Selecţia "Formula AS"

* Jonathan Haslam, "O nouă istorie a ser­vi­ciilor secrete sovietice", traducere de Ioana Aneci, Editura Polirom (tel. 0232/21.74.40), 310 p.

Evenimente recente precum participarea "omu­leţilor verzi" la ocuparea Crimeii, războiul hi­brid din Estul Ucrainei, rolul hackerilor ruşi în campania lui Donald Trump şi în alegerile ce vor avea loc în Occidentul euro­pean au făcut să se vor­beas­că mult despre serviciile secrete ruseşti. Jo­nathan Haslam, profesor de istoria relaţiilor in­ternaţionale la Princeton, a găsit că e util să le refacă parcursul, pentru o mai bună estimare a implicării lor în mersul lumii de azi. S-au scris în timp nenumărate cărţi de ficţiune, s-au produs până la satu­raţie filme şi seriale despre "luptătorii din umbră" (unele pornind chiar de la fapte reale), şi toată lumea ştie ce or­ga­nizaţii stau în spatele lor. Dacă acro­nime precum KGB, GRU, CIA, FBI, MI5 sau Mossad ne sunt fami­liare, modul lor de organizare şi func­ţionare, ţelurile reale, resursele şi disponibilităţile lor ne rămân enigma­tice. Arhivele care conţin date despre ele sunt în genere secretizate. Majoritatea scurgerilor de informaţii provin de la "defectori", din investigaţii de presă "pe surse" sau, mai rar, din declasificări ope­rate de anumite guverne. Îmi închipui deci că lucrarea profesorului Haslam a fost dificil de documentat, cu atât mai mult cu cât şi-a propus o evaluare obiectivă şi argumentată a istoriei serviciilor secrete sovietice, din care se trag direct cele ale Rusiei de azi, con­du­să de un om al lor, Vla­dimir Pu­tin. Sumarul cărţii le urmă­reşte de la naştere - CEKA, NKVD, KGB, GRU sunt titula­tu­rile sub care au activat până la prăbuşirea Uniunii Sovietice - şi până la renaşterea ca FSB, atât de activ acum în politica mondială. Me­moriile unor lucră­tori din aceste servicii, deschiderea par­ţia­lă a unor ar­hive guverna­men­tale sovietice în tim­pul lui Gorbaciov şi Elţîn precum şi decla­si­ficarea unor documente bri­tanice şi americane i-au folosit istoricului la noua sa sinteză plină de ele­men­te inedite. E captivant de înţeles în amănunt com­pe­ti­ţia dintre KGB şi GRU sub con­ducătorii lor suc­ce­sivi, lupta cu serviciile si­milare din ţări considerate duşmani poten­ţiali, mijloa­cele utilizate şi tehnicile ultrapro­fesioniste de acţiune. După desfiin­ţarea Ohranei ţariste, condu­cătorii bol­şevici în frunte cu Lenin au văzut necesitatea refacerii serviciilor de spionaj pentru a apăra revoluţia şi, mai mult, pentru a o exporta. Lenin, Troţki şi ceilalţi lideri roşii au spe­rat că revoluţia va triumfa în Ger­mania, patria lui Marx şi a celui mai dezvoltat prole­tariat, şi au lucrat intens prin Comintern ca să o declan­şeze. Stalin, viitorul dictator, îl îndemna pe Lenin în 1920: "Tre­­buie să punem pe agenda Cominternului chestiu­nea organizării unei revolte în Italia şi în state care încă nu s-au consolidat, precum Ungaria, Ce­hos­lovacia. România trebuie dis­trusă (s.m.). Pe scurt, trebuie să ridicăm ancora şi să pornim pe mare cât timp im­perialismul încă nu s-a organizat definitiv". Dar în­frân­gerea Armatei Roşii în chiar acelaşi an în faţa Var­şoviei le-a încurcat planurile. Sub Stalin ser­vi­cii­le secrete şi-au sporit prin teroare puterea în interior, iar în exterior, cultivând cu abilitate (şi bani) credinţa în dreptate socială a unor occidentali idealişti, au reuşit să pună în slujba lor personalităţi devenite celebre în istoria spionajului. Informaţiile furnizate de aceştia au fost cruciale pentru URSS atât în Al Doilea Război, cât şi în competiţia cu Occidentul din timpul "războiului rece". Demascarea spionilor recrutaţi ideologic în timpul stalinismului sau, după risipirea idealismului comunistoid, prin şantaj şi mită, sub Hrusciov, a mers în paralel cu trădări ce impuneau reorganizări de reţele. Cartea lui Jonathan Haslam despre lumea mis­terioasă a spionilor şi câr­tiţelor în contextul com­plicat al is­toriei con­tem­porane bate şi literatura, şi fil­mul.