- Nicola, nu am mai vorbit de cinci ani! Şi nici cântând nu te-am mai auzit. Ce faci, cum arată viaţa ta în prezent?
- Arată bine, deşi am schimbat-o total. Am făcut schimbări majore în viaţa mea, din toate punctele de vedere. Evident, cea mai importantă pentru mine şi ceea ce interesează publicul este schimbarea în plan muzical, am schimbat macazul către muzica trance, o muzică extrem de... electronică, dar care poate avea o linie de voce variată, complexă, câteodată chiar romantică. Este ceva ce mi-am dorit absolut toată viaţa, toată cariera mea, iar la patruzeci şi opt de ani, iată, cânt, în sfârşit, ceea ce mi-am dorit mereu. Reacţia oamenilor este extraordinară, am primit aprecieri atât de la tineri, chiar puşti, cât şi de la oameni de peste şaizeci de ani. Până şi tata, care are optzeci şi opt de ani şi care a fost mereu tranşant şi foarte critic cu mine, mi-a spus că mi se potriveşte perfect muzica asta, că simte că o cânt cu o plăcere pe care nu o mai văzuse la mine. Ba mai mult, Jonathan, băiatul meu cel mic, care este un împătimit al muzicii clasice - numai asta cântă, numai asta ascultă - şi căruia înainte nu-i plăcea mai nimic din ce cântam, acum spune că este fascinat de acest stil. Sunt foarte fericită. Nou, nou, totul e nou la mine: muzică nouă, casă nouă, culoare nouă la păr. Totul e nou şi îmi place de nu mai pot.
- De ce o asemenea schimbare? Ai simţit nevoia unei cotituri în viaţă, apropierea celor 50 de ani te responsabilizează mai mult şi pe plan profesional?
- Schimbarea a venit din interiorul meu. Era ceva ce mi-am dorit demult, pentru că mereu am fost fascinată de muzica electronică. Poate că până acum nu a fost momentul, poate că nu găsisem oamenii potriviţi, poate că viaţa m-a tot abătut de la drumul meu, poate... poate... Nici nu contează. Acum sunt aici, toate s-au adunat în favoarea mea şi fac exact ceea ce-mi place. Am avut o revelaţie la un moment dat. Eram în SUA, într-un club şi, brusc, mi-am zis că viaţa mea, plăcerea mea nu mai suportă amânare şi că de atunci înainte voi face numai muzica asta. Din acea secundă, totul mi-a mers perfect. Am găsit oamenii potriviţi, inspiraţia. Scriu versuri, fac linii melodice, am devenit mult mai creativă. Nici vacanţe nu mi-am luat în ultima vreme, pentru că nu am simţit nevoia vreunei pauze. Am simţit cum mă ajută Dumnezeu pur şi simplu, cum mă iubeşte şi mă ajută să fac ceea ce-mi place. Când îţi doreşti ceva cu adevărat, când eşti statornic, nu te abaţi de la drumul tău şi nu te laşi influenţat, vei reuşi garantat. Iar satisfacţia este enormă.
- În mod fatal, o parte dintre ascultătorii tăi vor muzica tip "şlagăr" pe care ai cântat-o până acum.
- Acea perioadă şi acea muzică nu mă mai reprezintă azi deloc. De fapt, şi atunci, dacă îmi punea cineva pe masă un proiect precum cel în care sunt implicată azi, sunt sigură că nu aş fi ezitat nicio clipă să-l urmez. Succesul meu nu mai este reprezentat de topuri, ci de inimă. Simt că fac exact ceea ce trebuie, cred total în muzica mea, simt că am numai de câştigat, pentru că sunt foarte fericită în prezent. Niciodată nu am fost mai mulţumită de mine.
"Mă simt ca o adolescentă în tenişi"
- Ce vârstă? Anii sunt simple numere. Vârsta e doar o cifră. Uită-te la mine: am tenişi în picioare, haine comode, o glugă trasă pe cap şi mă simt ca o adolescentă. Totul e simţire. Poţi avea treizeci de ani şi să te simţi foarte bătrân, am cunoscut astfel de oameni. Sau poţi fi ca tatăl meu, care la optzeci şi opt de ani este de o vitalitate de-a dreptul molipsitoare. Păi, să-l auzi, dragul de el, cum spune: "Ah, să mai am eu şaptezeci şi cinci de ani, câte aş face...". Te topeşti de dragul lui. Tu lângă cine ai alege să stai: lângă tata, sau lângă un om de treizeci de ani, care se plânge că nu mai are timp de nimic, e resemnat şi plafonat? Eu îl aleg pe tata oricând. Mi se pare o prostie de nedescris să existe expresii de genul: de la o vârstă, nu te mai poţi purta într-un anume fel, nu te mai poţi coafa într-un anume fel sau îmbrăca într-un anume fel. Avem o viaţă constant frumoasă de la început la sfârşit. Fără nuanţe. E toată frumoasă şi trebuie trăită frumos, în totalitatea ei. Eu nu vreau să o simt altfel niciodată, eu vreau să merg pe patine şi la şaptezeci de ani. Vreau să învăţ până în ultima clipă, să cunosc oameni, să râd. Trăiesc în prezent, dar cu privirea spre viitor. Asta nu-mi dă voie să îmbătrânesc şi, mai important, nu-mi dă voie să fac compromisuri.
- Simţi că primeşti de la viaţă pe măsura poftei cu care o trăieşti?
- Oh, da! Mă simt iubită, şi chiar cred că mă iubeşte Dumnezeu. De fapt, El ne iubeşte pe toţi, doar trebuie să fim deschişi ca să simţim asta. Eu cred că El mă iubeşte pentru că vreau. Pentru că îmi doresc ca viaţa mea să fie egală cu un zâmbet. Nu sunt perfectă, nimeni nu este, dar eu cred că suntem cu toţii capabili să facem alegeri bune pentru noi. Putem să ne suportăm şi greşelile şi să ne iubim în continuare pe noi înşine.
- Cu dragostea mai ai curajul să te iei la trântă, după ce ea te-a pus la încercare destul de serios?
- Pentru mine, un om care nu iubeşte este mort. Nimic nu se poate face fără iubire. Eu nu pot trăi fără dragoste, în toate formele ei. Fără o iubire pasională, fără iubirea copiilor mei, fără iubirea pentru oameni, pentru natură, pentru cuvinte, pentru veselie. Iubirea şi muzica sunt motoarele vieţii mele. Cred că omul trebuie să rămână deschis. Uite, eu am trecut prin acel supermediatizat divorţ (de compozitorul Mihai Alexandru), iar tentaţia a fost să spun că nu voi mai avea vreo căsnicie în viaţa mea. Dar nu am spus-o. Nu sunt aproape de o altă căsnicie, dar ideea este că, pur şi simplu, nu e sănătos să ajungi să spui "niciodată", pentru că atunci, una dintre cărările vieţii tale se închide şi nu e bine. Sufletul tău trebuie să rămână veşnic deschis către viaţă, către iubire, către frumos, către nou. Eu aşa cred.
Trei iezi cucuieţi
- Jonathan, mezinul, cântă, e student la Conservator, are apariţii TV, totul pe muzică clasică. Îmi place foarte mult, pentru că este determinat, încăpăţânat, neclintit în pasiunile şi convingerile sale. Maria e şi ea studentă la Conservator, dar la compoziţie. Şi tot pe clasic. Nu ştiu ce e cu copiii ăştia ai mei! Ha! Ha! Şi Maria îmi place de mor, este extrem de talentată, foarte sârguincioasă, un foarte bun psiholog şi un foarte bun pedagog. Predă canto copiilor şi este extrem de pricepută, are răbdare, are un tact extraordinar. Singurul lucru de care parcă îmi este ciudă în ceea ce o priveşte e că-i foarte emotivă (cum, de altfel, am fost şi eu) şi de aceea nu vrea să iasă în faţă. Spun asta pentru că are o voce, Doamne, are o voce fabuloasă! Nu o zic pentru că e fiica mea, sincer, nu vă puteţi închipui cum poate să cânte!... Dar nu vrea să fie centrul atenţiei, preferă culisele, preferă scrisul, compoziţia. Este alegerea ei, o iubesc şi o respect pentru asta. În viaţă faci ceea ce vrei, ceea ce simţi, nu ceea ce aşteaptă alţii de la tine, fie ei şi părinţii tăi. Iar cel mare, Andrei, alt încăpăţânat, şi-a dorit de foarte mult timp să locuiască în Anglia, şi iată că de un an este acolo. Ceva l-a atras către acel loc, se simte foarte bine şi mă bucur nespus pentru el că e mulţumit şi fericit. Concluzia: copiii sunt mari, realizaţi, şi sunt foarte mândră că ştiu deja ce vor să facă în viaţă. Ce-şi poate dori mai mult un părinte decât să-şi vadă copiii urmându-şi visele şi reuşind?!
- Nicola, din ce îţi iei energia asta grozavă?
- Din ce crezi? Din muzică!!! Când sunt fericită, ascult muzică, iar când sunt tristă, ascult muzică şi îmi schimb starea. Dacă faci ceea ce-ţi place, chiar şi în momente mai puţin fericite, îţi vei reveni mult mai repede. Spun asta pentru că am încercat-o pe pielea mea şi funcţionează. Şi mai este un "medicament" dătător de energie: oamenii din jurul tău. Eu încă de adolescentă am făcut selecţii foarte drastice între oamenii pe care să-i pot numi prieteni. Ca fire, eu sunt genul care are încredere în oameni, dar dacă vreunul mă dezamăgeşte, pur şi simplu îl dau afară din viaţa mea. Astfel, am un număr limitat de prieteni, dar foarte buni, oameni de la care am ce învăţa, oameni care ştiu mai multe decât mine, oameni cu experienţă, de la care "fur" informaţii şi energie. Oameni care mă fac şi pe mine un om mai bun.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
