O opoziţie puternică amendează imediat şi tranşant derapajele puterii, în special nereuşitele şi/sau dezicerile acesteia, în raport cu propriul program de guvernare, cel care i-a asigurat câştigarea administraţiei. Derapajele sunt cu atât mai evidente cu cât programul câştigător are un conţinut populist, demagogic, vizând preluarea puterii în alte scopuri decât cele vânturate prin el pe scena publică. Programul de guvernare al PSD-ului a fost, de la început, conceput în această perspectivă, autorii lui ştiind prea bine că realizarea sa este o utopie. PSD-ul a profitat de apatia electoratului de centru şi dreapta, promiţând o redistribuire a veniturilor economiei naţionale pe o bază conformă ideologiei social-democrate, concretizată în măriri ameţitoare de salarii şi pensii, reduceri de impozite şi taxe, creşteri de venituri pentru întregul sistem administrativ etc. Pentru electoratul de stânga, mai puţin informat asupra resurselor unei asemenea "mişcări", mai sărac, în postura de client al statului, "programul PSD" a fost o mană cerească. Uşor mobilizabil prin sistemul de dependenţe clientelare al celui mai structurat partid politic românesc, el i-a asigurat PSD-ului o victorie clară la ultimele "parlamentare", pe fondul unui absenteism masiv al celuilalt electorat. Foarte repede, după alegeri, PSD-ul şi-a dezvăluit adevăratele obiective: blocarea Justiţiei la procesele în curs, eliberarea marilor afacerişti încarceraţi pentru jaful economiei naţionale, "castrarea" legislaţiei anticorupţie, subordonarea politică a sistemului judiciar. De la asaltul imediat asupra instituţiilor statului de drept (cu celebra OUG 13, adoptată "noaptea ca hoţii"), la iniţiativele de modificare a codurilor juridice, toate "mijloacele" au fost folosite pentru capturarea tuturor palierelor puterii, inclusiv prin încălcarea gravă a principiului - esenţial în democraţie - al separaţiei clare a puterilor în stat.
PSD-ul s-a grăbit să evolueze spre formula unei organizări iliberale a statului, tocmai pentru că liderii săi erau conştienţi că minciuna propagandistică a răsturnării "cornului abundenţei" asupra românilor avea picioarele foarte scurte. Măririle de salarii şi pensii, reducerile de taxe şi impozite, precum şi alte facilităţi au fost, desigur, votate de confortabila majoritate parlamentară, dar aplicarea lor s-a anunţat a fi selectivă şi treptată. Dacă s-au găsit bani pentru salariile demnitarilor şi pentru pensiile lor neruşinate, dacă s-au găsit fonduri pentru fidelizarea administraţiilor locale (pentru care s-au operat modificări legislative menite să le lărgească "competenţele" în utilizarea discreţionară a acestora), pentru angajaţii din sănătate şi învăţământ s-a constatat că s-a ajuns la fundul sacului. Ministrul Muncii, "poliglota" O. Vasilescu, a susţinut că PSD-ul şi-a ţinut promisiunile, doar că... eşalonat, pentru următorii ani, 2019, 2020... 2025. Cu toate că a suspendat investiţiile - în special, în infrastructura transporturilor -, cu toate că a lansat o cursă spre împrumuturi masive pe piaţa financiară externă şi internă (grevând, în fapt, bugetele viitoare ale ţării), cu toate că a stimulat consumul - generând o creştere economică nesănătoasă -, guvernul a realizat că, oricum ar coti-o, litera programului elaborat sub îndrumarea liderului Liviu Dragnea nu poate fi urmată. Fricţiunile declarate între guvern şi partid îşi au sorgintea în incapacitatea reală a premierului Grindeanu şi a ministrului Finanţelor, Viorel Ştefan, de a executa întocmai "ordinele şefului", scoţând bani din piatră seacă, deşi ei - ca şi toţi ceilalţi membri ai cabinetului - au fost aleşi pe criteriul obedienţei totale, mecanice, faţă de acesta. Eşecul Legii salarizării i-a arătat "tăticului" Dragnea că, dacă nu se vor găsi "soluţii" pentru o minimă mulţumire a electoratului clientelar, s-ar putea ca el să se trezească, amendând la vot adevăratele ţeluri PSD-iste: albirea juridică a oligarhiei, cu conservarea averilor furate şi a privilegiilor autoacordate, blocarea criticilor mediatice şi întărirea sistemului dependenţelor "feudale" în conducerea ţării ş.a.m.d.
Conducătorii PSD-ului s-au bazat, în bătălia lor pentru controlul tuturor puterilor din stat, şi pe relaxarea reglementărilor impuse de organizaţiile internaţionale din care România face parte, în special UE şi NATO. Brexit-ul şi propunerea unei Uniuni Europene "cu mai multe viteze", alegerea populistului atipic Donald Trump la preşedinţia SUA etc. i-a încurajat - după modelul Ungariei sau Poloniei - să-şi afirme o mai pronunţată autonomie în materie juridică, în vederea scopului final, stăpânirea în impunitate a întregului aparat de stat. S-a dovedit însă că o asemenea credinţă este iluzorie. Preşedintele Klaus Iohannis, socotit de ei principalul obstacol în acapararea totală a puterii, a ieşit întărit din vizitele în SUA şi Occidentul european, Donald Trump numind fără echivoc speranţa sa că lupta împotriva corupţiei şi susţinerea Justiţiei independente vor continua până la capăt. Reculul populismului naţionalist în UE va impulsiona şi mai mult tendinţa acesteia de a reglementa derapajele economice şi aventurismul autonomist cu viză oligarhică, din sistemele juridice ale statelor federale. Încercarea PSD-ului de a condiţiona participarea României la direcţiile de dezvoltare a UE şi NATO de creşterea autonomiei sale în exercitarea puterii interne pare sortită eşecului. Electoratul însuşi - de stânga sau dreapta - a realizat că integritatea şi suveranitatea ţării sunt garantate numai de cele două organizaţii.
Guvernarea PSD a ajuns, aşadar, la un punct critic în evoluţia ei. Tranşarea prin demiterea guvernului Grindeanu nu rezolvă problemele de fond. Opoziţia politică este însă slabă şi divizată. Ea trebuie să înţeleagă că numai o reacţie fermă şi solidară la eşecurile PSD-iste îi poate asigura revenirea în jocul politic românesc. Cu o nouă conducere, PNL-ul poate - după "curăţarea rândurilor" - să îşi regăsească menirea de campion al dreptei moderate. USR-ul este obligat să opteze pentru o formulă ideologică anume (eventual cea a Platformei "România 100" a lui Dacian Cioloş), renunţând la o "neutralitate" păguboasă. Timpul tergiversărilor a trecut şi pierderea momentului de derută a PSD-ului s-ar putea răzbuna.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
