Selecția "Formula AS"

Adriana Bittel
* Thomas Hardy, "Idilă pe un turn", tra­du­cere și note de Antoaneta Ralian, Editura Li­te­ra (tel. 021/319.63.93), colecția "Cele mai fru­moase romane de dragoste", 320 p.

Citit după 135 de ani de la prima publicare, acest roman al lui Thomas Hardy, mai puțin cunoscut decât "De­parte de lumea dezlănțuită", "Jude ne­știu­tul" și "Tess d'Urberville", capătă un delicios par­fum retro. Lectura lui ne produce aceeași plă­cere ca serialele TV englezești ce reînvie epoca victoriană. De fapt, având o viață lungă pentru acele timpuri, Thomas Hardy (1840-1928) a apucat și domnia lui Edward al VII-lea, și a lui George al V-lea și a fost con­tem­poran cu o mul­ți­me de scriitori ce­lebri, de la Dickens, Throllope și Kipling, la Oscar Wilde, D.H. Lawrence și James Joyce. El însuși, privit din perspectiva istoriei literare, apare în multe privințe ca un novator, de la te­mele puse în discuție la pro­cedeele narative. Deși abordate cu o anumită pre­cauție, pro­ble­me legate de se­xua­litate și mo­rală, de religie și convenții so­cia­le constrân­gă­toa­re ce sortesc eșecului nă­zu­ința spre fericire au scandalizat Anglia victoriană târzie, lezată în con­cepțiile sale stupide despre puritate și vino­văție. În Two on a Tower, Hardy încearcă să pună în acord propriul interes pentru noile teorii științifice despre univers și o natură în evoluție - proces indiferent la fericirea sau nefericirea in­dividului - cu credința și fatalismul lumii rurale din care provenea. Ca și în alte ro­ma­ne ale lui, in­triga e situată la țară, în Dor­chester, și com­pli­cată prin studii de mediu și caracter. Stapâna co­mi­tatului, Lady Constantine, are 29 de ani și e ne­fericită în căsnicia cu mai vârstnicul și auto­ri­tarul Sir Blunt, plecat să vâ­neze lei în Africa. Plictisită, își parcurge dome­niul străjuit de un vechi turn comemorativ și aco­lo îl întâlnește pe mai tânărul și chipeșul Swithin St. Cleeve, pa­sio­nat până la uitare de sine de as­tronomie și care, în dorința de a face descoperiri epo­cale des­pre univers, a transformat turnul în ob­servator. Lady Constantine (pe care o mai cheamă și Viviette), o pasională frustrată, se sim­te atrasă de tânărul savant, un orfan sărac născut dintr-o mezalianță și crescut de bunica țărancă. Deși e con­știentă că totul îi desparte - vârsta, barierele so­ciale stricte, faptul că e măritată, Lady Cons­tan­tine se îndrăgostește de băiat, din iubire în­ce­pe să-i împărtășească interesul pentru astre, ins­ta­lează în turn aparatură scumpă și îl ajută în stră­daniile lui "de a reduce inco­men­su­rabilul la perimetrul înțelegerii umane". Dar apro­pierea lor prin iluzii și năzuințe e supra­ve­gheată și co­men­tată de comunitatea sătească, "gu­ra lumii" in­ter­zicându-le uniunea. Deși firul principal al ro­manului e legat de cercetarea as­trelor, a uni­ver­sului, Thomas Hardy știe când să in­troducă întorsături dramatice, capricii ale ha­zar­dului care complică intriga (moartea anti­pa­ticului Sir Blunt în Africa, o cometă care-l scoate din depresia mor­tală pe Swithin, o moștenire neașteptată ș.a.) fă­când să se întrepătrundă tra­gedia și comedia, melodrama și farsa. În plus, cu o remarcabilă vir­tuo­zitate naratologică, desti­nele celor doi în­dră­gos­tiți incompatibili sunt "îm­brăcate" cu refe­rin­țe științifice, filosofice, reli­gi­oa­se, literare, fol­clo­rice, bine mulate pe rea­li­tatea epocii. Ca și în alte romane hardyene, și în acesta apare o sim­pa­tie marcată pentru ideile feministe ce apă­ruseră în societatea engleză de prin 1860. Lady Constantine e o femeie cu per­so­nalitate, dornică de emancipare, dispusă să lup­te cu prejudecățile înrădăcinate ce îi interzic fe­ricirea. Din per­spec­tiva de azi, m-au încântat și procedeele folosite la 1882 de Hardy (care era de formație arhitect): urmărirea cadrului și per­sonajelor cu o privire neutră, care aduce a aparat de filmat (cu pano­ra­mări, focalizări, prim-pla­nuri, detalii), adresarea către cititorul luat părtaș, individualizarea prin lim­baj a personajelor - țărani, prelați, nobili, sa­vanți. Roman de dra­gos­te la concurență cu fas­cinația științei, "Idilă pe un turn" e o lectură pen­tru ore de tihnă.