Chiar şi ce a lăsat mai răsărit regimul Nicolae Ceauşescu a fost distrus de marii profitori ai evenimentelor din 1989. De bine, de rău, mai cu investiţii străine, mai cu inteligenţă românească, IT-ul şi industria auto ne ţin sus şi steagul, dar şi PIB-ul. Dacă e însă ceva ce a furat cu adevărat ochiul Occidentului în ultimul deceniu şi jumătate, atunci vorbim, categoric, despre industria cinematografică din România. Într-o ţară ce venea cu o lungă istorie de film propagandistic, şi în care, după anii '90, cinematografele deveneau, în cel mai bun caz, discoteci, dacă nu ruine, o mână de artişti şi de tehnicieni au creat un adevărat curent: "Noul val românesc" care a făcut şi face furori şi la Cannes, şi la Berlin, şi la Veneţia. În nici un alt domeniu nu s-a umplut România de mai multe trofee de top decât în industria cinematografică!
Dar, ca multe alte lucruri care se mişcă bine în România, şi cinematograful românesc se mişcă, prin forţe proprii, şi nu pentru că statul român ar fi pus umărul la ridicarea lui, în afara unor subvenţii - insuficiente pentru filme de mare calitate - a căror acordare a născut, invariabil, nemulţumiri între diversele tabere din industria de stat cinematografică. Ajunsă ministru al Culturii în Guvernul tehnocrat, Corina Şuteu a venit cu o ordonanţă care să pună ordine în industria de film din România, să o pună în acord cu nevoile momentului, pentru a putea să producă, în continuare, sistematic, să nu mai stea doar la şansa regizorilor şi producătorilor autohtoni de a se descurca. A fost şicanată în demersul ei, luni de zile, încă un semn că sistemului nu-i plac regulile clare şi transparente, pentru ca acum, când a ajuns în dezbaterea comisiilor şi a plenului Camerei Deputaţilor, propunerea să fie respinsă, fără măcar a fi discutată. Degeaba au încercat să se unească şi să protesteze cei din lumea filmului, li s-a râs în nas. Pur şi simplu, nu se vrea schimbarea legii!
Sătui, şi ei, probabil, să tot dea explicaţii unde nu e nimic de explicat, unul dintre liderii grupului PSD din Cameră, Ion-Marcel Ciolacu, a scăpat "porumbelul": "Dacă tot s-au luat atâtea premii cu vechea lege, ce ne mai trebuie una nouă?". Iată, prin urmare, cui datorăm marile succese ale cinematografului românesc: vechii legi, nu "Noului val", care se zbate, în zadar, să o schimbe! Asta chiar e una dintre culmile tranziţiei româneşti: după ce, driblând o lege proastă, care mai mult te încurcă, ajungi să ai succes, vin cei care au propus-o şi se laudă cu "cadrul" care ţi-a "facilitat" succesul...
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
