Aceasta a fost ultima carte la traducerea căreia a lucrat d-na Antoaneta Ralian. Presimţindu-şi sfârşitul, era neîmpăcată cu gândul că îşi lasă munca la jumătate, cu atât mai mult cu cât în roman era vorba despre scriitoarea ei preferată, Virginia Woolf, căreia îi tradusese în româneşte o parte însemnată din operă. Lucrarea i-a fost continuată, la acelaşi nivel, de Irina Horea. Romanul scriitoarei indiano-americane se înscrie în tendinţa la modă de a reinventa personaje cu existenţă reală care au avut un rol marcant în istoria culturii sau în mersul lumii din Antichitate şi până azi. Priya Parmar şi-a ales personajele din legendarul "grup Bloomsbury", numit astfel după boemul cartier londonez în care se mutaseră, începând din 1904, după moartea părinţilor, fraţii Stephen - Vanessa, Thoby, Virginia şi Adrian. S-a scris mult despre acest cerc de prieteni care au îndrăznit la începutul secolului XX să impună un program estetic nou, bazat pe un acut simţ al libertăţii şi al adevărului, dincolo de codurile convenţionale ale epocii. Povestea cercului intelectual începe când Thoby îşi invită acasă câţiva străluciţi colegi de la Cambridge, unii dintre ei membri ai societăţii secrete ultraelitiste de la Trinity College, "Apostolii", şi discipoli ai filosofului G.E. Moore. La întrunirile din fiecare joi participă nume cu posteritate mondială, precum romancierul E.M. Forster, teoreticianul de artă Roger Fry, pictorii Duncan Grant şi Henry Lamb, economistul Maynard Keynes, jurnalistul Lytton Strachey, între alţii. Vanessa, cea mai mare dintre fraţii Stephen, care avea 16 ani la moartea mamei şi 25 la cea a tatălui, preluase grijile casei şi familiei. Ei îi aparţine ideea de a fi gazda întrunirilor săptămânale ale acestor prieteni pe care îi apropie studiile, gusturile, ambiţia de a fi ei înşişi, pofta de discuţii libere pe toate subiectele posibile. Aşa s-a format o veritabilă comunitate intelectuală, artistică şi afectivă, din care făceau parte şi cele două surori, lucru îndrăzneţ în epocă, având în vedere limbajul şi temele abordate. Dacă azi personalitatea majoră a grupului e considerată unanim scriitoarea Virginia Woolf, Priya Parmar simte nevoia să mute reflectorul pe sora ei, dându-i rolul titular în acest roman psihologic bazat pe relaţiile complicate dintre ele, dar şi cu şi dintre ceilalţi membri ai anturajului. Compusă original, pe baza bogatei documentaţii existente (corespondenţă, jurnale, mărturii), dar şi cu multă imaginaţie ficţională, cartea spune în principal povestea celor două surori, din 1905 până în 1912, cu o doză de antipatie pentru Virginia, care nu era încă Woolf şi nu-şi scrisese încă marile romane. Se accentuează parcă prea apăsat manifestările bolii psihice de care suferea sora cea mică, răutatea ei din gelozie, căci o iubea pe Vanessa - substitut de mamă - cu o pasiune exclusivisită, iar doliile succesive din familie îi fragilizaseră sănătatea mentală până la psihoze violente. Spirit liber şi cultivat, ea însăşi artistă debarasată de etica victoriană a aparenţelor ce trebuie salvate, Vanessa - spune romanul - a fost de fapt sufletul acestui cerc libertar de creatori care au avut o influenţă considerabilă în societatea edwardiană. Între echilibrata Vanessa şi "nebuna" Virginia, Priya Parar o preferă pe prima. Dar dacă ne interesează azi Vanessa, e datorită surorii ei Virginia, nu doar o individualistă maniaco-depresivă, ci o genială creatoare, cu o putere de muncă ieşită din comun, care a deschis cu o intuiţie incredibilă noi căi în literatura modernă.
Selecţia "Formula AS"
* Priya Parmar, "Vanessa şi sora ei", traducere şi note de Antoaneta Ralian şi Irina Horea, Editura Humanitas (tel. 0372/74.33.82), colecţia "Raftul Denisei", 378 p.
Aceasta a fost ultima carte la traducerea căreia a lucrat d-na Antoaneta Ralian. Presimţindu-şi sfârşitul, era neîmpăcată cu gândul că îşi lasă munca la jumătate, cu atât mai mult cu cât în roman era vorba despre scriitoarea ei preferată, Virginia Woolf, căreia îi tradusese în româneşte o parte însemnată din operă. Lucrarea i-a fost continuată, la acelaşi nivel, de Irina Horea. Romanul scriitoarei indiano-americane se înscrie în tendinţa la modă de a reinventa personaje cu existenţă reală care au avut un rol marcant în istoria culturii sau în mersul lumii din Antichitate şi până azi. Priya Parmar şi-a ales personajele din legendarul "grup Bloomsbury", numit astfel după boemul cartier londonez în care se mutaseră, începând din 1904, după moartea părinţilor, fraţii Stephen - Vanessa, Thoby, Virginia şi Adrian. S-a scris mult despre acest cerc de prieteni care au îndrăznit la începutul secolului XX să impună un program estetic nou, bazat pe un acut simţ al libertăţii şi al adevărului, dincolo de codurile convenţionale ale epocii. Povestea cercului intelectual începe când Thoby îşi invită acasă câţiva străluciţi colegi de la Cambridge, unii dintre ei membri ai societăţii secrete ultraelitiste de la Trinity College, "Apostolii", şi discipoli ai filosofului G.E. Moore. La întrunirile din fiecare joi participă nume cu posteritate mondială, precum romancierul E.M. Forster, teoreticianul de artă Roger Fry, pictorii Duncan Grant şi Henry Lamb, economistul Maynard Keynes, jurnalistul Lytton Strachey, între alţii. Vanessa, cea mai mare dintre fraţii Stephen, care avea 16 ani la moartea mamei şi 25 la cea a tatălui, preluase grijile casei şi familiei. Ei îi aparţine ideea de a fi gazda întrunirilor săptămânale ale acestor prieteni pe care îi apropie studiile, gusturile, ambiţia de a fi ei înşişi, pofta de discuţii libere pe toate subiectele posibile. Aşa s-a format o veritabilă comunitate intelectuală, artistică şi afectivă, din care făceau parte şi cele două surori, lucru îndrăzneţ în epocă, având în vedere limbajul şi temele abordate. Dacă azi personalitatea majoră a grupului e considerată unanim scriitoarea Virginia Woolf, Priya Parmar simte nevoia să mute reflectorul pe sora ei, dându-i rolul titular în acest roman psihologic bazat pe relaţiile complicate dintre ele, dar şi cu şi dintre ceilalţi membri ai anturajului. Compusă original, pe baza bogatei documentaţii existente (corespondenţă, jurnale, mărturii), dar şi cu multă imaginaţie ficţională, cartea spune în principal povestea celor două surori, din 1905 până în 1912, cu o doză de antipatie pentru Virginia, care nu era încă Woolf şi nu-şi scrisese încă marile romane. Se accentuează parcă prea apăsat manifestările bolii psihice de care suferea sora cea mică, răutatea ei din gelozie, căci o iubea pe Vanessa - substitut de mamă - cu o pasiune exclusivisită, iar doliile succesive din familie îi fragilizaseră sănătatea mentală până la psihoze violente. Spirit liber şi cultivat, ea însăşi artistă debarasată de etica victoriană a aparenţelor ce trebuie salvate, Vanessa - spune romanul - a fost de fapt sufletul acestui cerc libertar de creatori care au avut o influenţă considerabilă în societatea edwardiană. Între echilibrata Vanessa şi "nebuna" Virginia, Priya Parar o preferă pe prima. Dar dacă ne interesează azi Vanessa, e datorită surorii ei Virginia, nu doar o individualistă maniaco-depresivă, ci o genială creatoare, cu o putere de muncă ieşită din comun, care a deschis cu o intuiţie incredibilă noi căi în literatura modernă.
Aceasta a fost ultima carte la traducerea căreia a lucrat d-na Antoaneta Ralian. Presimţindu-şi sfârşitul, era neîmpăcată cu gândul că îşi lasă munca la jumătate, cu atât mai mult cu cât în roman era vorba despre scriitoarea ei preferată, Virginia Woolf, căreia îi tradusese în româneşte o parte însemnată din operă. Lucrarea i-a fost continuată, la acelaşi nivel, de Irina Horea. Romanul scriitoarei indiano-americane se înscrie în tendinţa la modă de a reinventa personaje cu existenţă reală care au avut un rol marcant în istoria culturii sau în mersul lumii din Antichitate şi până azi. Priya Parmar şi-a ales personajele din legendarul "grup Bloomsbury", numit astfel după boemul cartier londonez în care se mutaseră, începând din 1904, după moartea părinţilor, fraţii Stephen - Vanessa, Thoby, Virginia şi Adrian. S-a scris mult despre acest cerc de prieteni care au îndrăznit la începutul secolului XX să impună un program estetic nou, bazat pe un acut simţ al libertăţii şi al adevărului, dincolo de codurile convenţionale ale epocii. Povestea cercului intelectual începe când Thoby îşi invită acasă câţiva străluciţi colegi de la Cambridge, unii dintre ei membri ai societăţii secrete ultraelitiste de la Trinity College, "Apostolii", şi discipoli ai filosofului G.E. Moore. La întrunirile din fiecare joi participă nume cu posteritate mondială, precum romancierul E.M. Forster, teoreticianul de artă Roger Fry, pictorii Duncan Grant şi Henry Lamb, economistul Maynard Keynes, jurnalistul Lytton Strachey, între alţii. Vanessa, cea mai mare dintre fraţii Stephen, care avea 16 ani la moartea mamei şi 25 la cea a tatălui, preluase grijile casei şi familiei. Ei îi aparţine ideea de a fi gazda întrunirilor săptămânale ale acestor prieteni pe care îi apropie studiile, gusturile, ambiţia de a fi ei înşişi, pofta de discuţii libere pe toate subiectele posibile. Aşa s-a format o veritabilă comunitate intelectuală, artistică şi afectivă, din care făceau parte şi cele două surori, lucru îndrăzneţ în epocă, având în vedere limbajul şi temele abordate. Dacă azi personalitatea majoră a grupului e considerată unanim scriitoarea Virginia Woolf, Priya Parmar simte nevoia să mute reflectorul pe sora ei, dându-i rolul titular în acest roman psihologic bazat pe relaţiile complicate dintre ele, dar şi cu şi dintre ceilalţi membri ai anturajului. Compusă original, pe baza bogatei documentaţii existente (corespondenţă, jurnale, mărturii), dar şi cu multă imaginaţie ficţională, cartea spune în principal povestea celor două surori, din 1905 până în 1912, cu o doză de antipatie pentru Virginia, care nu era încă Woolf şi nu-şi scrisese încă marile romane. Se accentuează parcă prea apăsat manifestările bolii psihice de care suferea sora cea mică, răutatea ei din gelozie, căci o iubea pe Vanessa - substitut de mamă - cu o pasiune exclusivisită, iar doliile succesive din familie îi fragilizaseră sănătatea mentală până la psihoze violente. Spirit liber şi cultivat, ea însăşi artistă debarasată de etica victoriană a aparenţelor ce trebuie salvate, Vanessa - spune romanul - a fost de fapt sufletul acestui cerc libertar de creatori care au avut o influenţă considerabilă în societatea edwardiană. Între echilibrata Vanessa şi "nebuna" Virginia, Priya Parar o preferă pe prima. Dar dacă ne interesează azi Vanessa, e datorită surorii ei Virginia, nu doar o individualistă maniaco-depresivă, ci o genială creatoare, cu o putere de muncă ieşită din comun, care a deschis cu o intuiţie incredibilă noi căi în literatura modernă.
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
