- Există două obiective ale demersului inițiat de psd-iștii Florin Iordache, cel de tristă amintire, și Eugen Nicolicea: unul imediat, legat de comisia de anchetă privind alegerile prezidențiale din 2009, și unul de fond, privind instituirea controlului politic al actualei majorități, PSD-ALDE, asupra instituțiilor și asupra societății. Ambele sunt periculoase pentru democrație. Amintim că scopul real al comisiei de anchetă asupra alegerilor din 2009 este hărțuirea și compromiterea procurorului șef al DNA, Laura Codruța Kövesi. Comisia nu are nici un rost, de fapt, pentru că buletinele de vot din 2009 au fost distruse și nu se mai poate stabili dacă alegerile au fost fraudate, iar alte aspecte pot fi rezolvate de ancheta penală deschisă de Parchetul General. Parlamentarii vor însă s-o târască în fața lor pe doamna Kövesi, pentru a o intimida (greu!) și a o compromite. Îi împiedică însă o decizie a CSM, care le-a interzis magistraților prezența în fața unor comisii parlamentare, pentru a-i feri de presiunile politice. Separația puterilor - executivă, legislativă, judecătorească - este o piatră de temelie a oricărui regim democratic, or tocmai această temelie vor PSD și ALDE să o surpe, afirmând supremația Parlamentului pentru a justifica subordonarea politică a executivului și a puterii judecătorești. Consecințele unui asemenea deznodământ ar fi dezastruoase, pentru că orice procuror care instrumentează dosarul unui politician corupt ar putea fi obligat să le dea socoteală parlamentarilor pentru acțiunile sale. La fel și judecătorul chemat să judece dosarul în cauză. Apoi, cum legea vizează toate persoanele fizice, ar putea urma ziariștii incomozi, organizațiile civice, și orice altă categorie considerată ostilă de către actuala putere. Nimeni nu s-ar putea eschiva, pentru că ar risca sancțiuni penale. Evident, o astfel de lege ar trebui să cadă la CCR, dar, înainte de a ajunge acolo, ar trebui să scoată lumea în stradă. Ca să nu ajungem, totuși, o Fermă a animalelor mai urâtă chiar decât cea a lui Orwell.
- Epidemia de rujeolă și criza de sânge de după vacanța de 1 Mai au adus din nou în prim plan probleme vechi ale sistemului sanitar. De ce au rămas ele nerezolvate?
- Pentru că niciodată sănătatea publică nu a fost o prioritate pentru guvernanți - indiferent de culoarea lor politică. Putem vorbi și despre incompetență, dar mai ales este vorba de cinism, dacă ne gândim la banii pe care politicienii nu-i alocă sănătății pentru că vor să-i sifoneze prin contracte publice din alte domenii. Din același motiv refuză și ministrul sănătății, sub un pretext discutabil, să mențină deschise centrele de colectare a sângelui și în zilele de sărbătoare. Și tot din cauza banilor va fi întârziat nepermis de mult ministrul să se ocupe și de problema stocului de vaccin anti-rujeolic. În tot cazul, exportul celor 10.000 de doze de vaccin a fost oprit in extremis, în urma unor dezvăluiri din presă. Ca să nu mai vorbim de lipsa altor medicamente necesare bolnavilor afectați de boli grave, cum este cancerul, care nici ea nu este rezolvată. Forțat de realități care riscă să fie decontate politic, premierul Grindeanu a anunțat că se gândește să modifice taxa clawback, una din cauzele penuriei de medicamente, de care se plâng producătorii și distribuitorii de mai mulți ani, fără folos. Să vedem dacă va reuși, pentru că guvernul contează pe banii obținuți din această taxă. Este limpede că un sistem sanitar minat de atâtea carențe se cuvine reformat. Nimeni însă nu îndrăznește să se atingă de un domeniu împărțit deja în feude, de baronii din lumea medicală, care au susținătorii lor politici și știu bine cum să direcționeze fondurile, ca să fie toată lumea mulțumită. A îndrăznit Traian Băsescu în 2011 și a plătit scump, iar reforma a fost îngropată. Sistemul sanitar este o funcție a întregului sistem politic și îi reflectă toate tarele - de la corupție la incompetență. De aceea, șansele unei îmbunătățiri sunt minime, după cum o demonstrează, de altfel, crizele care se țin lanț de la drama "Colectiv", când a devenit evidentă problema infecțiilor nosocomiale, nerezolvată nici astăzi, până la copiii morți de rujeolă din 2017.