Pieptul se ridică, toracele se dilată. Inspirăm. Toracele se duce înapoi, abdomenul coboară. Expirăm. Pauză. În ritmul unor valuri, care înaintează și se retrag. Curgător, relaxat, de la sine. Așa o facem cu toții. Oare? În descriere pare extrem de simplu, dar în realitate, se dovedește a fi tare complicat. Specialiștii apreciază că aproape două treimi dintre adulți au pierdut acest tipar natural de respirație. Ei respiră prea superficial. "Principala componentă a procesului respirator este respirația abdominală, având ca piesă de bază diafragma, mușchiul plat care desparte cavitatea toracelui de aceea a abdomenului. Normal ar fi ca respirația toracică și abdominală să funcționeze împreună, într-un acord fin", explică specialiștii. Cu 20.000 de respirații pe zi, absorbim 2.100 litri de oxigen, din care însă nu rămân în organism decât 5%. Or, oxigenul este elementul dătător de viață, care aprovizionează cu energie toate organele și fiecare celulă din corp.
Expirați zgomotos, fără jenă
Din păcate, această respirație naturală întâmpină multe obstacole. Persoanele care lucrează sub presiune, stând cu ceasurile la calculator, încordate și cu spatele încovoiat, doamnele care poartă sutiene cu o măsură mai mici și blugi prea strâmți nu-și pot folosi integral capacitatea respiratorie. Și pantofii cu tocuri înalte modifică poziția mușchiului diafragmatic, limitându-i mișcările și îngreunând respirația. Ne putem pierde suflul și din pricina vremii neprietenoase: ceața și aerul geros contractă bronhiile, ca și vasele de sânge de la nivelul plămânilor. Cu gura și nasul protejate de un fular, ne vom simți mai bine. Dar și mai util ar fi să practicăm un sport de rezistență. În acest caz, alveolele pulmonare ar primi de circa trei ori mai mult oxigen decât în condițiile unui regim de viață sedentar.
De asemenea, respirația este influențată în mare măsură și de emoțiile noastre. Ca un seismograf sensibil, ea reflectă instantaneu orice încordare - nu numai contracția musculară sau crisparea rezultată dintr-o postură incomodă, ci și tensiunile psihice. Fiecare dintre noi a avut prilejul să observe acest lucru în diverse situații din viața de toate zilele. Când ne-am eliberat de un stres, răsuflăm ușurați. Tristețea ne apasă pe piept și parcă ne ia aerul. La o sperietură, ni se oprește brusc respirația.
Când psihicul se află în stare de stres, acesta diminuează automat respirația, care își schimbă ritmul, devine agitată și superficială, deseori gâfâită. Numai eliminând stresul, respirația poate curge liber. Specialiștii ne dau un sfat: să facem o pauză perceptibilă cu auzul. Prin urmare, expirați profund și nu vă jenați să scoateți un "Puh" zgomotos. În același timp, întindeți-vă ca o pisică alintată, abia trezită din somn și căscați până vă trosnesc fălcile, fără a duce mâna la gură. Aceasta readuce respirația la ritmul ei inițial, relaxat. Dacă nu vom proceda astfel în mod deliberat, corpul își va lua singur ceea ce-i trebuie - și ne vom surprinde căscând, pufăind sau oftând involuntar.
O expirație profundă este suficientă pentru a stopa răsuflarea gâfâită și superficială din momentele de stres. Însă când stresul devine cronic, se înrădăcinează modelele nesănătoase de respirație, care poduc consecințe greu de suportat, de pildă, contracturi musculare, posturi vicioase, oboseală permanentă, tulburări de somn, chiar și stări anxioase. Într-o situație de acest fel, este neapărat necesar să ne concentrăm asupra ritmului nostru de respirație strict personal și să-l percepem conștient. Căci fiecare om respiră în felul său, mai repede sau mai încet. Nu există un ritm universal valabil, obligatoriu pentru toată lumea. Fiecare dintre noi îl are pe al său propriu.
Respirați și râdeți
Partea bună este că nu trebuie să facem eforturi prea mari pentru a respira corect. Inspirația vine de la sine, noi n-avem altceva de făcut decât să lăsăm aerul să ne umple plămânii. Adesea, simpla concentrare a atenției pe fluxul respirator, pe intrarea și ieșirea aerului, conduce la un ritm mai relaxat. "Observarea deliberată a respirației ne face mai sensibili față de procesele psihice și fizice, pe care nu le mai sesizăm de obicei, în contextul existenței cotidiene", spun specialiștii. Ne pot fi de ajutor: yoga, meditația ayurvedică sau o terapie individualizată. Totuși, cel mai simplu și mai plăcut exercițiu rămâne râsul. El ne eliberează nu numai sufletul, ci și diafragma.
Faceți loc pentru fluxul respirator
Așezați-vă pe un scaun cu spatele drept, lăsați umerii în jos și puneți palmele una lângă alta pe abdomen, între ombilic și capătul sternului. Respirați, opunându-vă conștient presiunii ușoare exercitate de mâini. La inspirație, mâinile se deplasează înainte, odată cu abdomenul, iar la expirație, vin înapoi. Respirați relaxat, cu concentrare. Exercițiul se repetă de 7 ori.
Desfundați-vă nasul
Dacă ați răcit și aveți nările pline de mucozități, iată cum vă puteți curăța în cel mai scurt timp nasul și bronhiile.
Inhalații cu coriandru - Coaja de la 3 lămâi, 2 linguri de semințe de coriandru și 1 bucată de ghimbir se fierb 10 minute în 2 litri de apă. Cu capul sub un prosop, inhalați aburii pe nări 5 minute. Procedura ajută la eliberarea bronhiilor.
Combinație de două plante - Uleiurile eterice conținute în cimbru și principiile active din rădăcina de primulă au efect antibacterian. Ele fluidizează și elimină mucusul, calmând bronhiile iritate.
Alifie pentru bronhii - Frecați mai întâi 70 ml de ulei de cocos cu aceeași cantitate de unt de shea, apoi adăugați, amestecând mereu, 25 picături de ulei de eucalipt, 20 picături de ulei de mentă, 15 picături de ulei de lavandă, 10 picături de ulei de lămâie și 5 picături de ulei de arbore de ceai. Alifia se păstrează într-un borcănel. La nevoie, luați din ea o cantitate mică și ungeți-vă pieptul.
Tratament cu mirt - Uleiurile eterice din mirt, eucalipt, portocală și lămâie combat mucusul și iritația căilor respiratorii.
Inspirați și încărcați-vă cu energie
Respirați cu tot corpul în ritmul dvs. personal - liber, conștient și intens: "Breathletics", o terapie lansată recent, alungă stresul, calmează și energizează. Trei exerciții simple, pe care vă propunem să le încercați.
Abdomen și piept
Așezați o mână pe abdomenul superior și cealaltă pe piept. Respirați pe nas. Observați cum numai abdomenul se ridică și coboară. Străduiți-vă ca mâna ținută pe piept să nu se miște în sus și în jos. Lăsați respirația să se producă liniștit, de la sine.
Relaxare în poziția șezând
Mâinile se odihnesc pe coapse, cu palmele orientate în sus. Închideți ochii și relaxați brațele, spatele, umerii, ceafa, maxilarele și limba. Simțiți cum abdomenul dvs. coboară la expirație și se ridică la inspirație. Respirați numai prin nări. Rămâneți confortabil în rolul dvs. pasiv, simțiți cum vă relaxați tot mai mult, cu fiecare expirație.
Mișcări circulare
Puneți vârfurile degetelor pe umeri. Executați lent mișcări circulare spre spate, cu coatele și umerii. Cercurile sunt mici la început, iar apoi din ce în ce mai mari, pentru a deschide coșul pieptului. Observați cum mișcările urmează ritmul respirației dvs. Simțiți cum lucrează umerii, ceafa și spatele. Prelungiți expirația.