Dintre cele două sexe, mai înţelepte sunt femeile. De ce? Pentru că, spre deosebire de bărbaţi, ele sunt interesate de medicina preventivă, iar nu de cea care încearcă să repare un rău deja comis. 71% dintre femei merg regulat la ginecolog - nu fiindcă ar suferi de ceva, ci numai ca să-şi facă un control. În schimb, bărbaţii sunt excesiv de optimişti în privinţa stării lor de sănătate: 86% dintre cei ce aparţin categoriei de vârstă 40-49 de ani o apreciază ca fiind bună până la excelentă. Însă, în momentul când se lasă convinşi să se supună unei investigaţii de rutină, la jumătate din ei se descoperă afecţiuni deloc neglijabile.
Dar, deşi sunt mai deschise, şi femeile au, la rândul lor, anumite reţineri, atunci când e vorba de problemele care le apar în zona intestinală, anală sau genitală. Balonările, bolile cu transmitere sexuală sau hemoroizii sunt subiecte jenante, dificil de abordat. Şi n-ar trebui să fie aşa. Deoarece, practicând politica struţului, nu faci decât să permiţi simptomelor să se agraveze. Şi chiar o neplăcere aparent minoră, cum ar fi ciuperca piciorului, poate reprezenta, de fapt, semnul de la suprafaţă al unei afecţiuni interne de mare gravitate.
Căderea părului
Femeile îl pot găsi foarte sexy şi pe un bărbat cu chelie. Dovada în carne şi oase: actorul american Bruce Willis. Cu toate acestea, numeroşi bărbaţi au sentimentul că le este ştirbită virilitatea, atunci când începe să li se rărească părul.
Cine suferă?
Dacă numărul de fire căzute într-o zi este mai mare de 100, dermatologul va pune diagnosticul de alopecie difuză (efluviu). Bărbaţii îşi pot pierde în totalitate podoaba capilară, în vreme ce la femei ea devine doar mai puţin deasă, de obicei în creştetul capului. De multe ori, căderea părului este determinată genetic şi se accentuează în perioada premenopauzei. În unele situaţii, ea poate fi cauzată şi de o tulburare a sistemului imunitar.
De ce este important să se consulte un medic?
Din păcate, împotriva unei alopecii ereditare nu se poate face mare lucru. Dar se pot lua măsuri, atunci când părul cade din alte cauze: o micoză a scalpului, o disfuncţie tiroidiană sau o carenţă de fier.
Ce ajută?
Odată ce medicul dermatolog a identificat cauza, pacientului i se va recomanda o terapie. Cu cât ea este începută mai devreme, cu atât mai mare va fi şansa de a "salva" firele de păr rămase şi de a recupera o parte consistentă din cele pierdute. În ce priveşte alopecia genetică, studiile au confirmat eficienţa substanţei active Minoxidil, introdusă în formula unei loţiuni de păr. Şi Finasterid, prescris în exclusivitate bărbaţilor, stopează sau cel puţin reduce căderea părului.
Ciuperca piciorului şi a unghiei
Apar mâncărimi în spaţiile dintre degetele de la picioare şi pielea se descuamează.
Cine suferă?
Aproximativ o treime din populaţia ţărilor dezvoltate are onicomicoză, bărbaţii mai frecvent decât femeile. În mod deosebit sunt afectaţi sportivii, fiindcă ei merg deseori desculţi şi transpiră în încălţămintea lor de sport, iar căldura umedă favorizează înmulţirea ciupercilor. De asemenea, infecţiile fungice se întâlnesc la 70% dintre diabetici.
De ce este important să se consulte un medic?
Ciuperca piciorului şi cea a unghiei sunt infecţii cronice. Dacă nu sunt tratate, ele se extind pe arii cutanate din alte zone, ca laba piciorului sau faţa.
Ce ajută?
Când boala se află în stadiu incipient, o puteţi trata foarte bine şi singuri, cu un antimicotic cumpărat de la farmacie (de exemplu Lamisil sau Canesten). Contra onicomicozei vă ajută un lac incolor care conţine ciclopirox. Dacă micoza s-a agravat în timp, medicul va îndepărta unghia bolnavă. Tratamentul extern este dublat de unul intern, cu tablete. Cea mai nouă metodă: distrugerea sporilor ciupercii cu laser. Ca măsură de prevenire, n-ar trebui să umblaţi niciodată desculţi la ştrand şi în camerele de hotel. Păstraţi-vă picioarele mereu uscate şi purtaţi pantofi de mărime potrivită, pentru a evita formarea de băşici, calozităţi şi fisuri.
Balonările
Balonările devin extrem de neplăcute, atunci când ne aflăm în compania altora. Numai copiii se amuză dacă se întâmplă să scape gaze în timp ce tuşesc.
Cine suferă?
Multe milioane de europeni au de-a face cu sindromul de colon iritabil, care se manifestă prin balonări, gaze, crampe şi diaree.
De ce este important să se consulte un medic?
Balonările pot fi provocate de o afecţiune inflamatorie cronică a intestinului, ca boala Crohn, de o intoleranţă alimentară, de pildă la fructoză şi lactoză, sau de o alimentaţie greşită.
Ce ajută?
Ţinând o evidenţă zilnică a hranei consumate, veţi depista în cele din urmă alimentele care nu vă priesc. Adesea, pacienţii cu colon iritabil se simt bine dacă adoptă o alimentaţie bogată în fibre, ceea ce înseamnă multe produse din cereale integrale, fructe şi legume. Şi ceaiurile de anason, chimen şi fenicul, de roiniţă şi anghinare, ameliorează balonările. Potrivit unui studiu realizat de cercetătorii germani, preparatele cu smirnă stopează diareea şi flatulenţa, datorită acţiunii lor antiinflamatoare.
Uscăciunea vaginului
Multor femei li se pare stânjenitor să mărturisească ginecologului sau unui partener nou, faptul că nu se umezesc în timpul actului sexual.
Cine suferă?
De regulă, femeile care iau pilule anticoncepţionale cu concentraţie redusă nu-şi asigură un aport suficient de estrogen. Consecinţa: epiderma vaginului şi mucoasele vezicii urinare şi ale uretrei se subţiază şi sunt mai slab irigate cu sânge. Din această cauză, vaginul este mai puţin umed şi există tendinţa de apariţie a unor leziuni. Alte explicaţii posibile: stresul, problemele din viaţa de cuplu, hipertensiunea, diabetul, fluctuaţiile hormonale din timpul gravidităţii şi din perioada ulterioară, ca şi din premenopauză.
Femeile au deseori dureri la contactul sexual, precum şi senzaţii de mâncărime şi arsură. Creşte şi riscul de infecţii vaginale. Şi nu în ultimul rând, au de suferit atât stima de sine, cât şi relaţia dintre parteneri.
Ce ajută?
Cu acordul medicului ginecolog, ar putea fi utilă renunţarea la pilula contraceptivă. Gelurile cu acid lactic, destinate igienei intime (de exemplu, cele din gama "Sebamed") stabilizează pH-ul pielii. În zilele menstruaţiei, ar fi indicat să se folosească mai curând absorbante decât tampoane, deoarece usucă mai puţin. Cremele hidratante şi suficient de grase pentru îngrijirea pielii din zona intimă (ex. Vagisan) neutralizează aciditatea naturală a vaginului. Alături de medicamentele cu estrogen, există şi numeroase preparate fără hormoni, care conţin în schimb acid hialuronic (ex. KadeFungin).
Transpiraţia
Petele vizibile de transpiraţie de la subsuori, stinghereala de a da mâna cu cineva, fiindcă ai palmele umede, picioarele urât mirositoare, expuse la ştrand ... De fapt, transpiraţia este inodoră. Ea începe să miroasă abia în clipa când întâlneşte bacterii pe suprafaţa pielii. Iar acesta este într-adevăr un lucru dezagreabil.
Cine suferă?
Transpiraţia este normală şi utilă, ea ne menţine corpul la temperatura optimă de funcţionare. Stresul, starea psihică, variaţiile secreţiilor hormonale, alimentaţia, greutatea corporală, deprinderile cotidiene - există numeroşi factori care influenţează modul cum transpirăm, cât de rapid şi cât de abundent. Unele persoane transpiră însă exagerat. În limbaj medical, fenomenul poartă denumirea de hiperhidroză. Ea se poate manifesta încă din tinereţe (hiperhidroză primară) sau începând abia din preclimacteriu (hiperhidroză secundară).
De ce este important să se consulte un medic?
La o hiperhidroză, atât sistemul nervos simpatic, cât şi acetilcolina, neurotransmiţătorul prin intermediul căruia se produce stimularea glandelor sudoripare, sunt hiperactive. Acest dezechilibru poate fi tratat.
Ce ajută?
Antiperspirantele care conţin clorură de aluminiu reduc transpiraţia excesivă din zona subaxilară. Însă: aluminiul din compoziţia deodorantelor este suspectat că ar declanşa cancerul de sân (nu numai la femei, ci şi la bărbaţi!). De aceea, v-am sfătui să preferaţi deodorantele ecologice, ca de pildă, cele cu esenţe de citrice sau de trandafir, de la Weleda. Alte posibilităţi de stopare a transpiraţiei sunt cremele cu atropină, extractele de salvie sau remediile homeopate obţinute din tinctură de Pilocarpus pennatifolius, un arbust de pe continentul sud-american. Transpiraţia picioarelor poate fi prevenită cu o baie călduţă la picioare, în care se dizolvă cam patru linguriţe de bicarbonat de sodiu. Se pot face băi la picioare şi cu sos de roşii, chimen, cenuşă sau coajă de stejar. Pentru reducerea transpiraţiilor din perioada premenopauzei, care la unele femei sunt de-a dreptul insuportabile, se recomandă un extract de cimicifuga racemosa, o plantă originară din America de Nord. În cazuri extreme, medicii injectează subaxilar toxină botulinică, rezolvând astfel problema pentru câteva luni, sau chiar se decid pentru o intervenţie chirurgicală, prin care se extirpă glandele sudoripare.
Hemoroizii
Atât bărbaţilor, cât şi femeilor, le vine greu să vorbească despre problemele lor din zona anală şi genitală.
Cine suferă?
Structura hemoroidală, formată din vase de sânge şi ţesut de susţinere, are un rol important: ea astupă capătul intestinului, care altfel ar rămâne deschis către exterior. Însă ţesutul poate slăbi din cauza unei presiuni prea mari la defecaţie, a constipaţiei cronice, după o sarcină sau odată cu înaintarea în vârstă. Aproape jumătate din femeile gravide au probleme în zona anală.
De ce este important să se consulte un medic?
Hemoroizii pot provoca sângerări, mâncărimi, eliminare de mucus şi o senzaţie neplăcută de apăsare. Ei nu se ameliorează de la sine, ci dimpotrivă. Nu trebuie ignorat nici faptul că în spatele lor se pot ascunde boli grave, cum ar fi un cancer de colon. De aceea: mergeţi imediat la medic!
Ce ajută?
O alimentaţie bogată în fibre, evitarea sedentarismului şi consumul corespunzător de lichide contribuie la prevenirea constipaţiei. Toaleta după defecaţie se face cu apă caldă, fără săpun. Când simptomele sunt mai uşoare, ele pot fi adesea eliminate cu ajutorul unor unguente, supozitoare sau băi de şezut cu decoct din coajă de stejar. Toate acestea reduc inflamaţia şi au efect analgezic. Renunţaţi la hârtia igienică, în favoarea spălatului cu apă. Dacă boala a ajuns într-un stadiu avansat, vasele hemoroidale dilatate sunt îndepărtate chirurgical. Este o operaţie minoră, care nu necesită internare.
Impotenţa
Incapacitatea de a avea o erecţie normală este unul dintre cele mai mari tabuuri. Altădată, bărbaţii aşteptau până la 18 ani înainte de a avea curajul să se adreseze unui medic. Chiar şi în zilele noastre, ei stau pe gânduri cam doi ani.
Cine suferă?
Milioane de bărbaţi, cu vârste cuprinse între 30 şi 80 de ani au o disfuncţie erectilă, adică penisul lor nu devine suficient de rigid pentru a susţine un raport sexual, iar această situaţie se prelungeşte pe durata a minimum şase luni. Cauzele pot fi: stresul, calitatea precară a somnului, oxigenarea defectuoasă, diabetul, modificările hormonale sau slăbirea musculaturii.
De ce este important să se consulte un medic?
"Pe lângă funcţia lui sexuală, penisul reprezintă şi un sistem de avertizare", explică specialiştii. "Dacă tulburarea erectilă provine dintr-o insuficienţă circulatorie, este foarte probabil ca, patru până la opt ani mai târziu, să se producă un infarct." Problema trebuie considerată o urgenţă şi dintr-un alt motiv: cu cât trece timpul, cu atât ţesutul slăbeşte mai mult.
Ce ajută?
Chiar dacă sună paradoxal: o activitate sexuală mai intensă! Dacă nu există o cauză internă, musculatura penisului poate fi antrenată cu un program de exerciţii speciale. Trebuie verificate şi ţinute sub control glicemia, nivelul colesterolului şi al trigliceridelor, tensiunea arterială. Injecţiile sau gelul cu testosteron compensează eventualul deficit hormonal. Erecţia poate fi susţinută prin medicamente administrate oral sau prin injecţii în corpii cavernoşi ai penisului.
Depresia
Şi dezechilibrele psihice, cum este depresia, continuă să fie un mare tabu. Deşi tot mai mulţi actori, cântăreţi şi sportivi de prim rang consimt astăzi să-şi dezvăluie problemele sufleteşti. Totuşi, pentru numeroşi suferinzi, a vorbi deschis despre boala lor înseamnă a accepta un stigmat public. Ei se tem că îşi vor pierde locul de muncă şi vor fi părăsiţi de prieteni.
Cine suferă?
Alături de infarct şi cancer, depresia se situează printre afecţiunile cele mai frecvente. Prevalenţa ei în fiecare dintre ţările europene se ridică la o medie de circa patru milioane. Potrivit statisticilor medicale, un european din zece se confruntă cu cel puţin un episod de depresie în decursul vieţii lui. Pacienţii sunt supuşi unor adevărate torturi lăuntrice. Ei resimt un imens gol sufletesc, uneori însoţit de o anxietate permanentă. Nu se odihnesc bine noaptea, îşi pierd pofta de mâncare, sunt apatici şi lipsiţi de speranţă.
De ce este important să se consulte un medic?
De regulă, o depresie netratată nu se ameliorează de la sine. Creşte riscul de sinucidere, ca şi probabilitatea de a dezvolta boli organice severe (de exemplu cancer).
Ce ajută?
Odată ce a fost diagnosticat cu depresie, pacientul ar trebui să beneficieze neîntârziat de asistenţă calificată. În majoritatea cazurilor, tratamentul asociază medicaţia antidepresivă cu şedinţele de psihoterapie. Din păcate, se constată adesea că bolnavii tind să abandoneze tratamentul pe parcurs, în momentul când au impresia că starea lor s-a îmbunătăţit. Pentru a produce efecte de durată, medicamentele trebuie luate timp de mai multe luni.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
