"Pe Şoseaua Colentina, trece Rita cu maşina..."

Circulă prin mediile online un eseu fără autor, intitulat "Amintiri din tinereţea noastră".

Cineva cu memorie bună a pus pe hârtie cele mai populare imagini din anii 50-80, adică din epoca în care mulţi dintre cititorii revistei noastre erau tineri şi fără griji, preocupaţi să-şi trăiască viaţa şi să-şi lege tinereţea de nimicurile cotidiene ale epocii. Sunt sigur că, la fel ca mine, cititorii vor vărsa o lacrimă pe plumbul aducerilor aminte. Comunismul era strivitor, dar nu omora toate bucuriile. În 1959, s-au împlinit 500 de ani de la înte­me­ierea Bucureştiului; scumpa mea mamă a plecat peste dealuri şi păduri, tocmai la Ţicleni, şi s-a întors cu un aparat de radio "Bucureşti 500", purtat pe cap, pe un "oblanic" din cârpe. Atunci se lansase frumosul cântec al lui Ion Vasilescu şi Gherase Dendrino, "Badea-neichii Bucu­reşti", interpretat de Maria Tănase. Cânta atât de tare aparatul, că se adunaseră toţi vecinii să asculte. Era cu ba­terii, nu se instalase curentul electric. Programele de diver­tis­ment opreau şi trecătorii ce veneau de la gară, cu sacoşele cu pâine. Cântau Gigi Marga, Aida Moga, Dorina Drăghici, Wili Donea, Margareta Pâs­laru. Mircea Crişan inunda aerul sătesc cu umorul lui in­con­fundabil; Vasile Tomazian po­ves­tea despre soţia sa, Florica; Horia Şerbănescu şi Radu Za­harescu îl însoţeau, pe scenă, pe celebrul Vico Toriani. Tâ­nărul actor Mircea Albulescu im­presiona ascultătorii în pie­sa "Pană de automobil", în timp ce un crainic de televiziune era să fie dat afară, pentru că ci­tise o ştire astfel: "Tovarăşul Gheorghe Cioară s-a întors de la Moscova pe calea ae­ru­lui". Lumea n-a ştiut, dar bietul om a rămas mult timp cu sala­riul tăiat. Cu multe a rămas în memoria publică şi ce­le­brul Mircea Crişan. Cei mai în vârstă îşi amintesc de "Un foc în noapte, un foc în sobă; arde-te-ar focul". Invitat să-l distreze pe Hrusciov, Crişan a mieunat ca pisica, a lătrat precum câinele, a imitat leul, iar după aceea a poruncit translatorului: "Acum, tradu!". După 1963, tele­viziunea a încetat să mai transmită parada militară de la Moscova, dar a reluat, integral, ceremonia înmormântării preşedintelui SUA, John F. Kennedy. Radiodifuziunea, în afara unui re­porter la Moscova, avea un trimis la Washington şi cores­pondenţi la Paris şi Roma. Mai târziu, în viaţa de fiecare zi, puteai găsi Carpaţi fără filtru, balul de la Arhi­tectură, uniforme şcolare cu număr pe braţ, unt, făină, pâine şi zahăr pe cartelă, nechezol, haine "din pachet", cravata de pionier, pe­nare din lemn, hârtie albastră de învelit caietele, fier de căl­cat cu cărbuni, tocul cu peniţă, gutui puse la copt pe du­lap, căciuli ruseşti cu urechi, Cico, taxiuri Pobeda, primele autoserviri, ascuţitori chinezeşti, creioane chimice, baia comunală, săpunul Cheia, care a-nnebunit femeia, pan­ta­loni pescăreşti şi câte altele. Prima interpretă de muzică uşoară lansată de televiziune a fost Margareta Pâslaru. Alături de ea a început să cânte Marina Voica. Tudor Vornicu i-a invitat la televiziune pe profesorul Grigore Moisil şi pe Catinca Ralea. Despre Maria Tănase se vorbeşte şi când publicul şi-o aminteşte la "Poarta Albă", cârciuma cu ciorbă de burtă. Aici se putea comanda celebra secărică. Se po­ves­teşte că, pe un ger de crăpau pietrele, un ţăran îşi priponise calul la intrarea în local. Maria Tănase a intervenit ca bietul animal să fie lăsat înăuntru. Ascultător, căluţul a adormit cu capul sub masa stăpânului. Mare poveste a lăsat în Bucureşti şi vizita celebrului cântăreţ indian Raj Kapoor. După apa­riţia la televiziune, a înregistrat un disc la Electrecord, cu piesa "Avaramu". Pe acelaşi disc, a fost înregistrată celebra manea "Pe Şoseaua Colentina, trece Rita cu maşina". Cine nu şi-o aminteşte? Comunismul ne-a jefuit de istorie, dar sufletul nu ni l-a urâţit.