Din isterie politică, expresia "tehnocraţi" a devenit o jignire adusă unora dintre cei mai buni specialişti europeni care au condus România după 1989, împreună cu prim-ministrul Dacian Cioloş. Numirea inginerului Achim Irimescu la Agricultură a însemnat un mare pas înainte, deoarece era un profesionist cu calificare, avusese funcţii importante la Bruxelles, unde a reprezentat statul român, şi avea cunoştinţe la zi, în domeniul agrar. Dar în ciuda denigrărilor permanente, a falsei acuze de "gaură" la buget, în mass-media românească apar tot mai multe trimiteri "de salvare" la "tehnocraţi". Pentru că guvernul Cioloş a stat doar un an la putere, lăsând, totuşi, iniţiative importante, am considerat că o reluare şi detaliere a lor ar fi de mare folos, pentru a înţelege care ar trebui să fie drumul adevărat de dezvoltare a ţării, mai ales când e vorba de agricultură, "meseria" majorităţii românilor.
"După 2007, agricultura românească a evoluat enorm, datorită subvenţiilor"
- Pe lângă ştiinţă şi tenacitate, funcţia de ministru al Agriculturii presupune, cu siguranţă, şi o relaţie specială cu pământul şi cu ţăranul. Aveţi un asemenea ascendent în biografie?
- M-am născut într-un sat de munte din Vâlcea, cu oameni temeinici şi gospodari, Vaideeni, prima comună din România cu sală de sport modernă şi asfalt, făcute pe banii sătenilor, majoritatea lor crescători de oi, încă de la începutul anilor '70. Chiar dacă părinţii mei au avut serviciu (mai întâi tata, ulterior şi mama), am avut şi noi pământ şi am fost legaţi de el, comuna nefiind cooperativizată. Terenul nu era prea productiv, mai mult pentru fâneţe, păşuni şi pomi fructiferi, dar prin muncă neîntreruptă şi cu cumpătare mare, mulţi săteni aveau un trai decent la vreme aceea, de pe urma animalelor pe care le creşteau. În plus, aveau ambiţia să-şi lumineze copiii, să-i trimită să înveţe carte, să ajungă prin facultăţi. Ca urmare, datorez şi eu mult satului şi educaţiei din familie şi din şcoală (am avut dascăli cu mare har). Cinstea, corectitudinea, dragostea de muncă şi de carte, ambiţia de a face bine ce faci, dar şi înţelepciunea de a accepta o anumită predestinare au fost elemente de bază ale educaţiei primite în familie, în şcoală şi de la preoţi cu har. Am stat în satul meu natal până la terminarea liceului. Nu pot să nu amintesc faptul că dascălii din sat treceau pe fiecare trimestru pe la fiecare casă a elevilor, pentru a vedea cum îşi pregătesc lecţiile. Se făceau meditaţii în afara orelor de program, fără nicio plată...
- E important să crezi în ce faci, domnule Achim Irimescu? Să-ţi faci din meserie o speranţă, un vis? Să crezi în tine mai presus de îndoielile celorlalţi?
- Absolut toate marile realizări sunt posibile, tocmai datorită faptului că realizatorii lor cred în şansa reuşitei. De fapt, într-o analiză a succesului, a rezultat că, în general, cei care au succes sunt oamenii care atunci când au idei în care cred, le duc la bun sfârşit. Este adevărat că trebuie să ai hotărâre şi energie pentru a găsi soluţii, de câte ori apar blocaje, mai ales introduse de cei care, din principiu sau din invidie, se opun la orice! Mai mult, consider că un ministru sau un secretar de stat are obligaţia şi chiar rolul istoric să lase ceva în urmă, din perioada cât a deţinut funcţia... De aceea, angajamentul meu profesional a fost să las ceva în urmă, care să aducă un pic mai bine pentru societate, să fac bine şi, mai presus de orice, să nu fac rău! Desigur, a face rău nu înseamnă să nu-l pedepseşti pe cel care nu îşi face datoria...
- Priceperea şi destinul v-au dus în funcţii importante, la Bruxelles. Cum vi s-a părut agricultura românească zărită din centrul Comunităţii Europene? Era dezastruoasă?
- Agricultura românească a fost mult în urma celei europene, până la aderare, dar, după 2007, a evoluat enorm datorită subvenţiilor foarte importante. Numai în 2016, am reuşit să plătim 3,3 miliarde de euro din fonduri europene pentru agricultură, de circa 10 ori mai mult decât bugetul Ministerului Agriculturii înainte de aderarea la UE. Din păcate, se menţine încă un decalaj important în ce priveşte infrastructura rurală şi bunăstarea multor locuitori ai satelor româneşti, faţă de cei din statele dezvoltate din vest.
- Care au fost proiectele dvs. pe termenul atât de scurt, de un an, când aţi funcţionat ca ministru în guvernul Dacian Cioloş?
- Credeţi că actualul guvern va duce mai departe ceea ce aţi început?
- Dintre proiectele mari începute, care necesită continuarea, amintesc: 1. Simplificarea şi reducerea birocraţiei; 2. Legea fondului mutual: chiar dacă nu este foarte dorit de mulţi, reprezintă una dintre puţinele soluţii de susţinere a producătorilor în situaţiile de criză din sector, cauzate de schimbările climatice, de volatilitatea pieţelor şi preţurilor. 3. Legea restructurării cercetării. Să nu uităm că doar cercetarea mai poate asigura creşterea competitivităţii fermierilor români care, pe medie, sunt încă sub media europeană ca performanţe; 4. Trimiterea la post a ataşaţilor agricoli, care pot sprijini foarte mult exportul şi promovarea produselor româneşti peste hotare. Cât să mai aşteptăm ca ţara noastră să redevină un stat exportator de produse agro-alimentare?
- Aţi funcţionat într-un guvern condiţionat pe un singur an de activitate. Ce v-a ajutat să urniţi căruţa în drum?
- Atmosfera colegială. Disponibilitatea de-a ajuta. Aş menţiona aici sprijinul important obţinut din partea ministrului Finanţelor (fără disponibilizarea sumelor necesare, nu aş fi reuşit efectuarea plăţilor-record) şi al justiţiei! Perioada cât am fost şeful MADR a fost extrem de intensă şi plină de reuşite, dar şi cu multe dezamăgiri, legate de neînţelegerea multora a obligativităţii respectării prevederilor legale.
- Printre spusele unuia şi altuia, aflăm că agricultura românească nu dă randament. Acceptaţi un astfel de calificativ?
- Agricultura României este o agricultură cu două viteze: pe de o parte, un număr relativ redus de fermieri medii şi mari, care reuşesc să producă modern şi competitiv; pe de altă parte, un număr foarte mare de mici producători de semi şi subzistenţă, care, lipsiţi de mijloacele necesare, nu pot face faţă concurenţei de pe piaţa internă a UE. Ca urmare, Ministerul Agriculturii (MADR) trebuie să acorde atenţie egală ambelor categorii de producători, pentru că cei mari asigură aprovizionarea pieţei cu produse la preţuri competitive, iar cei mici menţin viu satul românesc!
- De ce este important ca el să trăiască?
- Într-o lume în plină schimbare, o naţiune trebuie să-şi păstreze totuşi rădăcinile cu valoare de referinţă! În România, veşnicia s-a născut la sat, spunea Lucian Blaga. Satul românesc reprezintă un unicat la nivel european şi trebuie să-şi menţină identitatea şi valorile tradiţionale. Chiar dacă carul cu boi şi sania trasă de cai vor fi înlocuite de mijloace moderne de transport, credinţa în valorile satului trebuie menţinută. Cel mai grav pentru săteanul desprins de sat este, în mod cert, pierderea valorilor de bază, în care a fost educat: să creadă în Dumnezeu, munca cinstită şi în învăţătură.
"Să învăţăm de la polonezi să ne asociem"
- Având în vedere că Polonia are peste 2,5 milioane de producători agricoli, cel mai simplu este să ne comparăm cu agricultura din acest stat, numai că organizarea producătorilor polonezi este mult evoluată faţă de aceea a românilor. Pe o piaţă europeană cuplată la cea mondială este foarte greu să faci faţă concurenţei dacă nu te asociezi, iar fermierii polonezi, spre deosebire de cei români, au înţeles foarte bine acest lucru. Aş exemplifica cu sectorul ovinelor din România, unde sunt 4 mari confederaţii care nu reuşesc să se unească, deşi au mari probleme cu comercializarea produselor.
- Dar acasă, în România, în satul dvs., de pildă, ce model ar trebui să urmăm?
- Ţăranii din satele noastre de munte au o mândrie aparte, dată de lupta cu dificultăţile naturii, şi sunt de obicei deasupra chestiunilor legate de originea lor rurală. În fond, munca şi ambiţia fac ca cei de la ţară să nu fie cu nimic mai prejos decât cei de la oraş! De fapt, din multe puncte de vedere, cei de la ţară sunt mai avantajaţi (cum spunea un înţelept): cei de la oraş cumpără alimentele din magazin, cei de la ţară şi le produc ei, proaspete şi bio! Cei de la oraş au apă la robinet, cei de la ţară iau apă proaspătă, curată, netratată, de la izvor! Cei de la oraş privesc pe geam şi văd noaptea un petic de cer, aproape lipsit de stele, cei de la ţară au tot universul!
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
