TIA ȘERBĂNESCU - "Nu putem avea mari așteptări de la guvernul Dragnea-bis"

Analiza politică a lunii IUNIE

"Instabilitatea politică a lui Dragnea a fost evaluată la două miliarde euro pagubă"

- Luna Iunie a dat în clocot politic. PSD și-a debarcat propriul guvern, într-o acțiune care puțin a lipsit să nu ducă la alegeri anticipate. Au existat semnale pentru o asemenea turnură a războiului din PSD?

- Cine ar fi crezut acum două luni că guvernul Grin­deanu, pus cu mânuța lui de marele boss Drag­nea, va cădea sub furcile și topoarele parlamentarilor PSD? Cine și-ar fi imaginat că noul premier PSD ar putea fi Mihai Tudose, fost ministru al Economiei în gu­vernul precedent, evaluat cu zero realizări, demi­sio­nar și apoi demis prin moțiune de cenzură, dar nominalizat de Dragnea și Tăriceanu să facă un nou Cabinet? Evenimentele sunt încă în desfășurare și ră­mâne de văzut dacă acest Hagi Tudose al Economiei va reuși să obțină o majoritate parlamentară pentru învestitură, pentru că este contestat în PSD și pentru că lista sa de miniștri a stârnit deja nemulțumiri în partidul de guvernământ. Oricum, criza din PSD n-a trecut, iar dovada o reprezintă chiar Tudose. Alt­ceva decât un ministru reciclat și o persoană cu le­gă­turi în SRI - unde Tudose și-a luat doctoratul și pla­giatul, și în instituțiile căruia și-a desăvârșit stu­diile și ano­ni­matul -, marele PSD n-a găsit. Și cum celelalte par­tide n-au depus candidaturi, cu excepția PMP, care a făcut o propunere inutilă, președintele Klaus Iohannis l-a desemnat pe Tudose ca viitor premier. Cum s-a ajuns aici? Liviu Dragnea, liderul PSD, s-a întrecut pe sine, oferind un model de com­portament politic provincial, resentimentar și discre­țio­nar. Și judecând prin prisma a ceea ce s-a întâm­plat, nu exis­tă nici o garanție că acest comportament nu se va repeta. Așa că nu putem avea mari așteptări de la guvernul Dragnea-bis. Cel mult, să așteptăm să ve­dem cât va dura acest guvern improvizat și cât ne va costa saltul PSD din lac în puț. Recenta insta­bi­litate politică a lui Dragnea a fost deja evaluată la două miliarde de euro pagubă în contul țării.

"Se vede că PSD are mineriadele în sânge"

- De ce a vrut Dragnea capul lui Sorin Grin­dea­nu?

- Suntem într-o premieră mondială: vom avea un nou Executiv după ce PSD și al său Daddy (cum își spune Dragnea) și-au dărâmat propriul guvern, după nici șase luni de mari "succese", proclamate la ani­versările trimestriale. Și chiar e o premieră mondială, căci nu s-a mai văzut până acum un lider atât de stupid, încât să-și execute propriul guvern așa de rapid. Se vede că PSD are mineriadele în sânge, așa în­cât, fiindcă tot era 13-15 Iunie, și n-aveau pro­tes­tatari în stradă, Dragnea și ai lui și-au tras o auto­mi­neriadă, un selfie mortal. Dacă ar fi fost oameni în stradă să ceară demisia guvernului, Dragnea ar fi spus că sunt propagandiștii lui Soros, manifestanți plă­tiți de multinaționale. Așa că atunci când gaițele lui Dragnea, Firea, Olguța și Carmen Dan au în­ceput să-l acuze pe Grindeanu că nu mai răspunde la comenzi și are "alt spate", a urmat rapid un șut în dosul acestuia, ca să se vadă cine e acolo. Era doar Ponta. După ce Grindeanu a refuzat să demisioneze, în urma evaluării guvernării, făcută în conducerea PSD, de către inculpatul Darius Vâlcov, cel care umbla cu pungile cu bani, să le ascundă prin mor­min­te, și cu tablouri inestimabile, să le bage prin pe­reți, Ponta i s-a alăturat în lupta de rezistență față de cotropitorii socialiști. Ce poate fi mai emblematic pentru "PSDragnea", decât faptul că evaluatorul de comandă a fost coruptul Vâlcov, cel care le-a făcut și un program de guvernare, inspirat din tablourile suprarealiste din pinacoteca sa?
I s-a reproșat lui Grindeanu că a îndeplinit doar 13% din măsurile prevăzute și că a neglijat relațiile economice cu Rusia. De fapt, raportul de evaluare-incriminare trebuia să cuprindă doar trei reproșuri: 1. Nu ne-a scăpat de Justiție, 2. N-a demis-o pe Ko­vesi și 3. Stă în sondaje mai bine decât Dragnea. Ca­raghios este și faptul că acum, tocmai Dragnea și-a adus aminte că Grindeanu e omul serviciilor. Păi nu de asta l-a pus? Nu de asta l-a propus și pe Mihai Tu­dose? În fine, execuția lui Grindeanu e sem­ni­fi­cativă pentru capacitatea de distrugere și auto­dis­trugere a PSD. Nu că alte partide n-ar avea-o și ele, dar PSD este arhetipul. Așa încât, Petre Daea, cel care pro­pu­nea oaia ca simbol turistic național, tre­buia s-o păs­treze pentru PSD, ca-n versurile celebre: "Vin oile de la munte, cu măgarul drept în frunte". E o dovadă că tot ce începe prost - cu OUG 13 de salvare a corupților cu gulere albe - se termină și mai prost.

- Totuși, nu cred că plânge cineva pentru de­miterea guvernului Grindeanu, care și-a trecut în cont o serie de măsuri ce au scandalizat societatea românească. De plâns va fi dacă din Executiv va rămâne schimbat numai Grindeanu însuși.

- Exact! Să nu se înțeleagă că tabăra Grindeanu e mai brează. Răfuiala dintre regimentul lui Dragnea și comandoul lui Grindeanu, care a consimțit luni întregi la toate abuzurile șefului PSD și a devenit, brusc ,"mielul turbat", abia după ce s-a asigurat că aces­­ta nu mai poate fi premier, a fost în ultimă ins­tanță lupta dintre băieții răi și băieții și mai răi, între odi­oși și siniștri. Cine-ar fi zis când îi vedea pe Drag­nea și Grindeanu în Deltă, etalându-și cu mândrie peștii prinși, că în două luni, cei doi pescari în ape tul­buri se vor vâna unul pe altul? Acum, să ve­dem cine mai are curajul să pescuiască alături de Drag­nea. Nu degeaba Daddy Dragnea, supranumit Killerul, pe vremea când era în PD, l-a acuzat pe Grin­deanu că e "unealta adversarilor", în loc să ră­mână unealta sa. De parcă nu asta ar fi amândoi, niște unelte ale Sis­te­mului, care uneltesc unele îm­potriva altora. Și Pon­ta - care împreună cu Grin­dea­nu și ministrul Jianu au făcut-o acum pe cei trei mus­chetari - proceda la fel. Pe Mircea Geoană l-a exclus din partid de două ori. Să ne înțelegem, mizeriile lui Dragnea nu-l fac mai curat pe Ponta, așa cum gre­șe­lile sau abuzurile din Justiție nu-i fac nevinovați pe corupți. Pentru ca festivalul absurdităților din PSD să fie complet, miniștrii PSD care, la ordinul lui Drag­­nea, și-au dat demisiile ca să-l lase pe Grin­deanu în offside, și care, la moțiunea de cenzură și-au votat propriile demiteri, vor să fie în noul guvern, lucru anunțat și de Drag­nea. Și mai interesant este că PSD și ALDE și-au riscat majoritatea în Parla­ment la această moțiune de cenzură, care a trecut doar cu sprijinul grupului mi­norităților, după intense negocieri pentru cumpărare de voturi. Nu degeaba s-a spus că PSD este inapt de guvernare. Așa e. Ne­cazul este că și celelalte partide sunt la fel de inapte. Și toate sunt și inapte și inepte.

"E greu de spus cât e trădare, cât e prostie și cât e cinism, în trocul PSD-UDMR"

- Cumpărarea de voturi pentru moțiune a fost una dintre cele mai scandaloase tentative de troc politic la care se putea preta PSD, partidul care și-a dus mai multe campanii electorale sub sloganuri naționaliste. Pentru a căpăta susținerea UDMR, PSD a fost la un pas de a ne vinde istoria și de a reaprinde un război interetnic în Transilvania. Cum să traducem asta în românește: trădare, tică­loșie sau iresponsabilitate?

- Acest episod a arătat până unde este dispus să meargă "PSDragnea", când are de distrus ceva. Nu s-a sfiit să scoată din sertarele uitate ale Parla­men­tului vechi proiecte de legi ale UDMR, pentru a le vota în comisii. Astfel, 15 Martie - ziua maghiarilor de pre­tutindeni, care comemorează 15 Martie 1848, când parlamentul Ungariei a votat unirea cu Ardealul -, urma să devină sărbătoare oficială, iar procentajul pentru folosirea limbii unei minorități în adminis­tra­ția locală ar fi scăzut de la 20% la 10%. Vasăzică, Drag­­nea, care umbla cu roșia românească în buzu­na­re și dansa în costum popular la concursuri de legănat-"fără-ploaie-fără-vânt", acum era dispus să lase tricolorul în bernă, proclamând două zile na­țio­nale și două limbi oficiale, dintr-un foc. Și asta, pen­tru 30 de voturi ale UDMR. E greu de spus cât e tră­dare, cât e prostie și cât e cinism într-o asemenea afa­cere. În urma scandalului iscat de acest troc, PSD a re­nun­țat și a retras legile respective, iar UDMR a re­fuzat să mai voteze moțiunea. Principii, nu glumă! În ce țară din lume sunt două zile naționale? Asta, ca să nu mai vorbim că exact atunci, un oficial de la Budapesta a pretins scuze și daune din partea Ro­mâ­niei pentru Tratatul de la Trianon, și nici un oficial român nu a reacționat. Nici unul!

"În timpul crizei guvernamentale, Opoziția și-a văzut de crizele ei"

- Cum apreciați reacția Opoziției la criza guver­na­mentală?

- În timpul crizei declanșate de Dragnea, partidele din opoziție și-au văzut liniștite de crizele lor. Nicușor Dan a demisionat din fruntea USR, iar PNL, principalul partid de opoziție, a avut Congres și alegeri, unde Ludovic Orban s-a impus zdrobitor, în fața eternului perdant, Cristian Bușoi, un fel de moar­tea pasiunii politice. Victoria lui Ludovic Or­ban, un veteran al partidului, nu înseamnă însă au­to­mat revigorarea PNL, câtă vreme noul lider nu va reuși să-și depășească renumele de petrecăreț ino­fensiv. Primele declarații ale lui Orban pe marginea crizei politice afirmau că "PNL e pregătit de gu­vernare", atât de bine pregătit, încât n-a propus, nici măcar de formă, un nume de premier la consultările de la Cotroceni. De altfel, opoziția e incapabilă să obțină o majoritate parlamentară, în timp ce PSD - ALDE și-o pot reface rapid, la votul pentru guvern, întrucât elementele separatiste au declarat că revin la matcă. Orban a afirmat însă că, deși preferă ale­ge­rile anticipate, ar fi negociat o nouă majoritate parlamentară, cu toate partidele, în afară de PSD. Adică, ar negocia cu alde Tăriceanu. Să te combini cu ALDE, care întrece adesea în rele chiar și PSD, înseamnă să te faci frate cu dracul, fără să treci puntea. Cu asemenea intenție, Ludovic Orban a reușit să contrarieze de la prima sa acțiune ca șef al PNL.

"Președintele Iohannis a avut o lună plină de succese diplomatice"

- Există oare și motive de optimism, după o lună politică atât de murdară?

- S-ar zice că da. S-a întâmplat ca, în plină criză politică internă, președintele Iohannis să aibă o lună plină de succese diplomatice, fiind primul președinte din Europa Centrală și de Est invitat la Casa Albă de Donald Trump, despre care noi credeam că-i va lua cel puțin un an până va afla de existența României. Primit în Biroul Oval și invitat la o conferință de pre­să comună cu președintele Trump, Iohannis a înre­gis­trat un succes de palmares. Mai ales că, în cadrul con­ferinței, răspunzând întrebării Ramonei Avra­mescu, de la TVR, Trump a declarat, în sfârșit, că va angaja Articolul 5 din Tratatul NATO, dacă vreuna din țările membre care se simt amenințate de Rusia va avea de suferit. Cu alte cuvinte, dacă Rusia ne va ata­ca, SUA ne vor apăra. Sigur, de­cla­rațiile lui Trump sunt destul de imprevizibile și de schim­bătoare, dar asta nu înseamnă că dialogul său cald cu Iohannis, și încurajarea luptei anticorupție, nu l-a repoziționat și reîncărcat pe președintele Ro­mâ­niei pe plan intern. Au urmat o vizită la Berlin a lui Iohannis, încheiată cu o conferință amicală cu An­gela Merkel, și o întâlnire cu președintele francez Emmanuel Macron, la Bruxelles, soldată cu pro­mi­siunea că acesta va veni la București în curând. Aces­te trei întâlniri la vârful lumii și al Europei i-au redat lui Iohannis anvergura și autoritatea la care pă­rea că re­nunțase. Acum, Klaus Iohannis este perceput ca ul­tim apărător al Justiției, democrației și statului de drept, într-o regiune în care toate țările din jur au ab­di­cat de la valorile democratice și unde România fa­ce o figură pe cât de solidară pe atât de solitară. Este și motivul pentru care SUA, Germania și Fran­ța au sim­țit nevoia să-și arate sprijinul pentru pre­ședintele României, deși e greu de spus cât de con­sistent, rapid și eficient va fi acesta. Dar e bine că l-au revalidat pe Iohannis ca lider cu reputație demo­cratică, astfel în­cât acesta să poată stopa, măcar în parte, de­ra­pa­jele politice interne și ofensiva împotriva Justiției.