O opoziție puternică amendează imediat și tranșant derapajele puterii, în special nereușitele și/sau dezicerile acesteia, în raport cu propriul program de guvernare, cel care i-a asigurat câștigarea administrației. Derapajele sunt cu atât mai evidente cu cât programul câștigător are un conținut populist, demagogic, vizând preluarea puterii în alte scopuri decât cele vânturate prin el pe scena publică. Programul de guvernare al PSD-ului a fost, de la început, conceput în această perspectivă, autorii lui știind prea bine că realizarea sa este o utopie. PSD-ul a profitat de apatia electoratului de centru și dreapta, promițând o redistribuire a veniturilor economiei naționale pe o bază conformă ideologiei social-democrate, concretizată în măriri amețitoare de salarii și pensii, reduceri de impozite și taxe, creșteri de venituri pentru întregul sistem administrativ etc. Pentru electoratul de stânga, mai puțin informat asupra resurselor unei asemenea "mișcări", mai sărac, în postura de client al statului, "programul PSD" a fost o mană cerească. Ușor mobilizabil prin sistemul de dependențe clientelare al celui mai structurat partid politic românesc, el i-a asigurat PSD-ului o victorie clară la ultimele "parlamentare", pe fondul unui absenteism masiv al celuilalt electorat. Foarte repede, după alegeri, PSD-ul și-a dezvăluit adevăratele obiective: blocarea Justiției la procesele în curs, eliberarea marilor afaceriști încarcerați pentru jaful economiei naționale, "castrarea" legislației anticorupție, subordonarea politică a sistemului judiciar. De la asaltul imediat asupra instituțiilor statului de drept (cu celebra OUG 13, adoptată "noaptea ca hoții"), la inițiativele de modificare a codurilor juridice, toate "mijloacele" au fost folosite pentru capturarea tuturor palierelor puterii, inclusiv prin încălcarea gravă a principiului - esențial în democrație - al separației clare a puterilor în stat.
PSD-ul s-a grăbit să evolueze spre formula unei organizări iliberale a statului, tocmai pentru că liderii săi erau conștienți că minciuna propagandistică a răsturnării "cornului abundenței" asupra românilor avea picioarele foarte scurte. Măririle de salarii și pensii, reducerile de taxe și impozite, precum și alte facilități au fost, desigur, votate de confortabila majoritate parlamentară, dar aplicarea lor s-a anunțat a fi selectivă și treptată. Dacă s-au găsit bani pentru salariile demnitarilor și pentru pensiile lor nerușinate, dacă s-au găsit fonduri pentru fidelizarea administrațiilor locale (pentru care s-au operat modificări legislative menite să le lărgească "competențele" în utilizarea discreționară a acestora), pentru angajații din sănătate și învățământ s-a constatat că s-a ajuns la fundul sacului. Ministrul Muncii, "poliglota" O. Vasilescu, a susținut că PSD-ul și-a ținut promisiunile, doar că... eșalonat, pentru următorii ani, 2019, 2020... 2025. Cu toate că a suspendat investițiile - în special, în infrastructura transporturilor -, cu toate că a lansat o cursă spre împrumuturi masive pe piața financiară externă și internă (grevând, în fapt, bugetele viitoare ale țării), cu toate că a stimulat consumul - generând o creștere economică nesănătoasă -, guvernul a realizat că, oricum ar coti-o, litera programului elaborat sub îndrumarea liderului Liviu Dragnea nu poate fi urmată. Fricțiunile declarate între guvern și partid își au sorgintea în incapacitatea reală a premierului Grindeanu și a ministrului Finanțelor, Viorel Ștefan, de a executa întocmai "ordinele șefului", scoțând bani din piatră seacă, deși ei - ca și toți ceilalți membri ai cabinetului - au fost aleși pe criteriul obedienței totale, mecanice, față de acesta. Eșecul Legii salarizării i-a arătat "tăticului" Dragnea că, dacă nu se vor găsi "soluții" pentru o minimă mulțumire a electoratului clientelar, s-ar putea ca el să se trezească, amendând la vot adevăratele țeluri PSD-iste: albirea juridică a oligarhiei, cu conservarea averilor furate și a privilegiilor autoacordate, blocarea criticilor mediatice și întărirea sistemului dependențelor "feudale" în conducerea țării ș.a.m.d.
Conducătorii PSD-ului s-au bazat, în bătălia lor pentru controlul tuturor puterilor din stat, și pe relaxarea reglementărilor impuse de organizațiile internaționale din care România face parte, în special UE și NATO. Brexit-ul și propunerea unei Uniuni Europene "cu mai multe viteze", alegerea populistului atipic Donald Trump la președinția SUA etc. i-a încurajat - după modelul Ungariei sau Poloniei - să-și afirme o mai pronunțată autonomie în materie juridică, în vederea scopului final, stăpânirea în impunitate a întregului aparat de stat. S-a dovedit însă că o asemenea credință este iluzorie. Președintele Klaus Iohannis, socotit de ei principalul obstacol în acapararea totală a puterii, a ieșit întărit din vizitele în SUA și Occidentul european, Donald Trump numind fără echivoc speranța sa că lupta împotriva corupției și susținerea Justiției independente vor continua până la capăt. Reculul populismului naționalist în UE va impulsiona și mai mult tendința acesteia de a reglementa derapajele economice și aventurismul autonomist cu viză oligarhică, din sistemele juridice ale statelor federale. Încercarea PSD-ului de a condiționa participarea României la direcțiile de dezvoltare a UE și NATO de creșterea autonomiei sale în exercitarea puterii interne pare sortită eșecului. Electoratul însuși - de stânga sau dreapta - a realizat că integritatea și suveranitatea țării sunt garantate numai de cele două organizații.
Guvernarea PSD a ajuns, așadar, la un punct critic în evoluția ei. Tranșarea prin demiterea guvernului Grindeanu nu rezolvă problemele de fond. Opoziția politică este însă slabă și divizată. Ea trebuie să înțeleagă că numai o reacție fermă și solidară la eșecurile PSD-iste îi poate asigura revenirea în jocul politic românesc. Cu o nouă conducere, PNL-ul poate - după "curățarea rândurilor" - să își regăsească menirea de campion al dreptei moderate. USR-ul este obligat să opteze pentru o formulă ideologică anume (eventual cea a Platformei "România 100" a lui Dacian Cioloș), renunțând la o "neutralitate" păguboasă. Timpul tergiversărilor a trecut și pierderea momentului de derută a PSD-ului s-ar putea răzbuna.