Aparenţele, cel puţin, erau întotdeauna păstrate, chiar dacă societatea nu mai putea fi dominată totalitar. De la înălţimea postului său de lider, "şeful" putea să amendeze derapajele subordonaţilor săi, să le atragă atenţia că, în acţiunile lor pentru "mai binele" propriu, există nişte limite ce nu trebuie depăşite. Aşa au apărut formulări celebre, care au devenit emblematice pentru starea societăţii româneşti de atunci, precum "democraţie originală" sau "capitalism de cumetrie". PSD-ul de astăzi nu mai păstrează însă nici urmă din responsabilitatea pe care încerca să i-o dea întemeietorul său. Ca partid al trecutului, el a rămas cu nostalgia puterii partidului-stat (care era PCR-ul), fără a realiza că vremurile s-au schimbat. Societatea a început (mai ales cu noua generaţie) să se maturizeze, iar noile circumstanţe geopolitice şi-au pus şi ele amprenta pe evoluţia ei. Ca membră a UE şi NATO, România a trebuit să-şi însuşească principiile şi reglementările ce asigură funcţionarea acestora. UE şi NATO garantează stabilitatea graniţelor ţării şi îi deschid accesul la un sistem economic validat de istorie. În PSD, însă, deşi generaţiile s-au schimbat, "proastele obiceiuri" s-au menţinut. Hoţii "cu ştaif" ai lui Iliescu au fost înlocuiţi de "lupii tineri", o promoţie de prădători fără scrupule, fără măcar aparenţa de respectabilitate politică pe care antecesorii o practicau doctrinar. PSD-ul a devenit o grupare strict populistă, fără nicio responsabilitate pentru destinul ţării, populismul servind doar ca trambulină electorală pentru accederea la putere şi pentru acoperirea adevăratelor sale intenţii. "Plăcinta economică" mai mică (după jaful fără limite produs în "anii de aur" ai guvernărilor lui Iliescu) şi reglementările impuse la presiunea externă, inclusiv o masivă depolitizare a Justiţiei, i-a împins pe noii lideri să lase măştile deoparte şi să treacă, pe faţă, la modificarea legislaţiei, la dezincriminarea corupţiei, la blocarea instituţiilor de siguranţă naţională care - în acord cu regulile organizaţiilor internaţionale din care România face parte - încearcă să le taie apetitul către o formulă socială "iliberală", în care o "elită politică" domină totul. Partidul lui Ponta şi Dragnea (cu "soldaţi" ca Iordache, Nicolae ori Nicolicea), împreună cu grupările "tovarăşilor de drum", încearcă toate modalităţile posibile de instaurare a "ordinii proprii", fără nici o viziune asupra viitorului ţării, fără nicio responsabilitate faţă de societatea pe care susţin că o reprezintă. Pentru PSD şi sateliţii săi doar prezentul contează.
Ce s-a întâmplat în Comisia juridică a Senatului, miercuri, 3 mai a.c., este extrem de semnificativ pentru situarea actuală a PSD-ului pe eşichierul politic românesc. Demonstrând că nu renunţă deloc la obiectivul lor de "albire" a corupţilor condamnaţi sau cercetaţi de Justiţie (în ciuda eşecului operaţiunii "Noaptea, ca hoţii" - OUG 13, sub presiunea imenselor manifestaţii ale societăţii civile), liderii PSD-ului au votat o serie de amendamente la, atât de dorita de ei, Lege a graţierii, prin care, practic, se dezincriminau luarea şi darea de mită, traficul şi cumpărarea de influenţă, abuzul de putere şi obţinerea de foloase necuvenite etc. Scopul amendamentelor este nu numai eliberarea pe diverse circumstanţe graţiabile (vârsta, sexul, maternitatea ş.a.) a celor "căzuţi în plasa Justiţiei", ci şi amputarea posibilităţilor viitoare de acţiune a instituţiilor juridice specializate (DNA, ANI, DIICOT) în domeniul unor asemenea fapte. Dacă ne gândim că (după "obiceiul partinic", instaurat de multă vreme, de căpătuire a rudelor, apropiaţilor, clienţilor) un E. Nicolicea şi-a impus soţia-jurnalistă - ca manager la Transgaz (unde e angajată şi soţia liderului ALDE, fostul ministru A. Gerea), că - prin aceleaşi căi - numeroşi alţi "specialişti" au fost împinşi la cârma unor mari companii economice de stat, că mulţi politicieni în funcţiune sunt "îndatoraţi" marilor "rechini" din puşcării, înţelegem imediat de ce senatorii PSD s-au grăbit - în ciuda consemnului propagandistic dat de liderul partidului, Liviu Dragnea, de a nu se graţia "infracţiunile de corupţie" - să impună , totuşi, aceste amendamente. Ei au fost susţinuţi, prin absenţa la vot, de senatorii PNL, fapt semnificativ pentru degringolada partidului de opoziţie. Mai tristă a fost implicarea în joc, de partea adepţilor legalizării corupţiei, a fostului preşedinte, Traian Băsescu, din motive ştiute de toată lumea. D-l Băsescu, admirat în timpul mandatelor sale, tocmai pentru încercarea de a disloca "sistemul PCR - pile, cunoştinţe, relaţii", îşi bate joc de "propria statuie", transformându-se într-o simplă anexă a PSD. Noroc că izbucnirea spontană a TeFeLiştilor (cum numeşte, ironic, un adept al teoriei conspiraţiei, manifestanţii din Piaţa Victoriei) din aceeaşi seară a făcut ca joi, 4 mai, amendamentele să fie retrase.
Ce a demonstrat noua încercare PSD-istă, realizată, de data asta, ziua? A certificat, în primul rând, că PSD-ul nu este un veritabil partid democratic de stânga (populismul servindu-i ca mască), ci o grupare mafiot-oligarhică, interesată doar de dobândirea, fie şi cu preţul siguranţei naţionale, a imunităţii şi impunităţii pentru liderii săi. Reacţia opiniei publice, singura care mai contează faţă de slăbiciunea opoziţiei, l-a pus pe Dragnea, liderul partidului, în situaţia jenantă de a-şi admonesta subordonaţii, fie pentru că s-au grăbit, dezvăluindu-i planurile proprii de "albire", fie pentru că încep să-i conteste autoritatea. A arătat, în al doilea rând, că "programul PSD de guvernare generoasă" este o simplă manevră populistă, în contextul imposibilităţii realizării sale fără grave consecinţe pentru dezvoltarea economică a ţării: căpuşarea fără teamă de Justiţie a "resurselor" rămase. A demonstrat, în al treilea rând, că singura speranţă a României - în afara presiunilor externe integratoare - o reprezintă TeFeLiştii (tinerii frumoşi şi liberi), care au înţeles că, dacă nu simt că societatea se poate oricând mobiliza în apărarea Justiţiei independente, hoţii - cu "ştaif" sau fără - vor face praf şi pulbere totul.