Nu împlinise încă 37 de ani, când fostul arbitru de fotbal a candidat pentru prima oară ca primar din partea PNL. A pierdut în turul doi, deşi avusese un avans frumos, de zece procente. Din 2012, Sorin Nicolae Megheşan conduce, ca primar, destinele oraşului Târnăveni, din judeţul Mureş.
"Până în 1989, Târnăveni era unul dintre cele mai industrializate oraşe din România"
- Vorbiţi-ne puţin despre Târnăveni, oraşul acesta din inima Transilvaniei, despre care nu se ştiu prea multe.
- Până în 1989, când s-a pus accent puternic pe industrializarea întregii ţări, Târnăveniul a beneficiat de foarte multe investiţii, resimţite şi în condiţiile de viaţă ale locuitorilor. După 1989, când ne-am dorit cu toţii o revoluţie în adevăratul sens al cuvântului, o revoluţionare a clasei politice, a industriei, a tot ce înseamnă dezvoltarea ţării, am avut parte doar de un eşec total. Exact la fel s-a întâmplat şi la Târnăveni. Până în 1989, era unul dintre cele mai industrializate oraşe din România, apoi, în chiar primii ani după 1989, a început decăderea. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi la nivel de ţară. Cred că în perioada respectivă, România nu că nu a avut oameni pregătiţi, e greşit să spun asta, dar cred că aceştia nu au fost lăsaţi să preia destinele ţării. N-au fost lăsaţi de oamenii care fuseseră şi până atunci la conducerea ţării, însetaţi de putere şi de înavuţire. Şi dacă asta a fost situaţia generală a ţării, la fel s-a întâmplat şi în Târnăveni. A fost un oraş bine industrializat, cu foarte multe locuri de muncă: la o populaţie de circa 30.000 de locuitori, existau aproximativ 20.000 de locuri de muncă, majoritatea la Combinatul Chimic şi la fabrica de geamuri. Azi, combinatul nu mai există, fabrica de geamuri s-a reprofilat, s-a modernizat, nu se mai lucrează la aceeaşi capacitate. Cred că multe produse ale celor două firme erau necesare şi în ziua de azi, dacă ar fi existat un management adevărat, o dorinţă de a se salva, de a se implica real în buna desfăşurare a activităţii.
"Ar trebui să ne reamitim că «Meseria e brăţară de aur»"
- Din ce trăieşte Târnăveniul azi?
- Avem o fabrică de componente auto, una de prelucrare a cărnii şi am inaugurat recent o fabrică de ventilatoare, şi mai există şi câţiva mici industriaşi. Parţial, mai funcţionează încă fosta fabrică de geamuri, câteva firme de construcţii, iar ca număr important de locuri de muncă trebuie amintit spitalul, cu aproximativ 600 de angajaţi.
- Mai există în zonă forţă de muncă? Plecările masive, în străinătate, au lăsat multe oraşe pustii.
- Asta este, într-adevăr, o problemă. După părerea mea, toţi tinerii care pleacă în căutarea norocului şi l-ar putea găsi acasă, aici. Personal, nu-i înţeleg. Merg în străinătate pentru două-trei luni, sperând că vor da lovitura vieţii lor, apoi se întorc. La fabrica de cablaje, de exemplu, lucrează oameni veniţi de la Ocna Mureş, Luduş. În momentul de faţă, România are o mare problemă cu forţa de muncă şi, în special cu forţa de muncă calificată. Se spunea, cândva, că "Meseria e brăţară de aur", un proverb tot mai actual. Ar trebui încurajat învăţământul tehnic şi cel profesional, formarea unor meseriaşi de elită. Aici, m-aş referi pe scurt şi la tinerii cu studii superioare, care sunt tot mai mulţi. Totuşi, e anormal ca un tânăr care termină facultatea să nu se poată angaja pentru că nu are... experienţă. Unde şi când să şi-o dobândească? Aici trebuie să intervină legislativul, să fie modificată legislaţia. Înainte de 1989, exista o repartiţie, loc de muncă asigurat, oricine putea să dobândească experienţă. Tu, ca stat, îi pregăteşti, dar le şi închizi uşa, că nu au experienţă. Pe lângă salariile proaste, de unde să acumuleze un tânăr, chiar foarte bine pregătit, experienţă, dacă atunci când participă la un interviu i se cer 3, 5, 9 ani de experienţă pe post? Pregătim tineri specialişti pentru alte state. Demonstrează afară că sunt capabili, după ce noi le-am închis uşa; i-am pregătit, am investit bani în ei, apoi le închidem uşa...
"Ne blocăm noi pe noi"
- Ca să ai succes în munca pe care o faci, ai nevoie de pregătire, desigur, dar şi de coechipieri pe măsură. Cum colaboraţi cu echipa din primărie?
- Colaborăm foarte bine. Echipa din Primăria Târnăveni are oameni foarte bine pregătiţi, şi cred că nu exagerez dacă spun că ne comportăm ca într-o familie, există înţelegere şi armonie. Aşteptăm cu încredere mărirea salariilor în primării. Eu cred că în ele ar trebui să fie cei mai buni specialişti, sistemul bugetar ar trebui să concureze cu orice multinaţională.
- Din păcate, ar trebui să întrebaţi guvernul sau guvernele: am intrat în anul 2017, şi noi nu avem încă finalizate toate ghidurile de finanţare lansate. Problema nu e de la Bruxelles sau Strasbourg, e problema noastră. Chiar am avut discuţii cu un consilier UE care se ocupă cu implementarea proiectelor, şi-am întrebat şi despre modul de atragere a fondurilor în România, faţă de alte state. L-am întrebat unde greşim, de ce ne mişcăm atât de greu? Mi-a dat un răspuns pe cât de simplu, pe atât de complicat: "Nu înţeleg! La noi, ghidul e gros de-un deget, de ce la dvs. e gros cât palma? Vă place să vă complicaţi!". Asta mi-a spus. Din proiectele majore avute şi care sunt în desfăşurare, le amintesc pe cele ce vizează reţeaua apă-canal, infrastructura, o staţie de transfer-sortare-selectare deşeuri. Am construit o creşă cu fonduri norvegiene, inaugurată în decembrie 2016. Am depus două proiecte pentru două monumente istorice. Ne-au fost acceptate, dar nu au mai ajuns la finanţare, pentru că a durat aproape un an până am obţinut avizul cultelor. Aşteptăm să se deschidă din nou linia, ca să putem reabilita două şcoli mari, una din 1888 şi una din 1902. Suntem blocaţi noi de noi!
"Ministerul Dezvoltării trebuie să fie motorul ţării"
- Eu nu prea pot să mă plâng, dar, din păcate, Bucureştiul e, totuşi, cam departe de Ardeal! Am obţinut bani de la Ministerul Dezvoltării pentru 12 străzi, suntem în faza de avize pentru un pod peste Târnava Mică, vechi de peste 100 de ani, şi pentru un centru cultural ce urmează să se construiască, în valoare de un milion şi ceva de euro. Noi punem la dispoziţie doar terenul şi utilităţile. Am făcut multe drumuri la Bucureşti, e multă muncă, colaborarea e bună. Dar şi acolo ne-am lovit de aceeaşi problemă: sunt foarte puţini specialişti. La Ministerul Dezvoltării, de exemplu, de judeţul Mureş se ocupă o singură persoană! E evident că, fizic, nu are cum să rezolve un judeţ întreg. Eu cred că acest minister ar trebui să fie motorul ţării, pe-acolo trec toate proiectele majore, oamenii de acolo ar trebui să aibă salarii foarte bune, ca să nu plece, pentru că ei dau tonul la dezvoltarea teritoriului.
"La fel ca sportul, administraţia cere performanţă"
- În CV-ul dvs. de pe pagina Primăriei Târnăveni se precizează că, timp de 17 ani, aţi fost arbitru, dintre care, ultimii zece ani, chiar în Liga 1 de fotbal. Mai arbitraţi?
- Nu, nu îmi mai permite timpul. Administraţia îmi ia toată energia şi cred că în viaţă mai există şi familie, nu doar muncă. După sănătate, cel mai important lucru e familia.
- În ce măsură experienţa acumulată pe terenul de fotbal vă e de folos în administraţia publică?
- Sportul, în general, te disciplinează, mai ales viaţa de echipă. Dacă nu ai disciplină, nu ai cum să faci performanţă. Trebuie să fii organizat, să ai un program strict şi să te ţii de el. Cred că în dezvoltarea armonioasă a unui copil e necesar să facă un sport.
- Când aţi candidat la funcţia de primar, pentru prima dată, în 2008, eraţi foarte tânăr. Ce v-a împins către un domeniu aşa de greu, în care nu poţi să mulţumeşti, orice-ai face, pe toată lumea?
- Nu cred că vârsta e un dezavantaj în ceea ce faci. Dacă consideri că eşti pregătit să faci un lucru, vârsta nu ar trebui să fie un obstacol. M-a determinat un gând, dorinţa de a contribui personal la bunăstarea şi la dezvoltarea acestei localităţi, Târnăveni. Sunt născut şi crescut aici. Ţin mult la locul acesta.
- Vorbeaţi de construirea unui centru cultural. Există viaţă culturală în Târnăveni?
- Desigur, şi încă una foarte intensă. Toate ansamblurile pe care le avem, în ultimii patru ani, pe unde merg au luat premii: dansuri populare româneşti, maghiare şi ţigăneşti, fanfara, care are cel puţin patru ieşiri anual în străinătate şi care vine de peste tot cu premii. Acum doi ani, au luat Marele Premiu în Italia, la un festival organizat de postul de televiziune "Rai Uno". De asemenea, Ansamblul "Junii Târnavei", cu peste 280 de copii, au avut turnee în Grecia, Bulgaria, Turcia, Polonia, Ungaria. Sunt copii talentaţi, dar au şi instructori, profesori buni. Avem şi sportivi, la fotbal, handbal, tenis de câmp şi de masă. Din păcate, nu avem o bază sportivă, nu avem stadion. Stadionul a fost vândut în 2006, unui supermarket. Restul e o ruină, e al lichidatorului, care l-a scos la vânzare pe o sumă enormă.
- D-le primar Megheşan, Târnăveniul este un oraş nostalgic sau optimist?
- E greu de dat un singur răspuns. Pe oamenii trecuţi de 40 de ani îi doare că acele fabrici de care vorbeam la început nu mai există. Ei ştiu că părinţii lor au lucrat acolo, mulţi au contribuit chiar la construirea lor, dar acum multe au dispărut. Pe lângă Combinatul Chimic, care realiza produse unicat în Europa, înainte de 1989, Târnăveni era cunoscut ca oraşul cu cele mai multe autoturisme pe cap de locuitor. Cei mai mulţi studenţi în centrele universitare din ţară erau originari din Târnăveni, comparativ cu populaţia oraşului. Au ajuns oameni pricepuţi, deştepţi, dedicaţi meseriei. Multora le pare rău după industria de aici, a fost un abator şi o fabrică de lapte, ce au fost modernizate chiar în 1989, care aprovizionau toată zona Târnavelor. S-au închis, nu mai există de mult. Târnăveniul nu mai are echipă de fotbal, şi acesta ar fi un regret. Cumula energii şi dădea speranţe. Eu cred că bucuria omenească nu vine de la marile înfăptuiri, ci de la micile întâmplări fericite ale vieţii de zi cu zi. De-acolo cred că se naşte şi optimismul.
Foto: Dan Ramf
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
