Inimă lângă inimă

Exodul s-a încheiat.

Între sclavia comunistă şi curajul libertăţii stau 27 de ani. Atât a durat rătăcirea noastră în tranziţie. N-am traversat un deşert geo­grafic, ci unul moral. La capătul lui: şaizeci de ora­şe stră­luminate de entuziasm, crea­tivitate, umor şi cer­bicie, într-o noapte haină a lui Februarie 2017. Un ar­hi­­­pelag al normalităţii, într-o lume tot mai bol­navă. Sute de mii de români au cerut în stradă, sub fla­mu­rile tricolore şi în acordurile im­nului naţional, un lu­cru simplu şi atâta vreme ocultat: moralitate în po­litică. O revendicare veche, care, ne­sa­tisfăcută la vremea ei, ne-a împins pe un drum ago­nic de aproa­pe trei decenii.
În primăvara lui 1990, zeci de mii de tineri au manifestat, zi de zi, în Piaţa Universităţii din Bucu­reşti, timp de 52 de zile, pentru acelaşi deziderat. Atunci, l-au numit lustraţie. Manifestaţia-maraton a fost paşnică, plină de veselie, inteligenţă şi cântec. A fost curmată brutal, cu morţi şi răniţi, la ordinul Pu­terii. Au urmat fri­ca, emigrarea în masă, orbe­căiala celor rămaşi într-o realitate controlată politic până în cele mai banale amă­nunte ale ei, scârba şi, în cele din urmă, o lungă pe­rioa­dă de indiferenţă şi indivi­dua­lism. Românii păreau să fi uitat că pot fi o forţă de temut dacă se unesc. Pe­sem­ne că şi-au reamintit în această iarnă. Căci, de mul­te zile la rând, un număr impresionant de ro­mâni de toate vârstele, dar cu precădere tineri, protestează în Piaţa Victoriei din Capitală şi în pieţele altor zeci de oraşe, faţă de o Putere arogantă, abuzivă şi ticăloasă.
Astăzi, ca şi în 1990, acelaşi partid deţine puterea: PSD. Partid care foloseşte aceleaşi mijloace de contra­ca­rare a demonstraţiilor de protest ca atunci: decre­dibilizarea şi diabolizarea manifestanţilor, autovic­ti­mizarea, incitarea românilor contra altor români, venti­larea pericolului străin etc. Şi tinerii din urmă cu 27 de ani, şi cei de azi, au fost etichetaţi într-un mod care se vrea degradant: golani şi fascişti, primii, corporatişi şi nazişti, ceilalţi. Şi unii, şi alţii au fost acuzaţi că sunt în solda unor forţe străine, că fac jocul Opoziţiei, că destabilizează ţara, că nu respectă votul majorităţii, că vor să dea o lovitură de stat ş.a.m.d.
Asemănările nu se opresc aici. Şi cei de ieri, şi cei de azi, au ieşit în stradă pentru principii, nu pentru o pâi­­ne în plus. Şi unii, şi alţii, au fost (premieră naţio­nală) sus­ţi­nuţi de Biserică. Ambele generaţii au dovedit cu­raj, dem­nitate şi aspiraţia spre libertate. Primii au fost în­frânţi pentru moment, dar au învins într-un târziu, fiindcă au ieşit la limanul libertăţii, împreună cu actuala tâ­nără ge­neraţie, pe care au odrăslit-o şi au călăuzit-o. Îm­pre­ună, inimă lângă inimă, nu vor mai putea fi dobo­râţi.