A rostit suma ca pe o bagatelă și, probabil, așa și este, față de Festivalul "Pasărea Măiastră" și alte proiecte așa-numite culturale, din programul său. Iar în timp ce primărița își făcea calculele de "cumpărături" de primăvară, colegii din presa economică, îndemnați de lumea alarmată de gropile care au răsărit pe carosabil și pe trotuare, precum ghioceii din nămeții de peste iarnă, au calculat cam ce se putea face cu cei 175.000 de euro cheltuiți pe ceea ce mulți se tem să nu fie cumva un kitsch monstruos. Între 70 și 100 de lei per metru pătrat costă reparația unei gropi, de unde rezultă că din cei 800.000 de lei estimați pentru iluminatul festiv, puteau fi asfaltate gropi pe o suprafață de nu mai puțin de 8.000 de metri pătrați. Nu e rău, chiar dacă gropile din București ar înghiți, la câte sunt, material cât pentru o centură ocolitoare, care, desigur, nici ea nu există, așa cum ar trebui să fie într-o capitală aflată, încă, în Uniunea Europeană (etapa fără mai multe viteze). După cum nu există nici o platformă mobilă de simulare a cutremurelor, care costă în jur de 150.000 de euro și cu care Raed Arafat ar putea face educație în școli, dacă i-ar avea.
Sigur că Bucureștiul are un buget mare și că acești 175.000 de euro investitiți în instalații de iluminare ar putea fi cea mai vizibilă manevră din ciclul "noaptea ca hoții". Dar nu e singura idee de acest fel și nici nu se rezumă doar la Capitală, ci e îmbrățișată, cu entuziasm, de tot mai mulți primari din localități în care, cu zeci de mii de euro, chiar poți schimba, într-un fel sau altul, soarta comunității. Căci, dacă am pune la un loc toți banii sparți, numai în ultimii 20 de ani, pe festivaluri ale berii, pe focuri de artificii, concerte cu trupe expirate și panseluțe plantate în noiembrie, în prag de îngheț, chiar am fi avut acum niște orașe curate și puse la punct, cu clădiri sigure și frumoase, pe unde mai mare dragul să ieși la o promenadă cu iepurași și ouă electrice. Că tot ne dă doamna Firea pilde cu gospodari: să-și reamintească atunci că țăranul vrednic își repară întâi acoperișul să nu-l plouă în casă și-și pune la rând grădina și curtea, și abia apoi, la sfârșit, își vopsește gardul.