 2009, la Editura TREI. După patru ani de la debutul ce l-a consacrat, a revenit cu "Grădina ceţurilor din amurg", a cărui scenă e tot insula sa natală, plină de interferenţe etnice şi culturale. Romanul împleteşte tema relaţiei de iubire dintre maestru şi discipol (frecventă la clasicii chinezi şi japonezi), perceperea cu o fineţe rafinată a naturii, căreia i se opun cruzimile naturii umane, tema justiţiei pentru învingători şi învinşi în războaiele între ţări şi cele civile, cea a sacrificiului din dragoste şi onoare. Eroina principală, Teoh Yun Lin, provine, ca şi autorul, dintr-o familie chineză cu educaţie engleză din Penang, unde, în ciuda tensiunilor interetnice, convieţuia cu olandezii şi britanicii care ocupaseră de-a lungul timpului insula, dar şi cu băştinaşii malaezieni. (Trebuie spus că populaţia chineză stabilită masiv aici în sec. XVIII, căreia i s-au adăugat apoi cei aduşi de englezi ca forţă de muncă pe plantaţiile de cauciuc, de ceai şi în mine, reprezintă şi azi un sfert din populaţia Malaeziei şi ei sunt cei ce controlează economia.) Perioada cuprinsă în roman este în principal cea dintre 1940 şi 2000, iar tensiunea ce întreţine curiozitatea cititorului vine din structurarea necronologică a episoadelor, alternând trei etape diferite din biografia personajului central. Există un prezent în care judecătoarea pensionară Yun Lin din Kuala Lumpur, atinsă de o boală neurologică provocatoare de afazie, se întoarce la Majuba, domeniul unui prieten din tinereţe, şi, sub presiunea bolii, începe să îşi scrie povestea dureroasă. O poveste marcată adânc de anii de ocupaţie japoneză 1941-45, când adolescenta împreună cu sora ei mai mare fuseseră duse într-un lagăr de muncă forţată din junglă. Atrocităţile suferite acolo, faptul că sora ei se sinucisese după ce fusese obligată să suporte violurile ofiţerilor torţionari, că fusese singura supravieţuitoare a acelui lagăr secret o fac, după 1945, să studieze Dreptul şi să devină procuror în procesele criminalilor de război japonezi. Dar şi să încerce să îndeplinească ultima dorinţă a surorii ei, fascinată de arta grădinilor japoneze, de a construi grădina la care visaseră în captivitate. De aceea se duce la Majuba, unde un prieten al tatălui ei, olandezul Magnus Pretorius, avea ca vecin pe fostul grădinar al împăratului Hirohito, Nakamura Aritomo, autoexilat de mult pe un munte. Acceptată ca ucenică a acestui rafinat şi misterios artist, tânăra Yun Lin, în ciuda resentimentelor puternice pentru japonezi, învaţă treptat de la el că o grădină e o încercare de a face ordine în haos, că din elemente sălbatice ale naturii poţi să construieşti reprezentări ale stărilor spirituale, capabile să irizeze emoţii. Romanul lui Tan Twan Eng e construit el însuşi cu arta grădinilor japoneze, cu o imaginaţie venind dintr-o cultură veche, care ştie să dea o transparenţă iluminată înţelesurilor, dincolo de nebunia brutală a lumii.
Dacă vă opriţi asupra acestei rubrici, înseamnă că nu faceţi parte dintre cei 32% din populaţia ţării care nu-şi cumpără nici o carte pe an. De aceea vă recomand, pentru perioada vacanţelor, o frumuseţe de roman care vă va transporta tocmai în Malaezia. Pentru mine, această primă întâlnire cu literatura malaeziană a fost o încântare, cu atât mai mult cu cât despre romancier nu ştiam nimic, nici măcar dacă e bărbat sau femeie. Dar, cum se întâmplă cu scriitorii buni, după primele pagini a reuşit să mă lipească hipnotic de subiect şi personaje, să mă "naturalizeze" apoi treptat în lumea lui insulară, să mă facă să trăiesc prin poveşti de viaţă evenimente dramatice din istoria Malaeziei în secolul XX. Şansa lui Tan Twan Eng - malaezian de origine chineză, născut în 1972 în insula Penang de pe coasta de NV, cu studii de Drept la Londra şi apoi lucrând ca avocat în Kuala Lumpur - a fost că şi-a scris romanul de debut din 2008, Darul ploii, în engleză. Talentul lui ieşit din comun a putut fi astfel remarcat în toată lumea anglofonă, ceea ce i-a adus nominalizarea la Man Booker Prize şi traduceri imediate în multe ţări, inclusiv la noi, unde a apărut în 2009, la Editura TREI. După patru ani de la debutul ce l-a consacrat, a revenit cu "Grădina ceţurilor din amurg", a cărui scenă e tot insula sa natală, plină de interferenţe etnice şi culturale. Romanul împleteşte tema relaţiei de iubire dintre maestru şi discipol (frecventă la clasicii chinezi şi japonezi), perceperea cu o fineţe rafinată a naturii, căreia i se opun cruzimile naturii umane, tema justiţiei pentru învingători şi învinşi în războaiele între ţări şi cele civile, cea a sacrificiului din dragoste şi onoare. Eroina principală, Teoh Yun Lin, provine, ca şi autorul, dintr-o familie chineză cu educaţie engleză din Penang, unde, în ciuda tensiunilor interetnice, convieţuia cu olandezii şi britanicii care ocupaseră de-a lungul timpului insula, dar şi cu băştinaşii malaezieni. (Trebuie spus că populaţia chineză stabilită masiv aici în sec. XVIII, căreia i s-au adăugat apoi cei aduşi de englezi ca forţă de muncă pe plantaţiile de cauciuc, de ceai şi în mine, reprezintă şi azi un sfert din populaţia Malaeziei şi ei sunt cei ce controlează economia.) Perioada cuprinsă în roman este în principal cea dintre 1940 şi 2000, iar tensiunea ce întreţine curiozitatea cititorului vine din structurarea necronologică a episoadelor, alternând trei etape diferite din biografia personajului central. Există un prezent în care judecătoarea pensionară Yun Lin din Kuala Lumpur, atinsă de o boală neurologică provocatoare de afazie, se întoarce la Majuba, domeniul unui prieten din tinereţe, şi, sub presiunea bolii, începe să îşi scrie povestea dureroasă. O poveste marcată adânc de anii de ocupaţie japoneză 1941-45, când adolescenta împreună cu sora ei mai mare fuseseră duse într-un lagăr de muncă forţată din junglă. Atrocităţile suferite acolo, faptul că sora ei se sinucisese după ce fusese obligată să suporte violurile ofiţerilor torţionari, că fusese singura supravieţuitoare a acelui lagăr secret o fac, după 1945, să studieze Dreptul şi să devină procuror în procesele criminalilor de război japonezi. Dar şi să încerce să îndeplinească ultima dorinţă a surorii ei, fascinată de arta grădinilor japoneze, de a construi grădina la care visaseră în captivitate. De aceea se duce la Majuba, unde un prieten al tatălui ei, olandezul Magnus Pretorius, avea ca vecin pe fostul grădinar al împăratului Hirohito, Nakamura Aritomo, autoexilat de mult pe un munte. Acceptată ca ucenică a acestui rafinat şi misterios artist, tânăra Yun Lin, în ciuda resentimentelor puternice pentru japonezi, învaţă treptat de la el că o grădină e o încercare de a face ordine în haos, că din elemente sălbatice ale naturii poţi să construieşti reprezentări ale stărilor spirituale, capabile să irizeze emoţii. Romanul lui Tan Twan Eng e construit el însuşi cu arta grădinilor japoneze, cu o imaginaţie venind dintr-o cultură veche, care ştie să dea o transparenţă iluminată înţelesurilor, dincolo de nebunia brutală a lumii.
Alte articole din acest numar
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
