Draga mea,
Șocul prin care-ai trecut este atât de puternic, încât ești sub stare de anestezie. Suferința droghează și izolează. Ce sfaturi să-i dai unui om "otrăvit" de durerea lui? Doar să taci și să te rogi pentru el. Dar va veni pacea și pentru tine. Ești mult prea tânără ca să rămâi țintuită în drama unei iubiri risipite așa de dur. Încet-încet, suferința ta se va îmblânzi. De altfel, încearcă s-o accepți cu mai multă înțelepciune, fără să te zbuciumi așa de mult. Nimeni nu îți cere să uiți. Moartea ți-a luat numai soțul, nu și dragostea pentru el. Iubește-l. Ce-ți propui nu e doar un gest de moralitate, ci și un leac pentru suflet. Câtă vreme iubirea există, accept-o! Las-o să supraviețuiască. Încet-încet, sentimentul atât de puternic acum se va îmblânzi, așezându-se ca un orizont de lumină peste sufletul tău. Dar până atunci, plânge-ți dragostea în voie. Recapitulează cu bucurie ceea ce ți-a dăruit Dumnezeu, chiar dacă termenul a fost scurt. Atâta câtă a fost, ai trăit o dragoste curată și împlinită, pe care atâtea femei, fie ele și măritate, nu apucă să o cunoască, deși brațele lor leagănă întruna copii. Fericirea nu se măsoară cu anii. Uneori, primești într-o clipă ceea ce nu primești într-o viață. Fii bucuroasă că te-ai împărtășit de iubire și lasă-ți gândurile să întârzie lângă ea. Soțul tău e acum "dincolo", dar nimic nu te împiedică să îl chemi în gândurile și rugăciunile tale. Lasă-te cuprinsă de amintiri și roagă-L pe Dumnezeu să vă poarte de grijă lui, în cer, și ție aici, pe pământ. Gândurile adunate și înălțate sub formă de rugă îți vor da un sentiment de datorie împlinită. Prezența lui Dumnezeu te liniștește și te împacă, împărțită cu El, suferința e mai ușoară. De ce nu te spovedești? Nu te îndemn să mergi la un psihiatru, dar la un preot, da. Caută un duhovnic căruia să-i mărturisești suferința, în fața căruia să-ți descarci sufletul. Se va ruga și el cu tine și pentru tine și îți va fi mai ușor. Va ști să te asculte și să te împace cu soarta ta. Fii sigură că, la capătul calvarului tău, vei fi mai bună, mai înțeleaptă, mai îngăduitoare cu lumea. Dumnezeu nu ne încearcă niciodată degeaba. Fii curajoasă! Trăiește-ți nefericirea cu demnitate, fără să te mai zbuciumi atât. Tot ce ne ia, Dumnezeu ne dăruiește altfel.
ANA CARDAȘ
Reproduceri după picturi de ANA RUXANDRA ILFOVEANU