Se pare că Bistriţa-Năsăud are puteri speciale în a naşte scriitori. N-am să înşir aici nume de referinţă originare de acolo. Sunt multe. Vreau doar să spun că e un proces continuu, observabil şi azi. Dacă unii scriitori contemporani bistriţeni au părăsit locurile natale pentru Capitală sau alte oraşe mari, alţii, deşi apreciaţi pe plan naţional, au rămas la Bistriţa, transformând-o într-un centru cultural ce găzduieşte evenimente literare de răsunet. Continuă să trăiască în cetatea transilvană, să scrie, să formeze şi să adune în jurul lor iubitori de literatură - poeţi şi prozatori admirabili, precum Ioan Pintea, Dan Coman, Ana Dragu, Ioana Bradea. Aceasta din urmă - o personalitate atipică în lumea literară: fără ambiţia de a ieşi în faţă, discretă şi reticentă, dedicată familiei şi scrisului. Are 41 de ani, trei copii şi trei romane publicate la şase ani distanţă unul de altul, cu teme, limbaje şi construcţii pe cât de temerare, pe atât de diferite. Romanele ei sunt experimente prin care îşi pune la încercare virtuozitatea compoziţională (nu e de ignorat că în copilărie şi adolescenţă a studiat vioara şi că studiile filologice de limbi străine i-au adus o cunoaştere aprofundată a tehnicilor narative moderne). Numele ei s-a făcut cunoscut de la debutul din 2004 cu "Băgău", într-o perioadă când, după pudibonderia şi optimismul forţat din comunism, "se dăduse liber" la mizerabilism, sex, debusolare şi depresie. Spre deosebire de valul de "autoficţiuni" cvasi-pornografice, cu limbaj trivial-agresiv, ale unor congeneri, Ioana Bradea a ştiut să supună limbajul erotic unui text construit pe semnificaţii cuprinzătoare, să dea viaţă, cum fac bunii romancieri, unei lumi văzute cu umor, simpatie şi emoţie în toată bizareria ei. Semnalându-i atunci debutul excepţional, mă întrebam cum şi dacă va continua. A trebuit să aştept şase ani ca să văd că în al doilea roman, "Scotch", din 2010, n-a perseverat pe formula ce i-a adus succes, ci a încercat ceva nou, o personificare a peisajului industrial post-comunist, cu adierea dezolantă a morţii. Oarecum dezamăgitor, fiindcă sconta mai mult pe atmosferă decât pe epică, romanul avea însă aceeaşi virtuozitate stilistică ce presupune asimilarea variatelor experimente narative de la "noul roman" încoace. Cel de al treilea roman, apărut acum, e o reuşită din toate punctele de vedere. Părăsind contemporaneitatea, Ioana Bradea se (şi ne) teleportează în Evul Mediu, pe la mijlocul secolului 16 din istoria milenară a Bistriţei, păstrată în arhive, dar şi în clădirile şi porţile cetăţii săseşti, ce pot fi văzute şi azi. Naratorul se adresează la persoana a doua unor locuitori de pe la 1560 din ale căror ambiţii, intrigi, instincte, sentimente şi credinţe ţese trama romanului. Consilierul Christian Pomarius Baumgarten, care consemnează pentru viitor evenimentele la care e martor, Margareta, nărăvaşa fiică a judelui Thomas Werner, destinată căsătoriei cu fiul fostului jude Andreas Beuchel, Maria Simbriger, o fată de ţăran sărac din Münzdorf, şi meşterul arhitect Petrus din Lugano, angajat să consolideze catedrala gotică din piaţa centrală, sunt oamenii văzuţi şi din afară, şi din interiorul minţii lor, pe care se sprijină construcţia în spirală a poveştii. O poveste făcută din materia viselor şi coşmarelor, cu scene atroce de descăpăţânări publice, îngropări de vii ale fetelor ce au rămas grele după violuri, cu politică şi pătrunderea Reformei ce înlocuieşte ordinele catolice şi chiar cu destinul artistului - meşter Manole, ce lucrează în perspectivă lungă, sub înalta oblăduire divină. Toate sunt cuprinse în fraza fluidă, condusă muzical, cu efect vrăjitor. "Înalt e numele tău" mi se pare unul dintre cele mai frumoase şi originale romane apărute la noi după 1989.
Selecţia "Formula AS"
* Ioana Bradea, "Înalt este numele tău", Editura Humanitas (tel. 0372/74.33.82), 94. p.
Se pare că Bistriţa-Năsăud are puteri speciale în a naşte scriitori. N-am să înşir aici nume de referinţă originare de acolo. Sunt multe. Vreau doar să spun că e un proces continuu, observabil şi azi. Dacă unii scriitori contemporani bistriţeni au părăsit locurile natale pentru Capitală sau alte oraşe mari, alţii, deşi apreciaţi pe plan naţional, au rămas la Bistriţa, transformând-o într-un centru cultural ce găzduieşte evenimente literare de răsunet. Continuă să trăiască în cetatea transilvană, să scrie, să formeze şi să adune în jurul lor iubitori de literatură - poeţi şi prozatori admirabili, precum Ioan Pintea, Dan Coman, Ana Dragu, Ioana Bradea. Aceasta din urmă - o personalitate atipică în lumea literară: fără ambiţia de a ieşi în faţă, discretă şi reticentă, dedicată familiei şi scrisului. Are 41 de ani, trei copii şi trei romane publicate la şase ani distanţă unul de altul, cu teme, limbaje şi construcţii pe cât de temerare, pe atât de diferite. Romanele ei sunt experimente prin care îşi pune la încercare virtuozitatea compoziţională (nu e de ignorat că în copilărie şi adolescenţă a studiat vioara şi că studiile filologice de limbi străine i-au adus o cunoaştere aprofundată a tehnicilor narative moderne). Numele ei s-a făcut cunoscut de la debutul din 2004 cu "Băgău", într-o perioadă când, după pudibonderia şi optimismul forţat din comunism, "se dăduse liber" la mizerabilism, sex, debusolare şi depresie. Spre deosebire de valul de "autoficţiuni" cvasi-pornografice, cu limbaj trivial-agresiv, ale unor congeneri, Ioana Bradea a ştiut să supună limbajul erotic unui text construit pe semnificaţii cuprinzătoare, să dea viaţă, cum fac bunii romancieri, unei lumi văzute cu umor, simpatie şi emoţie în toată bizareria ei. Semnalându-i atunci debutul excepţional, mă întrebam cum şi dacă va continua. A trebuit să aştept şase ani ca să văd că în al doilea roman, "Scotch", din 2010, n-a perseverat pe formula ce i-a adus succes, ci a încercat ceva nou, o personificare a peisajului industrial post-comunist, cu adierea dezolantă a morţii. Oarecum dezamăgitor, fiindcă sconta mai mult pe atmosferă decât pe epică, romanul avea însă aceeaşi virtuozitate stilistică ce presupune asimilarea variatelor experimente narative de la "noul roman" încoace. Cel de al treilea roman, apărut acum, e o reuşită din toate punctele de vedere. Părăsind contemporaneitatea, Ioana Bradea se (şi ne) teleportează în Evul Mediu, pe la mijlocul secolului 16 din istoria milenară a Bistriţei, păstrată în arhive, dar şi în clădirile şi porţile cetăţii săseşti, ce pot fi văzute şi azi. Naratorul se adresează la persoana a doua unor locuitori de pe la 1560 din ale căror ambiţii, intrigi, instincte, sentimente şi credinţe ţese trama romanului. Consilierul Christian Pomarius Baumgarten, care consemnează pentru viitor evenimentele la care e martor, Margareta, nărăvaşa fiică a judelui Thomas Werner, destinată căsătoriei cu fiul fostului jude Andreas Beuchel, Maria Simbriger, o fată de ţăran sărac din Münzdorf, şi meşterul arhitect Petrus din Lugano, angajat să consolideze catedrala gotică din piaţa centrală, sunt oamenii văzuţi şi din afară, şi din interiorul minţii lor, pe care se sprijină construcţia în spirală a poveştii. O poveste făcută din materia viselor şi coşmarelor, cu scene atroce de descăpăţânări publice, îngropări de vii ale fetelor ce au rămas grele după violuri, cu politică şi pătrunderea Reformei ce înlocuieşte ordinele catolice şi chiar cu destinul artistului - meşter Manole, ce lucrează în perspectivă lungă, sub înalta oblăduire divină. Toate sunt cuprinse în fraza fluidă, condusă muzical, cu efect vrăjitor. "Înalt e numele tău" mi se pare unul dintre cele mai frumoase şi originale romane apărute la noi după 1989.
Se pare că Bistriţa-Năsăud are puteri speciale în a naşte scriitori. N-am să înşir aici nume de referinţă originare de acolo. Sunt multe. Vreau doar să spun că e un proces continuu, observabil şi azi. Dacă unii scriitori contemporani bistriţeni au părăsit locurile natale pentru Capitală sau alte oraşe mari, alţii, deşi apreciaţi pe plan naţional, au rămas la Bistriţa, transformând-o într-un centru cultural ce găzduieşte evenimente literare de răsunet. Continuă să trăiască în cetatea transilvană, să scrie, să formeze şi să adune în jurul lor iubitori de literatură - poeţi şi prozatori admirabili, precum Ioan Pintea, Dan Coman, Ana Dragu, Ioana Bradea. Aceasta din urmă - o personalitate atipică în lumea literară: fără ambiţia de a ieşi în faţă, discretă şi reticentă, dedicată familiei şi scrisului. Are 41 de ani, trei copii şi trei romane publicate la şase ani distanţă unul de altul, cu teme, limbaje şi construcţii pe cât de temerare, pe atât de diferite. Romanele ei sunt experimente prin care îşi pune la încercare virtuozitatea compoziţională (nu e de ignorat că în copilărie şi adolescenţă a studiat vioara şi că studiile filologice de limbi străine i-au adus o cunoaştere aprofundată a tehnicilor narative moderne). Numele ei s-a făcut cunoscut de la debutul din 2004 cu "Băgău", într-o perioadă când, după pudibonderia şi optimismul forţat din comunism, "se dăduse liber" la mizerabilism, sex, debusolare şi depresie. Spre deosebire de valul de "autoficţiuni" cvasi-pornografice, cu limbaj trivial-agresiv, ale unor congeneri, Ioana Bradea a ştiut să supună limbajul erotic unui text construit pe semnificaţii cuprinzătoare, să dea viaţă, cum fac bunii romancieri, unei lumi văzute cu umor, simpatie şi emoţie în toată bizareria ei. Semnalându-i atunci debutul excepţional, mă întrebam cum şi dacă va continua. A trebuit să aştept şase ani ca să văd că în al doilea roman, "Scotch", din 2010, n-a perseverat pe formula ce i-a adus succes, ci a încercat ceva nou, o personificare a peisajului industrial post-comunist, cu adierea dezolantă a morţii. Oarecum dezamăgitor, fiindcă sconta mai mult pe atmosferă decât pe epică, romanul avea însă aceeaşi virtuozitate stilistică ce presupune asimilarea variatelor experimente narative de la "noul roman" încoace. Cel de al treilea roman, apărut acum, e o reuşită din toate punctele de vedere. Părăsind contemporaneitatea, Ioana Bradea se (şi ne) teleportează în Evul Mediu, pe la mijlocul secolului 16 din istoria milenară a Bistriţei, păstrată în arhive, dar şi în clădirile şi porţile cetăţii săseşti, ce pot fi văzute şi azi. Naratorul se adresează la persoana a doua unor locuitori de pe la 1560 din ale căror ambiţii, intrigi, instincte, sentimente şi credinţe ţese trama romanului. Consilierul Christian Pomarius Baumgarten, care consemnează pentru viitor evenimentele la care e martor, Margareta, nărăvaşa fiică a judelui Thomas Werner, destinată căsătoriei cu fiul fostului jude Andreas Beuchel, Maria Simbriger, o fată de ţăran sărac din Münzdorf, şi meşterul arhitect Petrus din Lugano, angajat să consolideze catedrala gotică din piaţa centrală, sunt oamenii văzuţi şi din afară, şi din interiorul minţii lor, pe care se sprijină construcţia în spirală a poveştii. O poveste făcută din materia viselor şi coşmarelor, cu scene atroce de descăpăţânări publice, îngropări de vii ale fetelor ce au rămas grele după violuri, cu politică şi pătrunderea Reformei ce înlocuieşte ordinele catolice şi chiar cu destinul artistului - meşter Manole, ce lucrează în perspectivă lungă, sub înalta oblăduire divină. Toate sunt cuprinse în fraza fluidă, condusă muzical, cu efect vrăjitor. "Înalt e numele tău" mi se pare unul dintre cele mai frumoase şi originale romane apărute la noi după 1989.
Alte articole din acest numar
- Selecţia "Formula AS"
- Călătorie într-o fotografie - TEODOR BACONSCHI: "Luciditatea e marele meu viciu"
- Noul Ţar şi vechea Rusie
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
