- Există două obiective ale demersului iniţiat de psd-iştii Florin Iordache, cel de tristă amintire, şi Eugen Nicolicea: unul imediat, legat de comisia de anchetă privind alegerile prezidenţiale din 2009, şi unul de fond, privind instituirea controlului politic al actualei majorităţi, PSD-ALDE, asupra instituţiilor şi asupra societăţii. Ambele sunt periculoase pentru democraţie. Amintim că scopul real al comisiei de anchetă asupra alegerilor din 2009 este hărţuirea şi compromiterea procurorului şef al DNA, Laura Codruţa Kövesi. Comisia nu are nici un rost, de fapt, pentru că buletinele de vot din 2009 au fost distruse şi nu se mai poate stabili dacă alegerile au fost fraudate, iar alte aspecte pot fi rezolvate de ancheta penală deschisă de Parchetul General. Parlamentarii vor însă s-o târască în faţa lor pe doamna Kövesi, pentru a o intimida (greu!) şi a o compromite. Îi împiedică însă o decizie a CSM, care le-a interzis magistraţilor prezenţa în faţa unor comisii parlamentare, pentru a-i feri de presiunile politice. Separaţia puterilor - executivă, legislativă, judecătorească - este o piatră de temelie a oricărui regim democratic, or tocmai această temelie vor PSD şi ALDE să o surpe, afirmând supremaţia Parlamentului pentru a justifica subordonarea politică a executivului şi a puterii judecătoreşti. Consecinţele unui asemenea deznodământ ar fi dezastruoase, pentru că orice procuror care instrumentează dosarul unui politician corupt ar putea fi obligat să le dea socoteală parlamentarilor pentru acţiunile sale. La fel şi judecătorul chemat să judece dosarul în cauză. Apoi, cum legea vizează toate persoanele fizice, ar putea urma ziariştii incomozi, organizaţiile civice, şi orice altă categorie considerată ostilă de către actuala putere. Nimeni nu s-ar putea eschiva, pentru că ar risca sancţiuni penale. Evident, o astfel de lege ar trebui să cadă la CCR, dar, înainte de a ajunge acolo, ar trebui să scoată lumea în stradă. Ca să nu ajungem, totuşi, o Fermă a animalelor mai urâtă chiar decât cea a lui Orwell.
- Epidemia de rujeolă şi criza de sânge de după vacanţa de 1 Mai au adus din nou în prim plan probleme vechi ale sistemului sanitar. De ce au rămas ele nerezolvate?
- Pentru că niciodată sănătatea publică nu a fost o prioritate pentru guvernanţi - indiferent de culoarea lor politică. Putem vorbi şi despre incompetenţă, dar mai ales este vorba de cinism, dacă ne gândim la banii pe care politicienii nu-i alocă sănătăţii pentru că vor să-i sifoneze prin contracte publice din alte domenii. Din acelaşi motiv refuză şi ministrul sănătăţii, sub un pretext discutabil, să menţină deschise centrele de colectare a sângelui şi în zilele de sărbătoare. Şi tot din cauza banilor va fi întârziat nepermis de mult ministrul să se ocupe şi de problema stocului de vaccin anti-rujeolic. În tot cazul, exportul celor 10.000 de doze de vaccin a fost oprit in extremis, în urma unor dezvăluiri din presă. Ca să nu mai vorbim de lipsa altor medicamente necesare bolnavilor afectaţi de boli grave, cum este cancerul, care nici ea nu este rezolvată. Forţat de realităţi care riscă să fie decontate politic, premierul Grindeanu a anunţat că se gândeşte să modifice taxa clawback, una din cauzele penuriei de medicamente, de care se plâng producătorii şi distribuitorii de mai mulţi ani, fără folos. Să vedem dacă va reuşi, pentru că guvernul contează pe banii obţinuţi din această taxă. Este limpede că un sistem sanitar minat de atâtea carenţe se cuvine reformat. Nimeni însă nu îndrăzneşte să se atingă de un domeniu împărţit deja în feude, de baronii din lumea medicală, care au susţinătorii lor politici şi ştiu bine cum să direcţioneze fondurile, ca să fie toată lumea mulţumită. A îndrăznit Traian Băsescu în 2011 şi a plătit scump, iar reforma a fost îngropată. Sistemul sanitar este o funcţie a întregului sistem politic şi îi reflectă toate tarele - de la corupţie la incompetenţă. De aceea, şansele unei îmbunătăţiri sunt minime, după cum o demonstrează, de altfel, crizele care se ţin lanţ de la drama "Colectiv", când a devenit evidentă problema infecţiilor nosocomiale, nerezolvată nici astăzi, până la copiii morţi de rujeolă din 2017.