Prima descriere a calităţilor terapeutice ale crinului galben se găseşte într-un tratat medical chinez din anul 2697, înaintea erei noastre. El cuprinde o legendă care ne îndeamnă să ne apropiem dimineaţa de florile crinului galben, să le atingem şi să le inhalăm mireasma, ca să avem toată ziua energie şi bucurie. Se spune că crinul galben era floarea preferată a Împăratului Galben, totodată medic şi filosof. Astăzi au apărut imitaţiii modificate ale crinului galben, roşii ori violet, dar ele sunt decorative, de ornament. Numai crinul sălbatic (Hemerocallis fulva), galben-portocaliu, are puteri vindecătoare. Cercetările savanţilor i-au confirmat calităţile antimicrobiene, hemostatice, antiinflamatoare, de vindecare a rănilor. Călugării din Tibet şi fitoterapeuţii din Rusia prescriu preparatele din flori, frunze sau tuberculi de crin galben bolnavilor cu afecţiuni cardiace, reumatism, răceală cu temperatură ridicată, lipsă de putere, edeme, boli ale ficatului, probleme ginecologice. În scopuri medicinale, frunzele, florile şi tulpinile se culeg pe toată perioada înfloririi, iar rădăcinile - toamna sau primăvara.
Tratamente interne şi externe
1. Se opăresc 10 flori mici de crin galben, cu 250 ml apă fierbinte, se infuzează o oră în prosop flauşat, se strecoară. Se beau câte 50 ml, de 3-4 ori pe zi, în cure de 15 zile, cu pauze de 7 zile.
2. În 200 ml apă fiartă şi răcită se pune o lingură plină de petale portocalii tocate. Plantele se amestecă bine cu apa şi se macerează la rece, timp de 30 de minute. Se strecoară lichidul şi se bea câte o lingură, de 3 ori pe zi, între mese.
3. Preparăm un amestec din plante uscate: câte 2 linguri flori de soc şi de arnică, 3 linguri frunze de rozmarin. Se combină apoi o linguriţă plină de amestec cu 2 linguriţe de petale de crin galben tocate mărunt, se opăresc plantele cu 300 ml de apă clocotită şi se infuzează în termos 45 de minute. Infuzia strecurată se bea în timpul zilei, cu înghiţituri mici, împărţită în 4 reprize, cu 30 de minute înainte de masă.
* Edeme. Câteva rădăcini uscate de crin portocaliu se râşnesc, iar pulberea obţinută se păstrează într-un borcănel. De 2-3 ori pe zi, se înghite câte un sfert de linguriţă de pulbere cu ceai din crenguţe de vişin.
* Hipertensiune. Pe parcursul perioadei de înflorire putem prepara o tinctură alcoolică din flori. Într-o sticlă de culoare închisă, punem flori tocate, cântărite în prealabil. La fiecare 10 g de flori, se toarnă 50 ml de ţuică sau alcool dublu rafinat, diluat 1:1 cu apă. Se macerează într-un loc cald, la întuneric, timp de 21 de zile, după care se strecoară, se stoarce bine şi se păstrează în frigider. Pentru o cură de reglare a tensiunii, vom avea nevoie şi de un ceai - bază pentru tinctură: se amestecă câte 3 linguriţe de coada-calului, flori de păducel, coada-şoricelului, şi câte 6 linguriţe de vâsc şi roiniţă. O lingură rasă de amestec se lasă 3 ore în 200 ml de apă rece, se pune pe foc şi se fierbe 5 minute. După primul clocot, se trage vasul de pe foc şi se lasă lichidul să se răcească. În infuzia strecurată, se adaugă 10 picături de tinctură din flori de crin. Zilnic, numărul de picături creşte cu 2, până la 25 de picături. Se bea câte o înghiţitură în timpul zilei, timp de 14 zile. Se repetă după o pauză de 7 zile.
* Reumatism. O floare mare de crin galben cu tulpiniţă cu tot şi 3 frunze, 5 castane tocate, câte 2 linguri de flori de soc negru şi flori de tei se infuzează în apă fierbinte 6 ore. Se beau câte 50 ml, de 3-4 ori pe zi, în cure de 10 zile, cu pauze de 5 zile între cure.
* Tumori de diverse localizări (reţeta se ia în completarea tratamentului de bază). Câte o lingură de frunze uscate de crin portocaliu şi de turiţă-mare se opăresc cu 500 ml de apă fierbinte şi se infuzează 2-3 ore. Lichidul strecurat se bea încălzit, câte 120 ml, amestecat cu jumătate de linguriţă de miere, de 4 ori pe zi, cu 30 de minute înainte de mese, timp de 2 săptămâni. Între cure se face o pauză de 7 zile. Infuzia este benefică şi pe post de preparat tonifiant.
* Hepatită, inflamaţia vezicii biliare, edeme. Se iau câte două linguri de frunze de crin galben, frunze de pelin, rădăcină de păpădie şi mătase de porumb. Ingredientele se pun în apă rece, se aduc până la fierbere, se lasă 5 minute să mijotească şi se lasă la infuzat până la răcire. Ceaiul se bea de-a lungul zilei în 5 reprize. Eficienţa îi sporeşte dacă în fiecare cană se adaugă şi 2-3 linguri de suc de dovleac.
* Diaree. O lingură de frunze şi tulpini uscate de crin portocaliu se opăreşte cu 2 pahare de apă clocotită, se infuzează 4 ore în termos, se strecoară. Se beau câte 100 ml, de 4 ori pe zi, pe stomacul gol (în ziua respectivă se renunţă la mâncare). Dacă diareea este cronică, crinul se amestecă în cantităţi egale cu frunze de pătlagină şi de stejar şi cu traista-ciobanului. O lingură de amestec se macerează 6 ore, într-un pahar de apă rece, se aduce apoi până la fierbere şi se lasă pe un foc mic, 10-15 minute. Se infuzează până la răcire. Se beau câte 150 ml, de 3-4 ori pe zi.
* Boli ginecologice, cistită, uretrită. Câte o lingură de rădăcini de crin şi de lemn-dulce zdrobite se fierb în 500 ml de apă, pe un foc mic, timp de 15 minute după primul clocot. Se beau câte 50-60 ml, de 5-6 ori pe zi, între mese, timp de 3 săptămâni.
* Arsuri. Se toacă împreună florile şi frunzele unui crin. Se infuzează timp de 30 de minute, 4 linguri de masă tocată, într-o cană de apă clocotită. O bucată de tifon împăturit se îmbibă cu infuzie şi se aplică pe zona afectată.
FRUMUSEŢE
Demachiant din petale de crin
Două linguri de petale tocate se macerează 7 zile, la întuneric, în 200 ml de ţuică, într-un recipient închis ermetic. Se stoarce cu presare, se amestecă cu o linguriţă suc de lămâie şi 2 linguri de glicerină. Înainte de folosire, o lingură de loţiune se diluează în 4 linguri de apă fiartă şi răcită. Se şterge faţa de 2 ori pe zi, dimineaţa şi seara. Conferă tenului delicateţe şi strălucire.
Tonic pe bază de ulei
Într-un borcănel se pun flori tocate de crin şi deasupra se toarnă ulei de măsline rafinat. Se lasă pe geam, la lumina soarelui, 2-3 săptămâni, scuturându-se periodic. Înainte de culcare, de 3-4 ori pe săptămână, faţa spălată în prealabil se tamponează cu ulei de crin. Tenul devine proaspăt, capătă un aspect tânăr.
CRINUL ÎN FARFURIE
În natură există mai mult de 700 de plante sălbatice ce pot fi puse în farfurie. La loc de frunte, între ele, se află crinul galben şi portocaliu. În America, doar într-un singur oraş, la restaurantele chinezeşti se mănâncă aproape 1,6 tone de flori şi boboci de crin. În ţările orientale (China, Coreea, Japonia, Vietnam, Filipine, India), bobocii florilor, proaspeţi sau uscaţi, se consumă cruzi, săraţi, marinaţi, fierţi sau prăjiţi. Lăstarii tineri au un gust bun şi se adaugă în salate şi în ciorbe. Tuberculii din pământ se consumă cruzi sau fierţi. Florile uscate se vând ca "golden needlis" (ace de aur), pentru a înlocui morcovii în pilaf, în ciorbe sau sosuri. La rândul ei, dulceaţa din petale de crin portocaliu este un deliciu.
Zacuscă din flori de crin
Într-un ceaun se fierb 5-10 minute 500 g flori de crin portocaliu, apoi se scot, se mixează sau se trec prin maşina de tocat. Se prăjesc 200 g de ceapă până capătă culoare aurie. Pasta din flori se amestecă cu 250 g de sfeclă fiartă, rasă pe răzătoarea cu orificii mici, cu 50 g frunze de ţelină sau leuştean tocate, şi se prăjeşte împreună cu ceapa, încă 5 minute.
Salată cu frunze de crin
Frunzele tinere de crin portocaliu sau galben se taie mărunt, se amestecă cu un cartof mare fiert, 2 morcovi cruzi sau fierţi, 3 ridichi tăiate mărunt. Se adaugă smântână sau maioneză, se presară mărar sau pătrunjel.
Boboci prăjiţi
Salată din rădăcini
Se fierb în apă sărată câteva rădăcini de crin, se curăţă de coajă şi se taie cubuleţe mici. Se amestecă cu un ou fiert, ceapă verde, frunze de salată, ulei de măsline sau maioneză.
Salată de crin cu portocale
Se spală bine şi se taie fideluţă 250 g de frunze tinere de crin portocaliu. Portocala se curăţă de coajă şi se taie cubuleţe. Coaja spălată cu o periuţă înmuiată în bicarbonat de sodiu se taie în fâşii înguste, se pune în apă, se aduce până la fierbere şi se lasă pe foc 3 minute. Se răceşte şi se adaugă în salată. Pentru sos, se amestecă câte 2 linguri de suc de lămâie şi ulei de măsline, sare şi/sau zahăr (după gust). Se amestecă sosul în salată şi se presară cu frunze de cimbru tocate.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
