Selecția "Formula AS"

Adriana Bittel
* Ioana Bra­dea, "Înalt este nu­mele tău", Edi­tura Hu­ma­nitas (tel. 0372/74.33.82), 94. p.

Se pare că Bistrița-Năsăud are puteri speciale în a naște scriitori. N-am să înșir aici nume de re­fe­­­rință originare de acolo. Sunt multe. Vreau doar să spun că e un proces continuu, observabil și azi. Dacă unii scriitori contemporani bistrițeni au părăsit locurile natale pentru Capitală sau alte orașe mari, alții, deși apreciați pe plan național, au rămas la Bistrița, transformând-o într-un centru cul­tural ce găzduiește evenimente lite­rare de ră­su­net. Continuă să trăiască în cetatea tran­sil­vană, să scrie, să formeze și să adu­­ne în jurul lor iubitori de lite­ra­tură - poeți și prozatori admirabili, pre­cum Ioan Pin­tea, Dan Coman, Ana Dra­gu, Ioana Bra­dea. Aceasta din urmă - o per­so­nalitate atipică în lumea literară: fără ambiția de a ieși în față, discretă și re­ticentă, dedicată familiei și scrisului. Are 41 de ani, trei copii și trei romane publi­cate la șase ani distanță unul de altul, cu te­me, limbaje și construcții pe cât de temerare, pe atât de diferite. Romanele ei sunt ex­pe­rimente prin care își pune la încercare virtuo­zi­ta­tea com­po­zițională (nu e de ignorat că în copi­lărie și ado­lescență a studiat vioara și că studiile fi­lo­logice de limbi stră­ine i-au adus o cunoaștere aprofundată a teh­ni­cilor narative moderne). Nu­mele ei s-a făcut cunoscut de la de­butul din 2004 cu "Băgău", într-o perioadă când, după pudibon­de­ria și optimismul forțat din co­munism, "se dă­duse liber" la mize­ra­bilism, sex, debu­solare și de­pre­sie. Spre deo­sebire de valul de "autoficțiuni" cvasi-pornografice, cu limbaj tri­vial-agresiv, ale unor congeneri, Ioana Bradea a știut să supună lim­bajul erotic unui text construit pe semnificații cu­prinzătoare, să dea viață, cum fac bunii ro­man­cieri, unei lumi văzute cu umor, simpatie și emoție în toa­tă bizareria ei. Sem­na­lându-i atunci debutul excepțional, mă întrebam cum și da­că va continua. A trebuit să aș­tept șase ani ca să văd că în al doilea ro­man, "Scotch", din 2010, n-a per­­severat pe formula ce i-a adus succes, ci a în­cercat ceva nou, o per­so­ni­fi­care a peisajului in­dus­trial post-comunist, cu adie­rea de­zo­lantă a mor­ții. Oarecum deza­mă­gitor, fiindcă sconta mai mult pe atmosferă decât pe epi­că, romanul avea însă aceeași virtuozitate stilis­tică ce presupune asimilarea variatelor ex­pe­rimente na­rative de la "noul roman" în­coace. Cel de al treilea roman, apă­rut acum, e o reu­șită din toate punc­tele de ve­dere. Pă­ră­sind contempo­ra­nei­tatea, Ioana Bradea se (și ne) tele­portează în Evul Mediu, pe la mij­locul se­colului 16 din istoria mi­lenară a Bis­triței, păstrată în arhive, dar și în clădirile și porțile cetății săsești, ce pot fi vă­zute și azi. Na­ratorul se adre­sea­ză la persoana a do­ua unor locuitori de pe la 1560 din ale căror am­biții, intrigi, ins­tincte, sen­ti­men­te și cre­dințe țese tra­ma ro­­ma­nului. Con­si­lierul Chris­tian Poma­rius Baum­garten, care con­sem­nează pen­tru viitor eve­ni­men­tele la care e mar­tor, Mar­gareta, nă­răvașa fiică a ju­delui Thomas Werner, desti­nată că­­sătoriei cu fi­ul fostului jude Andreas Beuchel, Ma­­ria Simbriger, o fată de țăran sărac din Münz­dorf, și meșterul arhitect Petrus din Lugano, an­ga­jat să consolideze catedrala gotică din piața cen­tra­lă, sunt oamenii văzuți și din afară, și din interiorul minții lor, pe care se sprijină construcția în spirală a po­veș­tii. O poveste făcută din materia viselor și coș­­ma­re­lor, cu scene atroce de descăpățânări pu­blice, în­gropări de vii ale fetelor ce au rămas grele după vio­luri, cu politică și pătrun­derea Reformei ce în­lo­cuiește ordinele catolice și chiar cu destinul ar­tistului - meș­ter Manole, ce lucrează în pers­pectivă lungă, sub îna­lta oblăduire di­vină. Toate sunt cuprinse în fraza flu­idă, condusă muzical, cu efect vrăjitor. "Înalt e nu­­mele tău" mi se pare unul dintre cele mai fru­moase și originale romane apărute la noi după 1989.