Aparențele, cel puțin, erau întotdeauna păstrate, chiar dacă societatea nu mai putea fi dominată totalitar. De la înălțimea postului său de lider, "șeful" putea să amendeze derapajele subordonaților săi, să le atragă atenția că, în acțiunile lor pentru "mai binele" propriu, există niște limite ce nu trebuie depășite. Așa au apărut formulări celebre, care au devenit emblematice pentru starea societății românești de atunci, precum "democrație originală" sau "capitalism de cumetrie". PSD-ul de astăzi nu mai păstrează însă nici urmă din responsabilitatea pe care încerca să i-o dea întemeietorul său. Ca partid al trecutului, el a rămas cu nostalgia puterii partidului-stat (care era PCR-ul), fără a realiza că vremurile s-au schimbat. Societatea a început (mai ales cu noua generație) să se maturizeze, iar noile circumstanțe geopolitice și-au pus și ele amprenta pe evoluția ei. Ca membră a UE și NATO, România a trebuit să-și însușească principiile și reglementările ce asigură funcționarea acestora. UE și NATO garantează stabilitatea granițelor țării și îi deschid accesul la un sistem economic validat de istorie. În PSD, însă, deși generațiile s-au schimbat, "proastele obiceiuri" s-au menținut. Hoții "cu ștaif" ai lui Iliescu au fost înlocuiți de "lupii tineri", o promoție de prădători fără scrupule, fără măcar aparența de respectabilitate politică pe care antecesorii o practicau doctrinar. PSD-ul a devenit o grupare strict populistă, fără nicio responsabilitate pentru destinul țării, populismul servind doar ca trambulină electorală pentru accederea la putere și pentru acoperirea adevăratelor sale intenții. "Plăcinta economică" mai mică (după jaful fără limite produs în "anii de aur" ai guvernărilor lui Iliescu) și reglementările impuse la presiunea externă, inclusiv o masivă depolitizare a Justiției, i-a împins pe noii lideri să lase măștile deoparte și să treacă, pe față, la modificarea legislației, la dezincriminarea corupției, la blocarea instituțiilor de siguranță națională care - în acord cu regulile organizațiilor internaționale din care România face parte - încearcă să le taie apetitul către o formulă socială "iliberală", în care o "elită politică" domină totul. Partidul lui Ponta și Dragnea (cu "soldați" ca Iordache, Nicolae ori Nicolicea), împreună cu grupările "tovarășilor de drum", încearcă toate modalitățile posibile de instaurare a "ordinii proprii", fără nici o viziune asupra viitorului țării, fără nicio responsabilitate față de societatea pe care susțin că o reprezintă. Pentru PSD și sateliții săi doar prezentul contează.
Ce s-a întâmplat în Comisia juridică a Senatului, miercuri, 3 mai a.c., este extrem de semnificativ pentru situarea actuală a PSD-ului pe eșichierul politic românesc. Demonstrând că nu renunță deloc la obiectivul lor de "albire" a corupților condamnați sau cercetați de Justiție (în ciuda eșecului operațiunii "Noaptea, ca hoții" - OUG 13, sub presiunea imenselor manifestații ale societății civile), liderii PSD-ului au votat o serie de amendamente la, atât de dorita de ei, Lege a grațierii, prin care, practic, se dezincriminau luarea și darea de mită, traficul și cumpărarea de influență, abuzul de putere și obținerea de foloase necuvenite etc. Scopul amendamentelor este nu numai eliberarea pe diverse circumstanțe grațiabile (vârsta, sexul, maternitatea ș.a.) a celor "căzuți în plasa Justiției", ci și amputarea posibilităților viitoare de acțiune a instituțiilor juridice specializate (DNA, ANI, DIICOT) în domeniul unor asemenea fapte. Dacă ne gândim că (după "obiceiul partinic", instaurat de multă vreme, de căpătuire a rudelor, apropiaților, clienților) un E. Nicolicea și-a impus soția-jurnalistă - ca manager la Transgaz (unde e angajată și soția liderului ALDE, fostul ministru A. Gerea), că - prin aceleași căi - numeroși alți "specialiști" au fost împinși la cârma unor mari companii economice de stat, că mulți politicieni în funcțiune sunt "îndatorați" marilor "rechini" din pușcării, înțelegem imediat de ce senatorii PSD s-au grăbit - în ciuda consemnului propagandistic dat de liderul partidului, Liviu Dragnea, de a nu se grația "infracțiunile de corupție" - să impună , totuși, aceste amendamente. Ei au fost susținuți, prin absența la vot, de senatorii PNL, fapt semnificativ pentru degringolada partidului de opoziție. Mai tristă a fost implicarea în joc, de partea adepților legalizării corupției, a fostului președinte, Traian Băsescu, din motive știute de toată lumea. D-l Băsescu, admirat în timpul mandatelor sale, tocmai pentru încercarea de a disloca "sistemul PCR - pile, cunoștințe, relații", își bate joc de "propria statuie", transformându-se într-o simplă anexă a PSD. Noroc că izbucnirea spontană a TeFeLiștilor (cum numește, ironic, un adept al teoriei conspirației, manifestanții din Piața Victoriei) din aceeași seară a făcut ca joi, 4 mai, amendamentele să fie retrase.
Ce a demonstrat noua încercare PSD-istă, realizată, de data asta, ziua? A certificat, în primul rând, că PSD-ul nu este un veritabil partid democratic de stânga (populismul servindu-i ca mască), ci o grupare mafiot-oligarhică, interesată doar de dobândirea, fie și cu prețul siguranței naționale, a imunității și impunității pentru liderii săi. Reacția opiniei publice, singura care mai contează față de slăbiciunea opoziției, l-a pus pe Dragnea, liderul partidului, în situația jenantă de a-și admonesta subordonații, fie pentru că s-au grăbit, dezvăluindu-i planurile proprii de "albire", fie pentru că încep să-i conteste autoritatea. A arătat, în al doilea rând, că "programul PSD de guvernare generoasă" este o simplă manevră populistă, în contextul imposibilității realizării sale fără grave consecințe pentru dezvoltarea economică a țării: căpușarea fără teamă de Justiție a "resurselor" rămase. A demonstrat, în al treilea rând, că singura speranță a României - în afara presiunilor externe integratoare - o reprezintă TeFeLiștii (tinerii frumoși și liberi), care au înțeles că, dacă nu simt că societatea se poate oricând mobiliza în apărarea Justiției independente, hoții - cu "ștaif" sau fără - vor face praf și pulbere totul.