Împlinisem 17 ani și fusesem primită în "jocul mare", cum i se spune horei în satele din Ardeal. Doi copii avea mama, un lucru de neînțeles în vremea aceea, când aproape toate familiile aveau de la cinci odrasle în sus.
Părinții mei fiind înstăriți, nu ne-a lipsit niciodată nimic, dar nu eram răsfățați. Aveam pământ mult și muncă cât încape. Gard în gard cu noi locuia mătușa mea, sora mamei, ființa pe care am iubit-o cel mai mult. Ea nu avea copii și eu eram dragostea ei. Îmi cumpăra rochii, pantofi, și avea un gust nemaipomenit, încât orice purtam de la ea îmi venea tare bine. Ea mă dăscălea cum să mă comport în orice împrejurare, să fiu bună cu toată lumea, să fiu dreaptă, dar mai ales să mă păstrez curată la minte și la trup. Mă gătea când plecam pe uliță și la joc, așa încât femeile mă întâmpinau cu murmure de admirație, unele, iar altele, de invidie. Și între fete erau multe care mă invidiau și-mi spuneau în față: "Cine se poate pune cu tine, că două mame și două averi îți stau la picioare?".
Acum, când peste mine a trecut o viață, știu sigur că nu eram mândră, dar când femeile îmi spuneau că-s frumoasă, spun drept că mă simțeam bine în pielea mea. Eram curtată de cei mai frumoși și bogați băieți din sat, dar mie nu-mi plăcea niciunul cu deosebire. Mătușa mă tot întreba de ce nu stau cu ei afară, la poartă, așa cum era obiceiul la noi. Nu-mi plăcea. După câteva minute, eu eram înapoi, în casă, zicându-i mătușii că nu am ce discuta cu ei. Mă avertizau mătușa și mama: "Să vezi că o să-ți iasă vorba de năzuroasă și mândră, și așa frumoasă și bogată cum ești, n-o să se mai uite nimeni la tine. La băieți nu mult le trebuie ca să te ia în derâdere". "Mătușă", spuneam, "ce să fac dacă nu-mi place niciunul, așa cum povestește mama că l-a iubit pe tata? Eu mai aștept, că am timp." Dar într-o vară, într-o duminică, au venit la joc niște "lătureni" din satul vecin, aflat peste deal de noi. Fiindcă erau musafiri, datina cerea ca ei să-nceapă dansul, așa, ca un fel de onoare. De obicei, ne cunoșteam cu ei cel puțin din vedere, dar atunci, printre nou-veniți se afla și-un băiat pe care nu îl mai văzusem niciodată până atunci și care se întorsese de curând din armată. Și acel băiat m-a invitat pe mine să facem jocul care se dansa înainte. M-am dus, nu se punea problema să refuzi un lăturean. Doamne, și ce mai juca! N-am dansat cu nimeni asemenea învârtite, parcă pluteam. Băiatul era frumos. În sat la noi și pe unde mai umblasem până atunci, nu văzusem un flăcău mai frumos. Eram înaltă și subțirică de felul meu, dar el era mai înalt, abia îi ajungeam la umăr. Mă tot întreba a cui sunt și unde am fost până acum, că nu mă văzuse prin sat. Când s-a terminat jocul, m-am amestecat printre celelalte fete, dar nu puteam să nu-l urmăresc, pe furiș, cu privirea. El făcea la fel, așa încât ni s-au întâlnit privirile de multe ori în acea scurtă pauză. La următorul joc, am fost invitată de alt băiat, dar oricum mă învârteam, privirile mele porneau în altă direcție, acolo unde erau așteptate. Partenerul meu de joc a văzut, s-a simțit jignit și m-a lăsat în mijlocul dansului. Puțin mi-a păsat! Seara, băiatul cel chipeș a venit pe la noi împreună cu fratele meu. Mama le-a servit cina, iar eu am sărit peste gard la mătușa să-i povestesc. Dar mătușa știa deja totul, "radio șanț" funcționa perfect și pe-atunci. Ea mi-a spus că băiatul este dintr-o familie de oameni gospodari și cinstiți și că dacă ar fi să fie, este o partidă bună pentru mine. Ce mai, eram îndrăgostită până peste urechi. Când am trecut gardul acasă, cina se terminase, și oaspetele ședea la povești cu ai mei. Stăteam mai la o parte, îl ascultam și mi se părea cel mai deștept și mai umblat om din lume. Când a plecat, l-am condus pân' la poartă și am stat cu el mai mult de o oră. Atunci am sărutat prima dată în viață un om pe care l-am iubit cu adevărat. A fost un vis. Îmi venea să zbor de bucurie, să plâng. Mi-a spus că ar vrea să vină și în seara următoare și în toate serile, când vreau eu. Și a venit. Eram fericită cum nu pot spune. Era vară cu zile lungi, dar mie mi se păreau și mai lungi. Așteptam cu înfrigurare căderea serii, ca să îl văd venind prin praful fierbinte al drumului. Avea pas sigur, de om curat și frumos. Mama și mătușa se mirau de cât pot să lucrez peste zi și râdeau, spunându-mi că de când sunt îndrăgostită, se pot prinde iepuri cu mine; dar chiar că aveam spor mult la tot ce făceam, dragostea mă înaripa. Și așa a trecut acea vară, ca într-o plutire de vis. Se apropia toamna. Într-o zi, tata m-a luat după umeri și mi-a spus niște vorbe care m-au înlemnit: că-s frumoasă, că sunt de măritat, dar nu vrea să mă dea după băiatul pe care-l iubeam nu pentru că n-ar fi bogat ori de familie bună, dar sunt mai mulți frați și averea s-ar împărți între ei. Atunci, în acele vremi, mulți țărani erau bolnavi de boala pământului. Nici tata nu făcea excepție. În plus, auzise că dragul inimii mele fusese solicitat să rămână în armată. "Vei avea un bărbat slujbaș la Stat", zicea tata cu glas tunător, "nevoit să execute ce i se cere și să meargă unde este trimis. Vrei ca toată viața să fii cu casa în spate și să mănânci numai pe merindare? (șervet mai mare, pentru servit o masă provizorie). Nu-i mai bine să ai casa ta, lădoiul tău plin cu grâu, să mănânci cât vrei, nu să cumperi pâinea cu sfertul? Ai aici, în sat, un băiat care oricând te ia de nevastă și care-i singur la părinți. De mult vine seara la tine, pentru că eu l-am încurajat, dar tu îi întorci spatele. Crezi că nu știu? De astăzi, gata!" Dacă cineva m-ar fi sugrumat, n-aș fi simțit o mai mare nevoie de aer. Am tremurat ca o frunză, am izbucnit în plâns, dar tata m-a trimis în casă și mi-a cerut să fiu fată ascultătoare și înțeleaptă.
L-am mai întâlnit de câteva ori pe dragul meu și am plâns amândoi, și el a vrut să mă fure, dar eu n-am avut curajul s-o fac. Au intervenit mama, mătușa, fratele meu, cu rugăminți, cu plânsete, dar tata a fost neînduplecat. După trei ani de la căsătoria mea cu băiatul ales de tata, s-a făcut colectivizarea și tot pământul a intrat la grămadă, la CAP. Atunci, parcă, am văzut pentru prima oară în ochii tatei, plutind părerea de rău și zădărnicia.
Îmi sună și acum în urechi vorbele pe care mi le-a spus după ce terminasem șapte clase și s-a hotărât să rămân fată în sat. "Trei lucruri îți cer, fata tatei: să nu te prindă niciodată ziua dalbă în pat, să nu minți și să fii supusă". Și am fost.
MELANIA MAȘCA - Cluj
Reproduceri după picturi de ION THEODORESCU-SION