Împlinisem 17 ani şi fusesem primită în "jocul mare", cum i se spune horei în satele din Ardeal. Doi copii avea mama, un lucru de neînţeles în vremea aceea, când aproape toate familiile aveau de la cinci odrasle în sus.
Părinţii mei fiind înstăriţi, nu ne-a lipsit niciodată nimic, dar nu eram răsfăţaţi. Aveam pământ mult şi muncă cât încape. Gard în gard cu noi locuia mătuşa mea, sora mamei, fiinţa pe care am iubit-o cel mai mult. Ea nu avea copii şi eu eram dragostea ei. Îmi cumpăra rochii, pantofi, şi avea un gust nemaipomenit, încât orice purtam de la ea îmi venea tare bine. Ea mă dăscălea cum să mă comport în orice împrejurare, să fiu bună cu toată lumea, să fiu dreaptă, dar mai ales să mă păstrez curată la minte şi la trup. Mă gătea când plecam pe uliţă şi la joc, aşa încât femeile mă întâmpinau cu murmure de admiraţie, unele, iar altele, de invidie. Şi între fete erau multe care mă invidiau şi-mi spuneau în faţă: "Cine se poate pune cu tine, că două mame şi două averi îţi stau la picioare?".
Acum, când peste mine a trecut o viaţă, ştiu sigur că nu eram mândră, dar când femeile îmi spuneau că-s frumoasă, spun drept că mă simţeam bine în pielea mea. Eram curtată de cei mai frumoşi şi bogaţi băieţi din sat, dar mie nu-mi plăcea niciunul cu deosebire. Mătuşa mă tot întreba de ce nu stau cu ei afară, la poartă, aşa cum era obiceiul la noi. Nu-mi plăcea. După câteva minute, eu eram înapoi, în casă, zicându-i mătuşii că nu am ce discuta cu ei. Mă avertizau mătuşa şi mama: "Să vezi că o să-ţi iasă vorba de năzuroasă şi mândră, şi aşa frumoasă şi bogată cum eşti, n-o să se mai uite nimeni la tine. La băieţi nu mult le trebuie ca să te ia în derâdere". "Mătuşă", spuneam, "ce să fac dacă nu-mi place niciunul, aşa cum povesteşte mama că l-a iubit pe tata? Eu mai aştept, că am timp." Dar într-o vară, într-o duminică, au venit la joc nişte "lătureni" din satul vecin, aflat peste deal de noi. Fiindcă erau musafiri, datina cerea ca ei să-nceapă dansul, aşa, ca un fel de onoare. De obicei, ne cunoşteam cu ei cel puţin din vedere, dar atunci, printre nou-veniţi se afla şi-un băiat pe care nu îl mai văzusem niciodată până atunci şi care se întorsese de curând din armată. Şi acel băiat m-a invitat pe mine să facem jocul care se dansa înainte. M-am dus, nu se punea problema să refuzi un lăturean. Doamne, şi ce mai juca! N-am dansat cu nimeni asemenea învârtite, parcă pluteam. Băiatul era frumos. În sat la noi şi pe unde mai umblasem până atunci, nu văzusem un flăcău mai frumos. Eram înaltă şi subţirică de felul meu, dar el era mai înalt, abia îi ajungeam la umăr. Mă tot întreba a cui sunt şi unde am fost până acum, că nu mă văzuse prin sat. Când s-a terminat jocul, m-am amestecat printre celelalte fete, dar nu puteam să nu-l urmăresc, pe furiş, cu privirea. El făcea la fel, aşa încât ni s-au întâlnit privirile de multe ori în acea scurtă pauză. La următorul joc, am fost invitată de alt băiat, dar oricum mă învârteam, privirile mele porneau în altă direcţie, acolo unde erau aşteptate. Partenerul meu de joc a văzut, s-a simţit jignit şi m-a lăsat în mijlocul dansului. Puţin mi-a păsat! Seara, băiatul cel chipeş a venit pe la noi împreună cu fratele meu.
Îmi sună şi acum în urechi vorbele pe care mi le-a spus după ce terminasem şapte clase şi s-a hotărât să rămân fată în sat. "Trei lucruri îţi cer, fata tatei: să nu te prindă niciodată ziua dalbă în pat, să nu minţi şi să fii supusă". Şi am fost.
MELANIA MAŞCA - Cluj
Reproduceri după picturi de ION THEODORESCU-SION
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
