A rostit suma ca pe o bagatelă şi, probabil, aşa şi este, faţă de Festivalul "Pasărea Măiastră" şi alte proiecte aşa-numite culturale, din programul său. Iar în timp ce primăriţa îşi făcea calculele de "cumpărături" de primăvară, colegii din presa economică, îndemnaţi de lumea alarmată de gropile care au răsărit pe carosabil şi pe trotuare, precum ghioceii din nămeţii de peste iarnă, au calculat cam ce se putea face cu cei 175.000 de euro cheltuiţi pe ceea ce mulţi se tem să nu fie cumva un kitsch monstruos. Între 70 şi 100 de lei per metru pătrat costă reparaţia unei gropi, de unde rezultă că din cei 800.000 de lei estimaţi pentru iluminatul festiv, puteau fi asfaltate gropi pe o suprafaţă de nu mai puţin de 8.000 de metri pătraţi. Nu e rău, chiar dacă gropile din Bucureşti ar înghiţi, la câte sunt, material cât pentru o centură ocolitoare, care, desigur, nici ea nu există, aşa cum ar trebui să fie într-o capitală aflată, încă, în Uniunea Europeană (etapa fără mai multe viteze). După cum nu există nici o platformă mobilă de simulare a cutremurelor, care costă în jur de 150.000 de euro şi cu care Raed Arafat ar putea face educaţie în şcoli, dacă i-ar avea.
Sigur că Bucureştiul are un buget mare şi că aceşti 175.000 de euro investitiţi în instalaţii de iluminare ar putea fi cea mai vizibilă manevră din ciclul "noaptea ca hoţii". Dar nu e singura idee de acest fel şi nici nu se rezumă doar la Capitală, ci e îmbrăţişată, cu entuziasm, de tot mai mulţi primari din localităţi în care, cu zeci de mii de euro, chiar poţi schimba, într-un fel sau altul, soarta comunităţii. Căci, dacă am pune la un loc toţi banii sparţi, numai în ultimii 20 de ani, pe festivaluri ale berii, pe focuri de artificii, concerte cu trupe expirate şi panseluţe plantate în noiembrie, în prag de îngheţ, chiar am fi avut acum nişte oraşe curate şi puse la punct, cu clădiri sigure şi frumoase, pe unde mai mare dragul să ieşi la o promenadă cu iepuraşi şi ouă electrice. Că tot ne dă doamna Firea pilde cu gospodari: să-şi reamintească atunci că ţăranul vrednic îşi repară întâi acoperişul să nu-l plouă în casă şi-şi pune la rând grădina şi curtea, şi abia apoi, la sfârşit, îşi vopseşte gardul.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
