TIA ŞERBĂNESCU - "Nu putem avea mari aşteptări de la guvernul Dragnea-bis"

Analiza politică a lunii IUNIE

"Instabilitatea politică a lui Dragnea a fost evaluată la două miliarde euro pagubă"

- Luna Iunie a dat în clocot politic. PSD şi-a debarcat propriul guvern, într-o acţiune care puţin a lipsit să nu ducă la alegeri anticipate. Au existat semnale pentru o asemenea turnură a războiului din PSD?

- Cine ar fi crezut acum două luni că guvernul Grin­deanu, pus cu mânuţa lui de marele boss Drag­nea, va cădea sub furcile şi topoarele parlamentarilor PSD? Cine şi-ar fi imaginat că noul premier PSD ar putea fi Mihai Tudose, fost ministru al Economiei în gu­vernul precedent, evaluat cu zero realizări, demi­sio­nar şi apoi demis prin moţiune de cenzură, dar nominalizat de Dragnea şi Tăriceanu să facă un nou Cabinet? Evenimentele sunt încă în desfăşurare şi ră­mâne de văzut dacă acest Hagi Tudose al Economiei va reuşi să obţină o majoritate parlamentară pentru învestitură, pentru că este contestat în PSD şi pentru că lista sa de miniştri a stârnit deja nemulţumiri în partidul de guvernământ. Oricum, criza din PSD n-a trecut, iar dovada o reprezintă chiar Tudose. Alt­ceva decât un ministru reciclat şi o persoană cu le­gă­turi în SRI - unde Tudose şi-a luat doctoratul şi pla­giatul, şi în instituţiile căruia şi-a desăvârşit stu­diile şi ano­ni­matul -, marele PSD n-a găsit. Şi cum celelalte par­tide n-au depus candidaturi, cu excepţia PMP, care a făcut o propunere inutilă, preşedintele Klaus Iohannis l-a desemnat pe Tudose ca viitor premier. Cum s-a ajuns aici? Liviu Dragnea, liderul PSD, s-a întrecut pe sine, oferind un model de com­portament politic provincial, resentimentar şi discre­ţio­nar. Şi judecând prin prisma a ceea ce s-a întâm­plat, nu exis­tă nici o garanţie că acest comportament nu se va repeta. Aşa că nu putem avea mari aşteptări de la guvernul Dragnea-bis. Cel mult, să aşteptăm să ve­dem cât va dura acest guvern improvizat şi cât ne va costa saltul PSD din lac în puţ. Recenta insta­bi­litate politică a lui Dragnea a fost deja evaluată la două miliarde de euro pagubă în contul ţării.

"Se vede că PSD are mineriadele în sânge"

- De ce a vrut Dragnea capul lui Sorin Grin­dea­nu?

- Suntem într-o premieră mondială: vom avea un nou Executiv după ce PSD şi al său Daddy (cum îşi spune Dragnea) şi-au dărâmat propriul guvern, după nici şase luni de mari "succese", proclamate la ani­versările trimestriale. Şi chiar e o premieră mondială, căci nu s-a mai văzut până acum un lider atât de stupid, încât să-şi execute propriul guvern aşa de rapid. Se vede că PSD are mineriadele în sânge, aşa în­cât, fiindcă tot era 13-15 Iunie, şi n-aveau pro­tes­tatari în stradă, Dragnea şi ai lui şi-au tras o auto­mi­neriadă, un selfie mortal. Dacă ar fi fost oameni în stradă să ceară demisia guvernului, Dragnea ar fi spus că sunt propagandiştii lui Soros, manifestanţi plă­tiţi de multinaţionale. Aşa că atunci când gaiţele lui Dragnea, Firea, Olguţa şi Carmen Dan au în­ceput să-l acuze pe Grindeanu că nu mai răspunde la comenzi şi are "alt spate", a urmat rapid un şut în dosul acestuia, ca să se vadă cine e acolo. Era doar Ponta. După ce Grindeanu a refuzat să demisioneze, în urma evaluării guvernării, făcută în conducerea PSD, de către inculpatul Darius Vâlcov, cel care umbla cu pungile cu bani, să le ascundă prin mor­min­te, şi cu tablouri inestimabile, să le bage prin pe­reţi, Ponta i s-a alăturat în lupta de rezistenţă faţă de cotropitorii socialişti. Ce poate fi mai emblematic pentru "PSDragnea", decât faptul că evaluatorul de comandă a fost coruptul Vâlcov, cel care le-a făcut şi un program de guvernare, inspirat din tablourile suprarealiste din pinacoteca sa?
I s-a reproşat lui Grindeanu că a îndeplinit doar 13% din măsurile prevăzute şi că a neglijat relaţiile economice cu Rusia. De fapt, raportul de evaluare-incriminare trebuia să cuprindă doar trei reproşuri: 1. Nu ne-a scăpat de Justiţie, 2. N-a demis-o pe Ko­vesi şi 3. Stă în sondaje mai bine decât Dragnea. Ca­raghios este şi faptul că acum, tocmai Dragnea şi-a adus aminte că Grindeanu e omul serviciilor. Păi nu de asta l-a pus? Nu de asta l-a propus şi pe Mihai Tu­dose? În fine, execuţia lui Grindeanu e sem­ni­fi­cativă pentru capacitatea de distrugere şi auto­dis­trugere a PSD. Nu că alte partide n-ar avea-o şi ele, dar PSD este arhetipul. Aşa încât, Petre Daea, cel care pro­pu­nea oaia ca simbol turistic naţional, tre­buia s-o păs­treze pentru PSD, ca-n versurile celebre: "Vin oile de la munte, cu măgarul drept în frunte". E o dovadă că tot ce începe prost - cu OUG 13 de salvare a corupţilor cu gulere albe - se termină şi mai prost.

- Totuşi, nu cred că plânge cineva pentru de­miterea guvernului Grindeanu, care şi-a trecut în cont o serie de măsuri ce au scandalizat societatea românească. De plâns va fi dacă din Executiv va rămâne schimbat numai Grindeanu însuşi.

- Exact! Să nu se înţeleagă că tabăra Grindeanu e mai brează. Răfuiala dintre regimentul lui Dragnea şi comandoul lui Grindeanu, care a consimţit luni întregi la toate abuzurile şefului PSD şi a devenit, brusc ,"mielul turbat", abia după ce s-a asigurat că aces­­ta nu mai poate fi premier, a fost în ultimă ins­tanţă lupta dintre băieţii răi şi băieţii şi mai răi, între odi­oşi şi siniştri. Cine-ar fi zis când îi vedea pe Drag­nea şi Grindeanu în Deltă, etalându-şi cu mândrie peştii prinşi, că în două luni, cei doi pescari în ape tul­buri se vor vâna unul pe altul? Acum, să ve­dem cine mai are curajul să pescuiască alături de Drag­nea. Nu degeaba Daddy Dragnea, supranumit Killerul, pe vremea când era în PD, l-a acuzat pe Grin­deanu că e "unealta adversarilor", în loc să ră­mână unealta sa. De parcă nu asta ar fi amândoi, nişte unelte ale Sis­te­mului, care uneltesc unele îm­potriva altora. Şi Pon­ta - care împreună cu Grin­dea­nu şi ministrul Jianu au făcut-o acum pe cei trei mus­chetari - proceda la fel. Pe Mircea Geoană l-a exclus din partid de două ori. Să ne înţelegem, mizeriile lui Dragnea nu-l fac mai curat pe Ponta, aşa cum gre­şe­lile sau abuzurile din Justiţie nu-i fac nevinovaţi pe corupţi. Pentru ca festivalul absurdităţilor din PSD să fie complet, miniştrii PSD care, la ordinul lui Drag­­nea, şi-au dat demisiile ca să-l lase pe Grin­deanu în offside, şi care, la moţiunea de cenzură şi-au votat propriile demiteri, vor să fie în noul guvern, lucru anunţat şi de Drag­nea. Şi mai interesant este că PSD şi ALDE şi-au riscat majoritatea în Parla­ment la această moţiune de cenzură, care a trecut doar cu sprijinul grupului mi­norităţilor, după intense negocieri pentru cumpărare de voturi. Nu degeaba s-a spus că PSD este inapt de guvernare. Aşa e. Ne­cazul este că şi celelalte partide sunt la fel de inapte. Şi toate sunt şi inapte şi inepte.

"E greu de spus cât e trădare, cât e prostie şi cât e cinism, în trocul PSD-UDMR"

- Cumpărarea de voturi pentru moţiune a fost una dintre cele mai scandaloase tentative de troc politic la care se putea preta PSD, partidul care şi-a dus mai multe campanii electorale sub sloganuri naţionaliste. Pentru a căpăta susţinerea UDMR, PSD a fost la un pas de a ne vinde istoria şi de a reaprinde un război interetnic în Transilvania. Cum să traducem asta în româneşte: trădare, tică­loşie sau iresponsabilitate?

- Acest episod a arătat până unde este dispus să meargă "PSDragnea", când are de distrus ceva. Nu s-a sfiit să scoată din sertarele uitate ale Parla­men­tului vechi proiecte de legi ale UDMR, pentru a le vota în comisii. Astfel, 15 Martie - ziua maghiarilor de pre­tutindeni, care comemorează 15 Martie 1848, când parlamentul Ungariei a votat unirea cu Ardealul -, urma să devină sărbătoare oficială, iar procentajul pentru folosirea limbii unei minorităţi în adminis­tra­ţia locală ar fi scăzut de la 20% la 10%. Vasăzică, Drag­­nea, care umbla cu roşia românească în buzu­na­re şi dansa în costum popular la concursuri de legănat-"fără-ploaie-fără-vânt", acum era dispus să lase tricolorul în bernă, proclamând două zile na­ţio­nale şi două limbi oficiale, dintr-un foc. Şi asta, pen­tru 30 de voturi ale UDMR. E greu de spus cât e tră­dare, cât e prostie şi cât e cinism într-o asemenea afa­cere. În urma scandalului iscat de acest troc, PSD a re­nun­ţat şi a retras legile respective, iar UDMR a re­fuzat să mai voteze moţiunea. Principii, nu glumă! În ce ţară din lume sunt două zile naţionale? Asta, ca să nu mai vorbim că exact atunci, un oficial de la Budapesta a pretins scuze şi daune din partea Ro­mâ­niei pentru Tratatul de la Trianon, şi nici un oficial român nu a reacţionat. Nici unul!

"În timpul crizei guvernamentale, Opoziţia şi-a văzut de crizele ei"

- Cum apreciaţi reacţia Opoziţiei la criza guver­na­mentală?

- În timpul crizei declanşate de Dragnea, partidele din opoziţie şi-au văzut liniştite de crizele lor. Nicuşor Dan a demisionat din fruntea USR, iar PNL, principalul partid de opoziţie, a avut Congres şi alegeri, unde Ludovic Orban s-a impus zdrobitor, în faţa eternului perdant, Cristian Buşoi, un fel de moar­tea pasiunii politice. Victoria lui Ludovic Or­ban, un veteran al partidului, nu înseamnă însă au­to­mat revigorarea PNL, câtă vreme noul lider nu va reuşi să-şi depăşească renumele de petrecăreţ ino­fensiv. Primele declaraţii ale lui Orban pe marginea crizei politice afirmau că "PNL e pregătit de gu­vernare", atât de bine pregătit, încât n-a propus, nici măcar de formă, un nume de premier la consultările de la Cotroceni. De altfel, opoziţia e incapabilă să obţină o majoritate parlamentară, în timp ce PSD - ALDE şi-o pot reface rapid, la votul pentru guvern, întrucât elementele separatiste au declarat că revin la matcă. Orban a afirmat însă că, deşi preferă ale­ge­rile anticipate, ar fi negociat o nouă majoritate parlamentară, cu toate partidele, în afară de PSD. Adică, ar negocia cu alde Tăriceanu. Să te combini cu ALDE, care întrece adesea în rele chiar şi PSD, înseamnă să te faci frate cu dracul, fără să treci puntea. Cu asemenea intenţie, Ludovic Orban a reuşit să contrarieze de la prima sa acţiune ca şef al PNL.

"Preşedintele Iohannis a avut o lună plină de succese diplomatice"

- Există oare şi motive de optimism, după o lună politică atât de murdară?

- S-ar zice că da. S-a întâmplat ca, în plină criză politică internă, preşedintele Iohannis să aibă o lună plină de succese diplomatice, fiind primul preşedinte din Europa Centrală şi de Est invitat la Casa Albă de Donald Trump, despre care noi credeam că-i va lua cel puţin un an până va afla de existenţa României. Primit în Biroul Oval şi invitat la o conferinţă de pre­să comună cu preşedintele Trump, Iohannis a înre­gis­trat un succes de palmares. Mai ales că, în cadrul con­ferinţei, răspunzând întrebării Ramonei Avra­mescu, de la TVR, Trump a declarat, în sfârşit, că va angaja Articolul 5 din Tratatul NATO, dacă vreuna din ţările membre care se simt ameninţate de Rusia va avea de suferit. Cu alte cuvinte, dacă Rusia ne va ata­ca, SUA ne vor apăra. Sigur, de­cla­raţiile lui Trump sunt destul de imprevizibile şi de schim­bătoare, dar asta nu înseamnă că dialogul său cald cu Iohannis, şi încurajarea luptei anticorupţie, nu l-a repoziţionat şi reîncărcat pe preşedintele Ro­mâ­niei pe plan intern. Au urmat o vizită la Berlin a lui Iohannis, încheiată cu o conferinţă amicală cu An­gela Merkel, şi o întâlnire cu preşedintele francez Emmanuel Macron, la Bruxelles, soldată cu pro­mi­siunea că acesta va veni la Bucureşti în curând. Aces­te trei întâlniri la vârful lumii şi al Europei i-au redat lui Iohannis anvergura şi autoritatea la care pă­rea că re­nunţase. Acum, Klaus Iohannis este perceput ca ul­tim apărător al Justiţiei, democraţiei şi statului de drept, într-o regiune în care toate ţările din jur au ab­di­cat de la valorile democratice şi unde România fa­ce o figură pe cât de solidară pe atât de solitară. Este şi motivul pentru care SUA, Germania şi Fran­ţa au sim­ţit nevoia să-şi arate sprijinul pentru pre­şedintele României, deşi e greu de spus cât de con­sistent, rapid şi eficient va fi acesta. Dar e bine că l-au revalidat pe Iohannis ca lider cu reputaţie demo­cratică, astfel în­cât acesta să poată stopa, măcar în parte, de­ra­pa­jele politice interne şi ofensiva împotriva Justiţiei.