Pieptul se ridică, toracele se dilată. Inspirăm. Toracele se duce înapoi, abdomenul coboară. Expirăm. Pauză. În ritmul unor valuri, care înaintează şi se retrag. Curgător, relaxat, de la sine. Aşa o facem cu toţii. Oare? În descriere pare extrem de simplu, dar în realitate, se dovedeşte a fi tare complicat. Specialiştii apreciază că aproape două treimi dintre adulţi au pierdut acest tipar natural de respiraţie. Ei respiră prea superficial. "Principala componentă a procesului respirator este respiraţia abdominală, având ca piesă de bază diafragma, muşchiul plat care desparte cavitatea toracelui de aceea a abdomenului. Normal ar fi ca respiraţia toracică şi abdominală să funcţioneze împreună, într-un acord fin", explică specialiştii. Cu 20.000 de respiraţii pe zi, absorbim 2.100 litri de oxigen, din care însă nu rămân în organism decât 5%. Or, oxigenul este elementul dătător de viaţă, care aprovizionează cu energie toate organele şi fiecare celulă din corp.
Expiraţi zgomotos, fără jenă
Din păcate, această respiraţie naturală întâmpină multe obstacole. Persoanele care lucrează sub presiune, stând cu ceasurile la calculator, încordate şi cu spatele încovoiat, doamnele care poartă sutiene cu o măsură mai mici şi blugi prea strâmţi nu-şi pot folosi integral capacitatea respiratorie. Şi pantofii cu tocuri înalte modifică poziţia muşchiului diafragmatic, limitându-i mişcările şi îngreunând respiraţia. Ne putem pierde suflul şi din pricina vremii neprietenoase: ceaţa şi aerul geros contractă bronhiile, ca şi vasele de sânge de la nivelul plămânilor. Cu gura şi nasul protejate de un fular, ne vom simţi mai bine. Dar şi mai util ar fi să practicăm un sport de rezistenţă. În acest caz, alveolele pulmonare ar primi de circa trei ori mai mult oxigen decât în condiţiile unui regim de viaţă sedentar.
De asemenea, respiraţia este influenţată în mare măsură şi de emoţiile noastre. Ca un seismograf sensibil, ea reflectă instantaneu orice încordare - nu numai contracţia musculară sau crisparea rezultată dintr-o postură incomodă, ci şi tensiunile psihice. Fiecare dintre noi a avut prilejul să observe acest lucru în diverse situaţii din viaţa de toate zilele. Când ne-am eliberat de un stres, răsuflăm uşuraţi. Tristeţea ne apasă pe piept şi parcă ne ia aerul. La o sperietură, ni se opreşte brusc respiraţia.
Când psihicul se află în stare de stres, acesta diminuează automat respiraţia, care îşi schimbă ritmul, devine agitată şi superficială, deseori gâfâită. Numai eliminând stresul, respiraţia poate curge liber. Specialiştii ne dau un sfat: să facem o pauză perceptibilă cu auzul. Prin urmare, expiraţi profund şi nu vă jenaţi să scoateţi un "Puh" zgomotos. În acelaşi timp, întindeţi-vă ca o pisică alintată, abia trezită din somn şi căscaţi până vă trosnesc fălcile, fără a duce mâna la gură. Aceasta readuce respiraţia la ritmul ei iniţial, relaxat. Dacă nu vom proceda astfel în mod deliberat, corpul îşi va lua singur ceea ce-i trebuie - şi ne vom surprinde căscând, pufăind sau oftând involuntar.
O expiraţie profundă este suficientă pentru a stopa răsuflarea gâfâită şi superficială din momentele de stres. Însă când stresul devine cronic, se înrădăcinează modelele nesănătoase de respiraţie, care poduc consecinţe greu de suportat, de pildă, contracturi musculare, posturi vicioase, oboseală permanentă, tulburări de somn, chiar şi stări anxioase. Într-o situaţie de acest fel, este neapărat necesar să ne concentrăm asupra ritmului nostru de respiraţie strict personal şi să-l percepem conştient. Căci fiecare om respiră în felul său, mai repede sau mai încet. Nu există un ritm universal valabil, obligatoriu pentru toată lumea. Fiecare dintre noi îl are pe al său propriu.
Respiraţi şi râdeţi
Partea bună este că nu trebuie să facem eforturi prea mari pentru a respira corect. Inspiraţia vine de la sine, noi n-avem altceva de făcut decât să lăsăm aerul să ne umple plămânii. Adesea, simpla concentrare a atenţiei pe fluxul respirator, pe intrarea şi ieşirea aerului, conduce la un ritm mai relaxat. "Observarea deliberată a respiraţiei ne face mai sensibili faţă de procesele psihice şi fizice, pe care nu le mai sesizăm de obicei, în contextul existenţei cotidiene", spun specialiştii. Ne pot fi de ajutor: yoga, meditaţia ayurvedică sau o terapie individualizată. Totuşi, cel mai simplu şi mai plăcut exerciţiu rămâne râsul. El ne eliberează nu numai sufletul, ci şi diafragma.
Faceţi loc pentru fluxul respirator
Desfundaţi-vă nasul
Dacă aţi răcit şi aveţi nările pline de mucozităţi, iată cum vă puteţi curăţa în cel mai scurt timp nasul şi bronhiile.
Inhalaţii cu coriandru - Coaja de la 3 lămâi, 2 linguri de seminţe de coriandru şi 1 bucată de ghimbir se fierb 10 minute în 2 litri de apă. Cu capul sub un prosop, inhalaţi aburii pe nări 5 minute. Procedura ajută la eliberarea bronhiilor.
Combinaţie de două plante - Uleiurile eterice conţinute în cimbru şi principiile active din rădăcina de primulă au efect antibacterian. Ele fluidizează şi elimină mucusul, calmând bronhiile iritate.
Alifie pentru bronhii - Frecaţi mai întâi 70 ml de ulei de cocos cu aceeaşi cantitate de unt de shea, apoi adăugaţi, amestecând mereu, 25 picături de ulei de eucalipt, 20 picături de ulei de mentă, 15 picături de ulei de lavandă, 10 picături de ulei de lămâie şi 5 picături de ulei de arbore de ceai. Alifia se păstrează într-un borcănel. La nevoie, luaţi din ea o cantitate mică şi ungeţi-vă pieptul.
Tratament cu mirt - Uleiurile eterice din mirt, eucalipt, portocală şi lămâie combat mucusul şi iritaţia căilor respiratorii.
Inspiraţi şi încărcaţi-vă cu energie
Respiraţi cu tot corpul în ritmul dvs. personal - liber, conştient şi intens: "Breathletics", o terapie lansată recent, alungă stresul, calmează şi energizează. Trei exerciţii simple, pe care vă propunem să le încercaţi.
Abdomen şi piept
Aşezaţi o mână pe abdomenul superior şi cealaltă pe piept. Respiraţi pe nas. Observaţi cum numai abdomenul se ridică şi coboară. Străduiţi-vă ca mâna ţinută pe piept să nu se mişte în sus şi în jos. Lăsaţi respiraţia să se producă liniştit, de la sine.
Relaxare în poziţia şezând
Mâinile se odihnesc pe coapse, cu palmele orientate în sus. Închideţi ochii şi relaxaţi braţele, spatele, umerii, ceafa, maxilarele şi limba. Simţiţi cum abdomenul dvs. coboară la expiraţie şi se ridică la inspiraţie. Respiraţi numai prin nări. Rămâneţi confortabil în rolul dvs. pasiv, simţiţi cum vă relaxaţi tot mai mult, cu fiecare expiraţie.
Mişcări circulare
Puneţi vârfurile degetelor pe umeri. Executaţi lent mişcări circulare spre spate, cu coatele şi umerii. Cercurile sunt mici la început, iar apoi din ce în ce mai mari, pentru a deschide coşul pieptului. Observaţi cum mişcările urmează ritmul respiraţiei dvs. Simţiţi cum lucrează umerii, ceafa şi spatele. Prelungiţi expiraţia.