Primele semne ale primăverii şi zarva pregătirilor de Paşti au dat, peste tot, un aer proaspăt călătoriilor noastre. Dar, dincolo de nebunia primăverii, bucuria cea mai mare a fost aceea de a descoperi pe teren o realitate mult diferită de cea a veşnicelor noastre stereotipii regionale: sate curate, curţi aranjate şi pământuri lucrate la centimetru. Iar acolo unde hărnicia era dublată un pic de iniţiativă şi de curaj, asta se vede imediat: case mai mari şi mai aranjate, pe măsura muncii şi trudei celor ce s-au înhămat la a-şi întemeia ferme proprii. Unele dintre ele produc - nu doar pentru piaţa gălăţeană - ci exportă până în nordul extrem al Europei şi sunt exemple de creativitate şi de tenacitate, din care cu toţii avem de învăţat. E o mare bucurie să vezi că lucrurile se mişcă, nu doar la Galaţi, ci peste tot prin ţară, dar e şi o mare frustrare să afli că, la fel ca peste tot, lucrurile se mişcă - nu cu ajutorul statului, aşa cum ar fi normal, ci în pofida lui, că statul, în loc să ajute, creează dificultăţi, pune piedici, te înnoadă în birocraţie şi în legi care se schimbă de la lună la lună. Nu sunt oameni care să se plângă fermierii gălăţeni, dar realitatea pe care ne-o prezintă, aceea a unui stat duşmănos, care mai mult te trage în jos decât te ajută, are, din păcate, efecte catastrofale. Ne vorbeau fermierii gălăţeni despre întârzierea subvenţiilor pentru agricultură, o temă atât de mult dezbătută, încât s-a banalizat, şi pe care oficialii din minister o pasează de la unul la altul, de nu înţelegi niciodată cine e de vină. Ei bine, conform unor rapoarte economice cât se poate de riguroase, întârzierea subvenţiilor a făcut ca, în prima jumătate a anului trecut, agricultura să fie unul dintre principalele sectoare economice afectate de insolvenţă. Afaceri de peste 170 de milioane de euro, care dădeau de lucru la 1.800 de oameni, au intrat în insolvenţă în prima parte a lui 2016. Iar faptul că situaţia se perpetuează de ani de zile, fără să se fi găsit o rezolvare, arată exact contrastul dintre delăsarea statului şi munca pe brânci a ţăranilor care au crezut în promisiuni, dezvoltând ferme europene, pe care se pregătesc acum să le închidă. Am scris recent despre cum Polonia plătea din banii ei proiectele europene şi îşi lua mai apoi banii de la UE, tocmai ca să facă lucrurile mai simple pentru întreprinzătorii ei. Când o să facă şi statul român aşa ceva?
Pe teren, la Galaţi
Am luat la pas, zilele trecute, alături de colegii de la "Formula AS", satele din jurul Galaţiului.
Primele semne ale primăverii şi zarva pregătirilor de Paşti au dat, peste tot, un aer proaspăt călătoriilor noastre. Dar, dincolo de nebunia primăverii, bucuria cea mai mare a fost aceea de a descoperi pe teren o realitate mult diferită de cea a veşnicelor noastre stereotipii regionale: sate curate, curţi aranjate şi pământuri lucrate la centimetru. Iar acolo unde hărnicia era dublată un pic de iniţiativă şi de curaj, asta se vede imediat: case mai mari şi mai aranjate, pe măsura muncii şi trudei celor ce s-au înhămat la a-şi întemeia ferme proprii. Unele dintre ele produc - nu doar pentru piaţa gălăţeană - ci exportă până în nordul extrem al Europei şi sunt exemple de creativitate şi de tenacitate, din care cu toţii avem de învăţat. E o mare bucurie să vezi că lucrurile se mişcă, nu doar la Galaţi, ci peste tot prin ţară, dar e şi o mare frustrare să afli că, la fel ca peste tot, lucrurile se mişcă - nu cu ajutorul statului, aşa cum ar fi normal, ci în pofida lui, că statul, în loc să ajute, creează dificultăţi, pune piedici, te înnoadă în birocraţie şi în legi care se schimbă de la lună la lună. Nu sunt oameni care să se plângă fermierii gălăţeni, dar realitatea pe care ne-o prezintă, aceea a unui stat duşmănos, care mai mult te trage în jos decât te ajută, are, din păcate, efecte catastrofale. Ne vorbeau fermierii gălăţeni despre întârzierea subvenţiilor pentru agricultură, o temă atât de mult dezbătută, încât s-a banalizat, şi pe care oficialii din minister o pasează de la unul la altul, de nu înţelegi niciodată cine e de vină. Ei bine, conform unor rapoarte economice cât se poate de riguroase, întârzierea subvenţiilor a făcut ca, în prima jumătate a anului trecut, agricultura să fie unul dintre principalele sectoare economice afectate de insolvenţă. Afaceri de peste 170 de milioane de euro, care dădeau de lucru la 1.800 de oameni, au intrat în insolvenţă în prima parte a lui 2016. Iar faptul că situaţia se perpetuează de ani de zile, fără să se fi găsit o rezolvare, arată exact contrastul dintre delăsarea statului şi munca pe brânci a ţăranilor care au crezut în promisiuni, dezvoltând ferme europene, pe care se pregătesc acum să le închidă. Am scris recent despre cum Polonia plătea din banii ei proiectele europene şi îşi lua mai apoi banii de la UE, tocmai ca să facă lucrurile mai simple pentru întreprinzătorii ei. Când o să facă şi statul român aşa ceva?
Primele semne ale primăverii şi zarva pregătirilor de Paşti au dat, peste tot, un aer proaspăt călătoriilor noastre. Dar, dincolo de nebunia primăverii, bucuria cea mai mare a fost aceea de a descoperi pe teren o realitate mult diferită de cea a veşnicelor noastre stereotipii regionale: sate curate, curţi aranjate şi pământuri lucrate la centimetru. Iar acolo unde hărnicia era dublată un pic de iniţiativă şi de curaj, asta se vede imediat: case mai mari şi mai aranjate, pe măsura muncii şi trudei celor ce s-au înhămat la a-şi întemeia ferme proprii. Unele dintre ele produc - nu doar pentru piaţa gălăţeană - ci exportă până în nordul extrem al Europei şi sunt exemple de creativitate şi de tenacitate, din care cu toţii avem de învăţat. E o mare bucurie să vezi că lucrurile se mişcă, nu doar la Galaţi, ci peste tot prin ţară, dar e şi o mare frustrare să afli că, la fel ca peste tot, lucrurile se mişcă - nu cu ajutorul statului, aşa cum ar fi normal, ci în pofida lui, că statul, în loc să ajute, creează dificultăţi, pune piedici, te înnoadă în birocraţie şi în legi care se schimbă de la lună la lună. Nu sunt oameni care să se plângă fermierii gălăţeni, dar realitatea pe care ne-o prezintă, aceea a unui stat duşmănos, care mai mult te trage în jos decât te ajută, are, din păcate, efecte catastrofale. Ne vorbeau fermierii gălăţeni despre întârzierea subvenţiilor pentru agricultură, o temă atât de mult dezbătută, încât s-a banalizat, şi pe care oficialii din minister o pasează de la unul la altul, de nu înţelegi niciodată cine e de vină. Ei bine, conform unor rapoarte economice cât se poate de riguroase, întârzierea subvenţiilor a făcut ca, în prima jumătate a anului trecut, agricultura să fie unul dintre principalele sectoare economice afectate de insolvenţă. Afaceri de peste 170 de milioane de euro, care dădeau de lucru la 1.800 de oameni, au intrat în insolvenţă în prima parte a lui 2016. Iar faptul că situaţia se perpetuează de ani de zile, fără să se fi găsit o rezolvare, arată exact contrastul dintre delăsarea statului şi munca pe brânci a ţăranilor care au crezut în promisiuni, dezvoltând ferme europene, pe care se pregătesc acum să le închidă. Am scris recent despre cum Polonia plătea din banii ei proiectele europene şi îşi lua mai apoi banii de la UE, tocmai ca să facă lucrurile mai simple pentru întreprinzătorii ei. Când o să facă şi statul român aşa ceva?
Alte articole din acest numar
- "Vine judecata bunului Dumnezeu şi veţi da socoteală!"
- SORIN PÂSLARU - "Avem nevoie de un val al investiţiilor care să se mute spre estul ţării"
- ANCHETĂ - Simţiţi Lumina Învierii?
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
