Draga mea,
Şocul prin care-ai trecut este atât de puternic, încât eşti sub stare de anestezie. Suferinţa droghează şi izolează. Ce sfaturi să-i dai unui om "otrăvit" de durerea lui? Doar să taci şi să te rogi pentru el. Dar va veni pacea şi pentru tine. Eşti mult prea tânără ca să rămâi ţintuită în drama unei iubiri risipite aşa de dur. Încet-încet, suferinţa ta se va îmblânzi. De altfel, încearcă s-o accepţi cu mai multă înţelepciune, fără să te zbuciumi aşa de mult. Nimeni nu îţi cere să uiţi. Moartea ţi-a luat numai soţul, nu şi dragostea pentru el. Iubeşte-l. Ce-ţi propui nu e doar un gest de moralitate, ci şi un leac pentru suflet. Câtă vreme iubirea există, accept-o! Las-o să supravieţuiască. Încet-încet, sentimentul atât de puternic acum se va îmblânzi, aşezându-se ca un orizont de lumină peste sufletul tău. Dar până atunci, plânge-ţi dragostea în voie. Recapitulează cu bucurie ceea ce ţi-a dăruit Dumnezeu, chiar dacă termenul a fost scurt. Atâta câtă a fost, ai trăit o dragoste curată şi împlinită, pe care atâtea femei, fie ele şi măritate, nu apucă să o cunoască, deşi braţele lor leagănă întruna copii. Fericirea nu se măsoară cu anii. Uneori, primeşti într-o clipă ceea ce nu primeşti într-o viaţă. Fii bucuroasă că te-ai împărtăşit de iubire şi lasă-ţi gândurile să întârzie lângă ea. Soţul tău e acum "dincolo", dar nimic nu te împiedică să îl chemi în gândurile şi rugăciunile tale. Lasă-te cuprinsă de amintiri şi roagă-L pe Dumnezeu să vă poarte de grijă lui, în cer, şi ţie aici, pe pământ. Gândurile adunate şi înălţate sub formă de rugă îţi vor da un sentiment de datorie împlinită. Prezenţa lui Dumnezeu te linişteşte şi te împacă, împărţită cu El, suferinţa e mai uşoară. De ce nu te spovedeşti? Nu te îndemn să mergi la un psihiatru, dar la un preot, da. Caută un duhovnic căruia să-i mărturiseşti suferinţa, în faţa căruia să-ţi descarci sufletul. Se va ruga şi el cu tine şi pentru tine şi îţi va fi mai uşor. Va şti să te asculte şi să te împace cu soarta ta. Fii sigură că, la capătul calvarului tău, vei fi mai bună, mai înţeleaptă, mai îngăduitoare cu lumea. Dumnezeu nu ne încearcă niciodată degeaba. Fii curajoasă! Trăieşte-ţi nefericirea cu demnitate, fără să te mai zbuciumi atât. Tot ce ne ia, Dumnezeu ne dăruieşte altfel.
ANA CARDAŞ
Reproduceri după picturi de ANA RUXANDRA ILFOVEANU
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
