Din reţetele domnului farmacist Bobaru: Tratamente pentru BOLILE MUCOASELOR

Mucoasa (bucală, nazală, vaginală, rectală), pie­lea şi anexele ei (păr, unghii), sunt frecvent afectate de diverse boli bacteriene sau mi­cotice. Tot la nivelul pielii şi al mucoaselor se ma­nifestă şi afecţiuni ale unor or­gane interne (ficat, rinichi), boli alergice ori boli in­flamatorii. Din nu­meroasele plante me­dicinale ce se folosesc în trata­mente externe pentru bolile pielii şi ale mu­coaselor se pot obţine, acasă, urmă­toarele forme farma­ceu­tice: ceaiuri (infuzie sau decoct), tincturi, oţet me­dicinal, ulei tera­peutic, unguente.

Infuzia
Se obţine din frunze şi flori de: nuc, gălbenele, coa­da-şoricelului, muşeţel, salvie, plante aromatice.
Mod de preparare: 2 linguri de plantă uscată şi mărunţită groscior se opăresc cu 250 ml apă fiartă. Se dă într-un clocot, se lasă timp de 30 minute la infuzat, după care se filtrează prin tifon sau prin­tr-un strat subţire de vată.

Decoctul (numit popular şi fiertură)
Se obţine din seminţe (castan), părţi aeriene de plantă (iederă, sunătoare), rădăcini (tătăneasă), scoarţă de salcie.
Mod de preparare: 4 linguri de plantă uscată şi mărunţită groscior se fierb la foc mic, timp de 30 minute, în 500 ml apă, într-un vas din inox sau emailat. La final, se completează cu apa evaporată. Se filtrează fierbinte prin tifon sau vată medicinală.

Tinctura
Se obţine din următoarele plante medicinale: ardei iute, ţelină, tătăneasă, nuc, gălbenele, coada-şoricelului, muşeţel, castan sălbatic, usturoi, ie­de­ră, salvie, sunătoare, creţişoară, plan­te a­ro­ma­tice (mentă, roiniţă, busuioc, cimbru).
Mod de preparare: 2 linguri plantă uscată şi mă­runţită groscior se pun la macerat, timp de 10 zile, în 100 ml alcool alimentar sau alt produs distilat, obţinut în gospodărie, agitându-se de 2-3 ori pe zi. Se filtrează prin tifon, după care se lasă la decantat în frigider timp de alte 6 zile, pentru o deplină lim­pezire. Se trece uşor partea limpede într-un alt fla­con, înde­părtându-se eventualul reziduu care s-a depus pe fundul vasului. Se păstrează în flacoane de sticlă sau plastic, la întuneric şi la temperaturi care să nu depăşească 25 de grade. Tincturile din plan­te folosite pentru uz extern se numesc şi lo­ţiuni. Astfel avem loţiuni pentru piele, pentru cap şi lo­ţiuni antireumatice.

Oţetul medicinal
Se obţine din plante aromatice (mentă, iasomie, roiniţă, busuioc, cimbru), coada-şoricelului, muşe­ţel, salvie, ardei iute.
Mod de preparare: 2 linguri de plantă uscată şi mărunţită groscior se ţin la macerat timp de 10 zile, în 500 ml oţet, de preferat obţinut din vin. Urmează apoi filtrarea şi depozitarea în flacoane brune. Se utilizează extern, în bolile prezentate mai jos.

Uleiul terapeutic
Se obţine din plante aromatice (mentă, iasomie, roiniţă, busuioc, cimbru), coada-şoricelului, muşe­ţel, salvie, ardei iute.
Mod de preparare: 2 linguri de plantă uscată şi mărunţită gros­cior se fierb împreună cu 100 ml ulei de floarea-soarelui, câte­va minute, pe bain-marie, în fla­coane de sticlă. Se lasă în repaus timp de 2 zile, după care se filtrează. Se foloseşte extern.

Unguentul
Se obţine din gălbenele, tătăneasă, castan, sună­­toare, iederă, coada-şoricelului, muşeţel.
Se poate prepara, în casă, prin două metode:
Reţeta 1: 100 ml de tinctură de plantă, obţinută după metoda prezentată mai sus, se evaporă la foc mic, într-un vas emailat sau din inox, până se obţine un extras vâscos, de consistenţa mierii. Când încă este cald, se adaugă 50 de grame untură topită, obţinută din osânză de porc, 30 g margarină şi apro­ximativ 10 ml ulei de floarea-soarelui. Se ia de pe foc şi se continuă omogenizarea până la răcire. Un unguent de calitate superioară se obţine dacă înlo­cuim 10 grame din cantitatea de margarină cu 10 gra­me de lanolină (aceasta se poate procura din far­macii). Farmacia Faltis are lanolină pe stoc.
Reţeta 2: 4 linguri de plantă uscată şi măcinată fin se pun la macerat timp de 24 de ore, în 4 linguri de alcool concentrat de 95 de grade, timp de 24 de ore. Separat, se topesc împreună 50 de grame de osân­ză de porc, 30 g margarină şi 10 ml de ulei de floarea-soarelui. Un unguent de calitate superioară se obţine dacă înlocuim 10 g din cantitatea de mar­garină cu 10 g de lanolină. Unguentul rezultat se amestecă cu planta macerată în alcool. Se fierbe la foc mic, aproximativ 15 minute, pentru evaporarea alcoolului. Se filtrează preparatul cât este cald.

Afecţiuni dentare şi ale cavităţii bucofaringiene
(mucoasa bucală, gingiile, limba, amigdalele şi faringele)

Remediile se admi­nis­trează sub formă de: gar­garisme, spălături, badijo­naje.

1. Gargare
Se fac gargare cu cea­iuri din plante (infuzii, de­coct) sau soluţii diluate de tincturi.
Plantele reco­man­date pentru gar­gară: tătă­nea­să, nuc, găl­be­nele, coa­­­da-şorice­lului, muse­ţel, iederă, salvie, creţi­şoară.
* Tătăneasa (Symphytum officinale). Se face gargară de 3 ori pe zi, folosind o fiertură din rădă­cină de tătăneasă.
* Nuc (Juglans regia). Se face gargară după fiecare masă, folosind o in­fuzie din frunze de nuc.
* Gălbenele (Calendula officinalis). Se face gargară după fiecare masă, folosind o infuzie din flori de gălbenele sau o linguriţă de tinc­tură de găl­benele, la o ceaşcă de apă căl­duţă.
* Coada-şoricelului (Achilea millefo­lium). În afte, gingivite, stomatite, hemoragii gingi­vale, ab­cese dentare, amigdalite, farin­gite, laringite, se re­co­mandă, după fiecare ma­să, gargară cu infuzie din ceai de coada-şori­celului.
* Muşeţel (Matricaria chamomilla). Se fo­losesc florile, culese când nu au înflorit total. Se face gargară de 3 ori pe zi, du­pă fie­care masă.
* Iedera (Hedera heli­x). Se folosesc lăstarii şi frun­zele ti­nere de iederă. Gargarele cu pre­parate de iederă se re­comandă în gingivite, stomatite, ulceraţii produse de proteze den­­­tare. Se fac de 3 ori pe zi, du­pă masă. (Farmacia Faltis are pe stoc ceai de iederă.)
* Salvia (Salvia offici­na­lis). Se folosesc frun­zele. Se face gargară după fiecare masă, folosind o infuzie din ceai de salvie.
* Creţişoara (Alchemilla vulgaris). Se folo­sesc părţile ae­riene ale plantei. Se face gargară cu infuzie sau tinctură diluată, de 3 ori pe zi, în sto­matite aftoase şi ulceraţii sângerânde ale gingiilor.

2. Spălături bucale (ape de gură)
Au efect antiseptic, dezodorizant, răcoritor, as­tringent sau anestezic local. Apele de gură au ca sol­vent, cel mai des, ceaiurile obţinute din plante me­dicinale (muşeţel, salvie, gălbenele) sau plante aro­matice (mentă, iasomie, roiniţă, busuioc, cim­bru). (Far­macia Faltis prepară apă de gură pe bază de roiniţă.)

3. Badijonaje (colutorii)
Sunt preparate vâscoase, pe bază de miere (se numesc şi melite) destinate a fi aplicate pe gingii, pereţii interni ai cavităţii bucale, limbă, faringe, pen­tru o acţiune locală, în general antiseptică, anti­infla­matoare, antimicotică. Badijonajele se folosesc după gargare sau spălături bucale.
Industria farmaceutică este deficitară cu prepa­ra­rea de medicamente care se aplică în gură, sub formă de badijonaje. Farmacia Faltis are în porto­foliu multe reţete cu badijonaje, formule proprii sau prescrise de medici de specialitate.

BOLILE NASULUI

Nasul este poarta de legătură a organismului cu mediul extern. Principala funcţie a nasului, după miros, o constituie condiţionarea aerului: umidifi­care şi încălzire, filtrare şi eliminare a particulelor din aerul respirat (praf şi micro­orga­nisme). Şi nasul, ca orice parte a organismului, are bolile lui spe­cifice, iar tratamentul lor extern (local), bine aplicat, este suficient. Principalele pre­parate folosite ca tra­tamente externe pentru bolile nasului sunt: ceaiu­rile, tincturile, uleiurile volatile, unguen­tele, fumi­gaţiile, aerosolii.

1. Inhalaţii
Primele preparate utili­zate de oa­menii primitivi pen­tru a alina sau vindeca bolile nasului au fost inhalaţiile. Plan­tele recomandate sunt: gălbenelele, coada-şoricelului, muşeţelul, menta, iasomia, roi­niţa, busuiocul, cimbrul.
* Gălbenelele (Calen­dula officinalis). Inha­laţiile fă­cute cu infuzie de flori de găl­be­nele sunt recomandate în bolile aparatului respirator, boli­le din sfera ORL sau alte boli virale. Pentru a mări efi­cienţa inhalaţiilor, în ceaiul de gălbenele se pot adăuga 20 picături ulei esenţial de pin, ienupăr sau eucalipt.
* Coada-şoricelului (Achilea millefolium). Se folosesc ramificaţiile tulpinii, cu inflorescenţe.
* Muşeţelul (Matricaria chamomilla). Se folosesc florile, recoltate când nu au înflorit total. Inhalaţiile cu ceai de muşetel ca şi cele cu ceai de coada-şoricelului se folosesc în rinite, rinosinuzite alergice sau infecţioase, care se manifestă prin nas înfundat sau rinoree.
* Plante aromatice (mentă, iasomie, roiniţă, busuioc, cimbru). Inhalaţiile cu plante aromatice se pot face cu ulei volatil (5 picături) sau tinctură (20 picături) de plantă aromatică, adăugate într-un ceai de muguri de plop negru, de muşeţel sau de muguri de pin. (Farmacia Faltis are pe stoc ceai de muguri de plop negru.)
Tehnica de realizare a inhalaţiilor (cea clasică): 2 linguri de plantă uscată şi mărunţită gros­cior se pun într-un litru de apă dată în clocot. În locul plantei uscate se poate folosi uleiul volatil (5 picături) sau o linguriţă de tinctură. Se apleacă capul deasupra vasului şi se acoperă cu un prosop făcându-se timp de 1 minut exerciţii de inspiraţie a vaporilor de apă bogaţi în ulei volatil. Inhalaţia se face numai seara. După necesităţi, se pot admi­nis­tra, în continuare, picături sau unguente.

2. Spălături (duşuri) nazale
Un rol important în reuşita tratamentului local în bolile nasului îl are toaletarea lui. Spălăturile na­sului se pot face cu ceaiuri din plante în care s-a adău­gat puţină sare de bucătărie (1 g la ceaşca de ceai). De asemenea, spălăturile se pot face cu ser fiziologic şi vitamina C. Prin duşu­rile nazale se ur­măreşte eliminarea excesului de mucozităţi ce îm­piedică respiraţia pe nas şi care sunt mediu prielnic dezvoltării bacteriilor patogene.

3. Instilaţii (picături de pus în nas)
Este forma farmaceutică cea mai folosită, deoa­rece se administrează mult mai uşor decât celelalte pre­parate farmaceutice. Instilaţiile se folosesc, de re­gulă, după inhalaţii şi/sau spălături nazale. Aces­tea conţin substanţe vasoconstrictoare, antiifla­ma­toare, antibacteriene, antialergice.

4. Tampoane umede sau uscate
Se folosesc în hemoragiile nazale provocate de puseele acute de hipertensiune arterială sau de lo­vituri accidentale. Tam­poanele se fac din comprese sterile care, la nevoie, se pot îmbiba cu ceaiuri bo­gate în tanin (ex. scoarţă de stejar sau creţişoară).

5. Unguente
Folosirea unguentelor nazale are avantajul, faţă de folosirea picăturilor nazale, că aderă pe mucoasă, micşorându-se numărul de administrări la maxi­mum 2 pe zi. De asemenea, unguentele împiedică uscarea mucoasei nazale. (Farmacia Faltis prepară un unguent hemostatic pentru stoparea hemora­giilor şi un unguent nazal pentru rinite şi sinuzite.)

6. Fumigaţii
Se folosesc atât pentru bolile nasului, cât şi pen­tru dezinfecţia şi dezodorizarea spaţiilor de locuit. Se folosesc plantele bogate în uleiuri volatile.
Nota farmacistului: Pentru a nu avea pro­bleme cu nasul, mai ales în sezonul rece, când viro­zele sunt frecvente, Far­macia Faltis face urmă­toarea recomandare de tratament:
1. Se fac inhalaţii după tehnica menţionată mai sus.
2. Se spală nasul cu o soluţie de ser fiziologic şi vitamina C, în proporţia 10:2 (la o fiolă de 10 ml de ser fiziologic se adaugă 2 ml de vitamina C din fiole). Se pun 10 picături în fiecare nară şi se suflă nasul. (Farmacia Faltis prepară o astfel de spălă­tură nazală.)
3. Urmează folosirea unguentului nazal. Cu de­ge­tul curat sau un beţisor pentru ureche se ung nă­rile prin interior, cu o mică cantitate de unguent. Se presează apoi uşor nările lipindu-le de septul nazal.

Bolile vaginale

Administrarea de medicamente pe cale vaginală este cunoscută din cele mai vechi timpuri. Pentru tra­tamentul local al afecţiunilor vaginului sunt men­ţionate în lucrările lui Hipocrate şi Galenus irigaţiile simple cu apă şi săpun sau alaun (sulfat de cupru), infuzii din frunze de nuc, flori de muşeţel.
Pe cale vaginală se administrează următoarele preparate farmaceutice: ceaiuri, unguente, uleiuri terapeutice, ovule, spume, spray-uri. Acestea se folosesc sub formă de băi, spălături, irigaţii, tam­poane, aplicaţii de ovule, ungeri.

1. Băi, spălături, irigaţii vaginale
Igiena vaginului este foarte necesară, atât pre­ventiv, cât şi curativ. Aceasta este asigurată, în pri­mul rând, de prezenţa în vagin a unui pH acid, ce este o barieră chimică naturală contra infecţiilor. În perioada menopauzei se instalează frecvent pruritul vulvar, care se ameliorează prin folosirea de băi, spălături sau irigaţii cu plantele menţionate mai jos. Există încă mentalitatea ca în băile vaginale să se folosească bicarbonatul de sodiu. Nu se justi­fică fo­losirea lui, având în vedere că bicarbonatul de sodiu alcalinizează pH-ul vagi­nului, favorizând dezvol­tarea microorganismelor patogene.
Plantele folosite în băi, spălături sau irigaţii va­gi­nale: nucul, gălbenelele, coada-şoricelului, muşe­ţelul, salvia, sunătoarea, creţişoara, cimbrul, levăn­ţica.
* Nucul (Juglans regia). Se folosesc frunzele. Băile vaginale din nuc sunt recomandate în afec­ţiunile vaginului (micoze, infecţii bacteriene cu germeni gram pozitivi şi negativi). Se prepară o fier­tură de frunze sau coji verzi de nuc (4 linguri la 1 litru de apă), făcându-se băi locale. Se pot utiliza apoi un­guente, creme, ovule sau supozitoare.
* Gălbenelele (Calendula officinalis). Spă­lăturile vaginale sunt adesea recomandate în di­verse afecţiuni ale vaginului înainte de folosirea unui tratament local cu unguen­te, creme sau ovule. Aceste spălături se pot face cu un decoct ob­ţi­nut din flori de găl­be­ne­le după tehnica de pre­parare prezentată mai sus. Farmacia Fal­tis prepară o spălătură va­gi­nală ce are în com­po­ziţie un extract din găl­benele, muşeţel şi tă­tă­neasă.
* Muşeţelul (Ma­tricaria chamomilla). Se folosesc florile, când nu au înflorit de tot. Îna­­inte de aplicarea unor unguen­te sau ovu­le pentru bolile vagi­nu­lui, se recomandă băi cu alaun de potasiu pus în­tr-un litru de infuzie de muşetel.
* Coada-şorice­lu­lui (Achilea millefo­lium). Se procesează păr­­ţile tulpinii cu inflo­rescenţe şi se fac băi va­ginale, pentru care se pro­cedează la fel ca în cazul băilor de muşeţel.
* Salvia (Salvia officinalis). Frunzele de salvie se recomandă pentru obţinerea unor infuzii utilizate ca spălături vaginale înainte de aplicarea unor creme şi ovule cu efect topic.
* Sunătoarea (Hypericum perforatum). Se fac băi vaginale în pruritul vaginal, cu o fiertură din vârfurile înflorite de sunătoare. Fiertura se obţine ast­fel: 5 linguri de sunătoare uscată şi mărunţită se dau într-un clocot cu 1 litru de apă. Se lasă la infu­zat timp de 30 minute, după care se fil­trează.
* Creţişoara (Alchemilla vulgaris). Se folo­sesc părţile aeriene ale plantei. În afecţiunile vagi­nului şi ale uterului, sub formă de spălături vagi­nale, se foloseşte infuzia de creţişoară. Rezultate mult mai bune se obţin dacă în infuzie se adăugă tătăneasă şi mărul-lupului.
* Plante aromatice (cimbru, levănţică). Se face o infuzie din 2 linguri de cimbru şi 2 linguri de lavandă la 2 l apă. Se utilizează ca spălături va­ginale aromatice în leucoreea func­ţională sau înain­te de aplicarea unor creme şi ovule cu efect topic.

2. Tampoane sterile
Se folosesc tampoane sterile uscate sau îmbibate cu ceaiuri din plante. Acestea sunt reco­mandate în situaţia când la nivelul vaginului bolile sunt însoţite de scurgeri sau secreţii vaginale anor­male.

3. Unguente
Cele mai recomandate unguente pentru afec­ţiunile vaginului sunt cele de tătăneasă, gălbenele, muşeţel şi coada-şoricelului.

4. Aplicaţii de ovule
Se folosesc ovule ce conţin substanţe antimi­crobiene, antimicotice, antitricomonazice, antiinfla­matoare, hormonale. Înainte de folosirea unui ovul vaginal se recomandă toaletarea intimă a zonei, prin băi sau spălături călduţe cu infuzii din plantele menţionate mai sus. (Farmacia Faltis are formule proprii pentru prepararea de ovule vaginale.)

Bolile anusului şi rectului

Principalele forme farmaceutice folosite ca tra­tamente externe pentru bolile anusului şi rectului sunt: ceaiurile, tincturile, unguentele, uleiurile tera­peutice, supozitoarele.
Acestea se administrează sub formă de băi de şezut, clisme, ungeri, aplicaţii de supozitoare.

1. Băi de şezut (spălături rectale)
Sunt salutare în afecţiunile anusului (anite, fisuri anale) şi rectului (rectite), fisuri, hemoroizi. Aceste băi de şezut se completează cu medicamente spe­ci­fice acestor boli (creme, unguente, supozi­toare). Far­macia Faltis are în portofoliu asemenea pre­parate.
Plante folosite în băi de şezut: tătăneasa, nucul, gălbenelele, sunătoarea, creţişoara.
* Tătăneasa (Symphytum officinale). Se fac băi de şezut cu o fiertură din rădăcină de tătăneasă pentru hemoroizi sau fisuri anale, înainte de folo­sirea unor unguente sau supozitoare.
* Nucul (Juglans regia). Se folosesc frunzele. Se fac spălături rectale pentru ani­te, rectite sau he­moroizi externi. Se prepa­ră o fiertură de frunze sau coji verzi de nuc (4 linguri la 1 litru de apă) fă­cân­du-se băi locale. Se pot uti­liza apoi unguente, creme, ovule sau supozitoare.
* Gălbenelele (Ca­len­­dula officinalis). Se fo­losesc florile. În cazul fi­su­rilor şi abceselor ana­le, al hemoroi­zilor, se fac băi călduţe cu o fiertură pre­parată după meto­da decoc­tului.
* Sunătoarea (Hy­pe­­ri­cum perforatum). Sunt folo­site vârfurile înflorite ale su­nătoarei sub formă de băi de şezut cu fiertură din sună­toare. Fiertura se obţine ast­fel: 5 linguri de sunătoare uscată şi mă­run­ţită groscior se dau într-un clocot cu 1 litru de apă. Se lasă la infuzat timp de 30 minute, după care se fil­trea­ză.
* Cretişoara (Alchemilla vulgaris). Se fac băi rectale în rectite şi boala hemoroidală. Se foloseşte o lingură de tinctură la un litru de apă călduţă. Se poate continua tratamentul cu unguente şi supo­zitoare preparate de Farmacia Faltis.

2. Clisme
Este metoda clasică în constipaţie sau pentru curăţarea colonului în vederea unor investi­gaţii. Se pot face clisme cu diverse ceaiuri (volbură, gălbe­nele, nalbă) în care s-a dizolvat săpun, sulfat de magneziu sau sulfat de cupru.

3. Unguente
Cele mai solicitate unguente sunt cele pentru hemoroizii externi. Se poate folosi unguentul de tătăneasă, de gălbenele, de castan. Farmacia Faltis prepară un unguent antihemoroidal ce conţine un extract moale de castan, hamamelis şi plop negru.

4. Supozitoare
Se folosesc supozitoare ce au în componenţă substanţe anestezice, antiinfla­matorii, cicatrizante etc. şi care combat bolile anusului şi rectului (he­mo­roizi, anite, fisuri anale). Farmacia Faltis are în portofoliu numeroase reţete de supozitoare.

Pentru informaţii despre procesarea plantelor me­dicinale sau despre alte preparate produse în labora­torul propriu, farmacistul Ion Bobaru poate fi găsit la Farmacia Faltis din Brăila, Calea Galaţi nr. 29, tel. 0239/61.59.31, e-mail: farmaciafaltis@yahoo.com. Pre­paratele farma­ceutice proprii pot fi vizualizate pe site-ul far­maciei,http://farmaciafaltis.ro/
Farmacia deţine "Certificat de bună practică far­­maceutică pentru prepararea medicamentelor" acor­dat de Colegiul Farmaciştilor din România.