Aceasta a fost ultima carte la traducerea căreia a lucrat d-na Antoaneta Ralian. Presimțindu-și sfârșitul, era neîmpăcată cu gândul că își lasă munca la jumătate, cu atât mai mult cu cât în roman era vorba despre scriitoarea ei preferată, Virginia Woolf, căreia îi tradusese în românește o parte însemnată din operă. Lucrarea i-a fost continuată, la același nivel, de Irina Horea. Romanul scriitoarei indiano-americane se înscrie în tendința la modă de a reinventa personaje cu existență reală care au avut un rol marcant în istoria culturii sau în mersul lumii din Antichitate și până azi. Priya Parmar și-a ales personajele din legendarul "grup Bloomsbury", numit astfel după boemul cartier londonez în care se mutaseră, începând din 1904, după moartea părinților, frații Stephen - Vanessa, Thoby, Virginia și Adrian. S-a scris mult despre acest cerc de prieteni care au îndrăznit la începutul secolului XX să impună un program estetic nou, bazat pe un acut simț al libertății și al adevărului, dincolo de codurile convenționale ale epocii. Povestea cercului intelectual începe când Thoby își invită acasă câțiva străluciți colegi de la Cambridge, unii dintre ei membri ai societății secrete ultraelitiste de la Trinity College, "Apostolii", și discipoli ai filosofului G.E. Moore. La întrunirile din fiecare joi participă nume cu posteritate mondială, precum romancierul E.M. Forster, teoreticianul de artă Roger Fry, pictorii Duncan Grant și Henry Lamb, economistul Maynard Keynes, jurnalistul Lytton Strachey, între alții. Vanessa, cea mai mare dintre frații Stephen, care avea 16 ani la moartea mamei și 25 la cea a tatălui, preluase grijile casei și familiei. Ei îi aparține ideea de a fi gazda întrunirilor săptămânale ale acestor prieteni pe care îi apropie studiile, gusturile, ambiția de a fi ei înșiși, pofta de discuții libere pe toate subiectele posibile. Așa s-a format o veritabilă comunitate intelectuală, artistică și afectivă, din care făceau parte și cele două surori, lucru îndrăzneț în epocă, având în vedere limbajul și temele abordate. Dacă azi personalitatea majoră a grupului e considerată unanim scriitoarea Virginia Woolf, Priya Parmar simte nevoia să mute reflectorul pe sora ei, dându-i rolul titular în acest roman psihologic bazat pe relațiile complicate dintre ele, dar și cu și dintre ceilalți membri ai anturajului. Compusă original, pe baza bogatei documentații existente (corespondență, jurnale, mărturii), dar și cu multă imaginație ficțională, cartea spune în principal povestea celor două surori, din 1905 până în 1912, cu o doză de antipatie pentru Virginia, care nu era încă Woolf și nu-și scrisese încă marile romane. Se accentuează parcă prea apăsat manifestările bolii psihice de care suferea sora cea mică, răutatea ei din gelozie, căci o iubea pe Vanessa - substitut de mamă - cu o pasiune exclusivisită, iar doliile succesive din familie îi fragilizaseră sănătatea mentală până la psihoze violente. Spirit liber și cultivat, ea însăși artistă debarasată de etica victoriană a aparențelor ce trebuie salvate, Vanessa - spune romanul - a fost de fapt sufletul acestui cerc libertar de creatori care au avut o influență considerabilă în societatea edwardiană. Între echilibrata Vanessa și "nebuna" Virginia, Priya Parar o preferă pe prima. Dar dacă ne interesează azi Vanessa, e datorită surorii ei Virginia, nu doar o individualistă maniaco-depresivă, ci o genială creatoare, cu o putere de muncă ieșită din comun, care a deschis cu o intuiție incredibilă noi căi în literatura modernă.