PRINŢUL CHARLES "DE ROMÂNIA", pe urmele strămoşilor săi români din Ardeal

- Moştenitorul tronului Marii Britanii a venit în Ardeal, să-şi caute strămoşii români. Vă propunem o călătorie pe urmele lui -

E binecunoscută simpatia prinţului moş­te­nitor al Marii Britanii, Charles, pen­tru Transilvania. Prinţul vine în ţara noastră cât poate de des, la casele sale din Valea Ză­lanului, pa­tro­nează impor­tante misiuni pentru sal­varea patri­mo­niului naţional, luptă pentru na­tură şi ecologie şi nu ratează nici o oca­zie să elo­gie­ze fru­museţea fă­ră sea­măn a Ro­mâniei. Nu o dată s-a mândrit cu faptul că se trage din marele Vlad Ţepeş şi că are sânge ro­mâ­nesc, iar "Formula AS" a demonstrat, pe documente şi ge­nea­logii din ar­hive oc­cidentale, că decla­raţiile prinţului nu sunt vorbe în vânt, că Charles e chiar urmaşul direct al lui Vlad Dra­cul, tatăl lui Ţepeş!
Niciodată, însă, apropierea sa de rădăcinile româneşti nu a fost mai emoţionantă ca zilele trecute, cu prilejul vizitei sale, în premieră, în inima Transilvaniei. Invitat la Cluj-Napoca, de către prestigioasa Universitate "Babeş-Bolyai", care i-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa, Prinţul a ţinut neapărat să meargă să se recu­leagă la mormântul de la Teiuş, al soţilor Zam­fira Noro­cea şi Petru Racz, cei mai vechi stră­moşi români din Ardeal ai Prinţului. După ce, în urmă cu câţiva ani, a trecut, la Sângiorgiul de Pădure, pe la mormântul contesei ardelene Claudine Rhedey, stră-stră-străbunica sa, acum Prinţul a găsit mo­mentul potrivit pentru prima sa vizită la rudele sale româneşti din Ardeal, la biserica de la Teiuş pe care au ridicat-o, înainte de 1600, şi unde îşi duc somnul de veci Zamfira şi Petru Racz, stră­moşii comuni care leagă familia Prinţului Charles de familia marelui nostru om po­litic, Ion Raţiu.
Sunt ani de zile de când fiii lui Ion Raţiu, Indrei şi Nicolae Raţiu, conspiră la această vizită a Prinţului prin locurile în care au trăit strămoşii lui români şi sunt, la fel, câţiva ani de când Universitatea "Babeş-Bolyai", prin rectorul său, isto­ri­cul Ioan-Au­rel Pop, face de­mersuri pen­tru a­ducerea la Cluj a Prinţului Charles. Alteţa Sa Regală a promis să vină cu drag, cu pri­mul pri­lej, iar acum şi-a îm­plinit pro­mi­siunea. Din evocă­rile celor care l-au însoţit, am refăcut, pas cu pas, emoţia unor mo­mente uni­ce pe care ne bu­cu­răm să vi le ofe­rim în exclu­si­vitate, în paginile re­vistei noas­tre.

Elizabeth Raţiu - "Ultima misiune"

"De mai bine de 5 ani facem diligenţe pentru a-l invita pe Prinţul Charles la minunata bise­rică de la Teiuş, acolo unde sunt înmormântaţi ctitorii ei, Zamfira Norocea şi Petru Racz, stră­moşii noştri. De când am aflat că genealogia arată că suntem rude, i-am transmis asta Prin­ţului Charles, dar marea noastră bucurie era să reuşim să-l primim la Teiuş", spune, cu mare bucurie, Indrei Raţiu, fiul regretatului om politic ardelean, Ion Raţiu.
"De fapt, mama noastră, Elisabeth Raţiu, a fost cea care a ţinut foarte mult să îl aducem pe Prinţ la Teiuş. Acum vreo 7 ani, după ce vizitase biserica, mama s-a pus şi i-a scris o scrisoare Prinţului Charles, în care îl ruga să vină să afle mai multe despre strămoşii săi români. Prinţul i-a răspuns mamei foarte elegant şi, încet-încet, am avansat cu discuţiile şi ne-am apropiat de acest itinerariu care l-a adus pentru prima oară pe Prinţ la Teiuş şi la Turda. Mama, englezoaică fiind, avea o mare influenţă la Londra, şi a luptat foarte mult pentru cauza României, iar încăpă­ţânarea cu care s-a implicat pentru ca Prinţul să vină la Teiuş şi la Turda, a fost ultima ei misiune pentru ţara noastră. Mama a murit în toamna trecută, nu a mai prins vizita Prinţului, dar e o mare mângâiere pentru noi că visul ei s-a îm­plinit", spune, emoţionat, Indrei Raţiu.

Doctor Honoris Causa IOAN-AUREL POP
"Cred că la Cluj l-am convins încă o dată pe acest mesager al zestrei spirituale a Transilvaniei să continue să fie cel mai înalt ambasador al României şi al românilor"

Înainte să ajungă la Teiuş şi la Turda, Prinţul Charles a ajuns, în premieră, la Cluj-Napoca. Rec­torul Universităţii "Babeş-Bolyai", Ioan-Au­rel Pop, a fost cel care l-a întâmpinat pe trep­tele rectoratului şi cel care i-a acordat apoi, în cadrul unei cere­mo­nii cu mare ştaif, titlul de Doctor Honoris Cau­sa al UBB. Ru­gân­du-l să aprecieze evenimentul pe scurt, distinsul istoric ne-a de­clarat:
"M-a impresionat întâi de toate respec­tarea promisiunii făcute de către Alteţa Sa Regală (ASR) în 2014 şi duse la îndeplinire acum. Apoi, căldura umană deosebită a Prinţului Charles, care s-a întreţinut cordial cu fiecare dintre pro­rec­torii şi decanii UBB, s-a bucurat să afle me­sa­jul transmis spre lume de noi, prin cercetările noastre, prin preocupările de protecţie a mediului şi de conservare a monumentelor trecutului. La ieşirea din clădirea universităţii, în loc să asculte îndemnul gărzilor din preajma sa de a urca în li­muzină, ASR s-a apropiat de studenţi, apoi de ce­tăţenii care aşteptau să-l vadă de aproape şi să-l asigure de admiraţia şi de respectul lor. Cred că la Cluj l-am convins încă o dată pe acest me­sager al zestrei spirituale a Transilvaniei să con­tinue să fie cel mai înalt ambasador al Ro­mâniei şi al ro­mâ­nilor". Prinţul Charles i-a vorbit recto­rului despre moş­te­nirea istorică extraordinară şi despre mediul natural al Ro­mâniei, "toate aces­tea în­no­bilate de oameni buni şi primitori", a adăugat Ioan-Au­rel Pop.

Discursul Prinţului
"O parte a sufletului meu e întotdeauna în România"

Imediat după acceptarea titlului de Doctor Honoris Causa, Prinţul Charles a ţinut un discurs fulminant în Aula Magna a Universităţii din Cluj, discurs pe care l-a în­ce­put în limba română. Rareori, vreun om de stat din România a pus mai mult suflet într-un discurs despre ţara noastră!
"Am fost întrebat de mul­te ori de ce vin atât de des în Ro­mânia, ce o face atât de specială, de atrac­tivă. Pentru mine, răspunsul e clar: voi, prietenii mei români, peisa­jul vostru natu­ral, cultural, tradiţiile voastre, dar şi ca­pa­citatea voastră de ino­vare şi schimbare, ceea ce sunteţi după secole de istorie, iden­ti­tatea voastră şi ceea ce puteţi face, energia voastră - acestea sunt ceea ce vă face speciali în lume. Arhitectura voastră, peisajele voas­tre, pajiştile şi livezile, diversitatea comunităţilor şi tra­diţiilor voastre. Toate acestea, împreună, sunt o comoară - co­moara voastră către lume. Mi se pare că uneori nu sunteţi de­plin conştienţi de toate acestea, e uşor să uitaţi, ispitiţi de ritmul şi schim­bările socie­tăţii moderne. Deci, când vă uitaţi în viitor, vă rog să aveţi aceste valori în min­te: sunt unice".
"Marca voastră ca ţară e exact acest mix de valori şi tradiţii autentice, arhitectura veche, gus­tul hranei voastre, ţesătura an­ces­trală a comunităţilor voastre, biodiver­sitatea unică şi capaci­ta­tea voastră de a inova - toate aces­tea vă fac speciali, şi de aceea, mă întorc întotdeauna în România, şi de aceea o parte a sufletului meu e întotdeauna aici. Viaţa modernă nu înseamnă să uiţi valorile trecutului şi să înlo­cuieşti totul cu lucruri noi, ci să combini într-un mod inteligent valorile fundamentale ale culturii şi tradiţiei cu inovaţie şi tehno­logii noi, fără a tăia legătura între societatea umană şi natură. România are o istorie fascinantă şi diversă, moştenită de la daci, pe care a construit o viaţă bazată pe o relaţie armonioasă cu natura. E o bogăţie care poate fi un avantaj pentru România modernă. Ar fi minunat, într-adevăr, dacă şcolile din România ar cultiva ideea că natura şi tradiţiile sunt un avan­taj pentru viaţa modernă. E singurul mod în care poţi construi un viitor în care România ar avea un loc unic, inovând, fără a-şi pierde pre­ţiosul suflet".

GHEORGHE PETROV, arheolog
"Cu Zamfira şi Petru Racz, coborâm în mediul românesc al descendenţei Prinţului"

Odată ieşită de sub lumina reflectoarelor, vi­zita în Ardeal a prinţului Charles a luat un carac­ter privat. Direcţia era secretă, doar o mână de oameni, din timp instruiţi, ştiau planurile Prinţului de Wales. La Teiuş, imediat după ce a fost întâmpinat de fraţii Indrei şi Nicolae Raţiu, Prinţului i-a fost pre­zentat Gheorghe Pe­trov, arheologul care a cer­cetat mormintele "stră­moşilor" Zamfira Noro­cea şi Petru Racz. L-am rugat şi pe el să ne sinte­tizeze momentul trăit la Teiuş.
"Chiar dacă, poate, unora nu le convine, iată că a venit momentul în care Prinţul Charles a ajuns să-şi viziteze strămoşii români. Cu Zamfira şi Petru Racz, coborâm în mediul românesc al descendenţei Prinţului. Aici vorbim de o domniţă munteancă şi de un nobil ardelean de origine ro­mână. Amândoi sunt români get-beget! Petru şi domniţa Zamfira sunt cei mai vechi strămoşi români depistaţi genealogic în Transilvania, sunt a 12-a generaţie de strămoşi ai Prinţului. Până acum, era povestea cu contesa Rhedey, care e stră­nepoată de-a şaptea generaţie a lui Petru şi a lui Zamfira. Clau­dine Rhedey a murit la 1841, iar noi sun­tem cu 200 şi ceva de ani înainte, pe o legătură de ru­denie clar certi­fi­cată, nu poveşti sau presu­puneri".
Arheologul Gh. Petrov e şi acum sub impresia întâl­nirii cu moştenitorul tronului Marii Bri­tanii! "Ca om, e impresionant, de o cultură şi un rafi­na­ment cum n-am mai pomenit. Efec­tiv, m-am blocat! Aveam nişte emo­ţii... M-a surprins câte ştia. Practic, la Teiuş, nu a fost nici un mo­ment un simplu ghi­daj, ci un adevărat dialog. Ba, chiar mă simţeam eu în postura elevului pus să dau răspunsuri la întrebări pe care nu mă aşteptam să mi le pună nici un istoric de meserie! A fost foarte receptiv la fie­care detaliu. L-au interesat faze de construcţie, elementele de arhitectură şi de pictură veche, pe care le mai posedă biserica. Se citea pe el bucuria! Păi, dacă voia să fie o vizită formală, făcea o trecere în revistă şi pleca! L-au interesat inclusiv detalii legate de dogmă, comparaţii între catolicism şi ortodoxie, lucruri la care nu te aşteptai niciodată. Îşi punea întrebări despre religia strămoşilor Zamfira şi Petru. I-am expli­cat că hainele în care sunt reprezentaţi în tabloul votiv, decorul de pictură, care e în stil bizantin, biserica, făcută şi ea în tradiţie bizantin-orto­doxă, toate elementele conduc spre un mediu clar românesc".

- Se simte din vorbele lui dragul de Româ­nia?, l-am întrebat pe distinsul arheolog clujean.

- Nici nu zici că e de naţie străină! Cu el eşti ca şi cu unul de-ai noştri! Când colo, el e unul dintre cei mai importanţi oameni ai planetei. Ce familie reprezintă, ce istorie are în spate familia lui! Personalitatea lui face cât 1.000 de preşe­dinţi! Şi îţi spun ceva, se vede limpede că dra­gul lui de România vine din suflet, nu e ceva formal. Sunt convins că, după ţara lui, Româ­nia e pe primul loc, îi e cel mai aproape de inimă.

INDREI RAŢIU
"Prinţul a dovedit încă o dată cât de ataşat este de România"

Chiar dacă îl ştie de mai bine de un deceniu pe Prinţul Charles şi a avut şansa să stea la un ceai cu Alteţa Sa, "gazda" de la Teiuş, omul de afaceri Indrei Raţiu, a fost şi el impresionat de înaltul oaspete. Emoţia a fost cu atât mai mare cu cât, la finalul ghidajului, Prinţul şi fraţii Raţiu au participat la un parastas în memoria Zamfirei şi a lui Petru Racz, oficiat de către Claudiu Pop, episcopul de Blaj. "Toată lumea mi-a spus cât de şarmant, cât de elegant, cât de modest şi smerit este Prinţul în felul lui de a se apropia de oameni. A făcut o impresie foarte bună!", îmi spune Indrei Raţiu. "Iradiază prie­tenie, bunătate, căldură. Şi e atras de omul sim­plu. Gărzile îl tot protejau, dar el mergea magnet la oamenii simpli care erau la faţa locului şi, mai ales, la oamenii în vârstă. Nu s-a sfiit să dea mâna, să schimbe două cuvinte. E foarte popular, nici nu zici că-i cine îi. Nu am avut noi preşedinţi după '90 ca să se comporte ca el!".
De la Teiuş, Prinţul a dat o fugă până la Turda, să viziteze unul dintre proiectele de pa­trimoniu în care e im­plicată Fundaţia Raţiu. Acolo a fost întâm­pi­nat de rafinata doamnă Pamela Raţiu, soţia lui Indrei Raţiu, şi de gru­pul ei de volun­tari, care îi spri­jină pro­iec­tele. "A fost o mare bucurie pen­tru Pa­mela! I-a po­ves­tit Prin­ţului că visa să îl cunoas­că încă de când avea 10 ani şi locuia în Statele Unite ale Ame­ri­cii. Pentru soţia mea, venirea Prin­ţului în inima Ardealului a fost o mare bucurie şi trebuie să fie o bucurie pentru toată lumea, pentru că Prinţul a dovedit, încă o dată, cât de ataşat este de România şi de legăturile sale de sânge cu românii".

*

După periplul prin Cluj-Napoca, Teiuş şi Turda, Prinţul Charles a plecat spre casa lui din Valea Zălanului. A dus cu el nu doar căl­dura oamenilor care i-au fost aproape în această vizită, ci şi un dar cu totul şi cu totul special. "La plecare, i-am pregătit un cadou Prinţului, o mică amintire de la stră­moaşa lui: o bucată din rochia dom­niţei Zamfira", mărturiseşte, emoţionat Indrei Raţiu. "Ce n-ar fi dat mama Elisa­beth să mai fi prins ziua în care să-i în­mâ­neze chiar ea acest cadou de suflet «Prin­ţului de România»"!

Povestea prinţesei Zamfira

Conform celor mai avizate genealogii, per­so­najele care fac legătura dintre basarabii mun­teni şi nobilimea ardeleană apar în jurul anului 1600. Este vorba despre logofătul Ivan Norocea şi de fiica sa Zamfira, cea care va deveni, mai târziu, so­ţia nobilului român Petru Racz de Galgo. "Ma­ma Zamfirei era nimeni alta decât Stanca Basarab, fiica binecunoscutei doamne Chiajna", îmi explică istoricul clujean, Tudor Sălăgean. Ivan Norocea, tatăl Zamfirei, a fost un înalt dregător muntean, apoi amba­sador al Transilvaniei. A pribegit ani de zile prin Ardeal, după ce şi-a pierdut privilegiile din Ţara Românească, şi e considerat de isto­rici una dintre cele mai spectaculoase figuri politice din secolul al XVI-lea. Ivan Norocea i-a slujit pe doi dintre marii conducători ai vremii, pe Sigis­mund Bathory şi pe Mihai Viteazul, iar influenţa sa în Transilvania se va dovedi decisivă în sta­bilirea legăturilor de familie dintre nobilimea munteană şi cea arde­leană. Căci, prin căsătoria Zamfirei cu marele ambasador al Transilvaniei la Înalta Poartă, Petru Racz de Galgo, Zamfira este cea care duce sângele Basarabilor munteni în spec­ta­culoasa încrengătură de relaţii, la capătul că­reia se găseşte, azi, Prinţul Charles.
Zamfira este ea însăşi un personaj aparte. Istoricii vorbesc despre o poveste de dragoste între ea şi Mihai Viteazul. Fiorul iubirii s-a stins însă repede, când voievodul, un mare cu­ceritor al vre­mii sale, s-a îndrăgostit ireme­diabil de cealaltă fiică a lui Ivan Norocea, sora Zamfirei, frumoasa Velica, care va deveni "stă­pâna prin iubire a Ar­dealului". Prin căsătoria Zamfirei cu Petru Racz de Galgo intrăm în genealogia de la care se reven­dică familia marelui om politic Ion Ratiu, care se înrudeşte cu familia regală a lui Charles.

Foto: Agerpres, Mediafax, Mircea Roşca/Action Foto, pag. oficială Emil Boc