- Dragă Şerban, ani şi ani ai strâns succesul la piept cu trupa ta, Animal X. Muzica ta a cucerit publicul şi a umplut sălile de concerte şi uite că tocmai acum, la vârsta maturităţii, când se dau marile lovituri, tu te-ai făcut nevăzut. Ce s-a întâmplat?
- Am luat, pur şi simplu, o pauză de muzică, dar asta nu înseamnă că s-ar fi întâmplat ceva. Sunt în continuare prieten cu colegii mei, nu există nici o despărţire care să facă subiect de presă, doar că am pus o vreme muzica la hibernare. În prezent, mă ocup exclusiv de televiziune, o nouă provocare, ba chiar o nouă posibilă carieră pentru mine. Prezint emisiuni, particip la emisiuni, cânt la emisiuni. Şaptesprezece ani din viaţa mea au fost dedicaţi muzicii, acum a venit rândul ei să-mi îngăduie şi mie timp pentru altceva şi, înainte de toate, timp pentru familie. Familia este azi viaţa mea, cariera mea, dedicaţia mea, inima mea, viitorul meu. Copiii mi se par mai importanţi decât orice fel de carieră. Televiziunea mă ajută din acest punct de vedere, pentru că îmi oferă mai mult timp liber, asta înseamnă că mă pot ocupa de copii mult mai bine. Nu aş mai suporta deloc să fiu plecat, week-end de week-end, în turnee. Tedi are cinci ani, Alex are zece luni, vreau să înaintez în viaţă în aceeaşi cadenţă cu ei, să nu ratez nimic. Tedi, Alex şi soţia mea, Roxana, sunt universul meu.
- Aşadar, eşti familist înainte de toate şi o declari public. Rari bărbaţii care se mândresc cu familia. Mai ales în lumea vedetelor, majoritatea lor vor să pară eterni disponibili, cuceritori...
- Eu sunt tată, înainte de toate. Să fii tată, părinte, mi se pare cel mai frumos lucru care ţi se poate întâmpla în viaţă şi, credeţi-mă, am făcut o mulţime de lucruri până la vârsta asta, am o experienţă vastă şi colorată de viaţă. Iar dacă există taţi care consideră că pruncii nu necesită maximum de atenţie, treaba lor! Cea mai mare investiţie pe care o poţi face în viaţă este să acorzi dragoste şi timp copiilor tăi. Sunt sigur că şi peste douăzeci de ani, peste patruzeci de ani voi spune acelaşi lucru. Iar acum, când sunt mici, curioşi, când ne caută permanent cu privirea, sunt grozavi. Lui Alex, acum i se aprind luminiţele acelea în ochi, când începe cu adevărat să perceapă mediul din jurul lui, când pune mâna pe tot ce vede. Mă topesc după acest moment, îl ţin minte de la Tedi, şi nu l-aş rata pentru nimic în lume. Mi se pare extrem de important ca mama şi tata să fie alături de copii când ei descoperă viaţa. Nu există un manual pentru asta, copiii nu vin cu instrucţiune de folosire. Eu le iau pe toate aşa cum vin, acţionez numai după ce-mi dictează inima, raţiunea şi bunul simţ. Mai ales în prezent - când suntem bombardaţi de atâta informaţie inutilă, de atâtea lucruri, unele mai triviale decât altele -, dacă nu îţi creezi universul tău, bula ta de fericire, eşti pierdut. Copiii mă ajută total. Dacă înainte mă enervam de dimineaţă, dând drumul la ştiri la televizor, acum el este deschis foarte rar şi setat numai pe programe de desene animate. Citesc presa online, tot dimineaţa, dar sunt mult mai detaşat, pentru că-mi aleg subiectele care mă interesează, nu mă supun acelei poluări fonice continue. Îmi place să fiu informat, să fiu la zi cu toate evenimentele, dar nu mă mai implic ca înainte.
"Suntem frumoşi pentru că suntem fericiţi"
Familia Copoţ
- Se spune că apariţia copiilor schimbă întrucâtva viaţa de cuplu. Timpul în doi e mai scurt. Ai trecut şi tu, împreună cu Roxana, soţia ta, prin asemenea clipe?
- Întrebarea ta presupune o discuţie lungă şi complicată. Îţi spun ce cred eu şi ce fac eu. Zic răspicat şi asumat: bărbatul are rolul cel mai important în dinamica unui cuplu, când femeia este însărcinată şi după naştere! Dacă un bărbat se aşteaptă ca femeia să-şi manifeste iubirea faţă de el sau să se comporte la fel ca înainte, se înşeală amarnic. O viitoare mamă şi apoi o proaspătă mamă trece prin schimbări majore: hormonale, chimice..., nu are aproape niciun control asupra psihicului ei o bună bucată de vreme. Şi nu e deloc vina ei. Este, în schimb, vina bărbatului, dacă nu înţelege asta, şi de aceea nu am nicio îndoială că singurul capabil să păstreze armonia în această perioadă este el. Dacă până la apariţia copiilor, femeia era constanţa din familie, ei bine, puterea ei de a conduce o căsnicie este spulberată o vreme de sarcină şi apoi de prichindei. Acum, mai mult decât oricând, e rândul nostru, al bărbaţilor, să le oferim siguranţă femeilor, să le asigurăm o atmosferă în care ele să se simtă în continuare frumoase (pentru că sunt!), sexy, să aibă atenţia noastră 200%. Eu am făcut tot posibilul să o asigur pe Roxana că e atrăgătoare, atunci când ea nu se simţea aşa. Mai important, am făcut-o să se simtă dorită. Dacă femeia are siguranţa asta, îşi revine mult mai uşor din "trauma" naşterii, va veni în întâmpinarea bărbatului, cei doi se vor reîntâlni la jumătatea drumului şi totul va fi bine. Bărbaţii sunt de fapt mult mai speriaţi când apare un copil în familie, dar ei, pur şi simplu, sunt obligaţi să treacă peste asta foarte repede. Dacă vor să-şi păstreze familia, trebuie să ia frâiele relaţiei şi să facă femeia să se simtă în deplină siguranţă. Dacă nu facem asta, cuplurile sunt, aşa cum spuneai, supuse unei foarte grele încercări. Să fim noi, bărbaţii, chiar atât de naivi şi să credem că o femeie cu un prunc în braţe va avea aceeaşi atenţie faţă de noi ca şi înainte?! Ha! Ha! O bucată de vreme, vă spun eu, nici nu contăm, nici nu ne văd prin casă. Să venim cu pretenţii de "macho", să avem fiţe şi sentimente rănite în aceste momente este o mare prostie. Eu aşa văd lucrurile şi la mine această abordare a dat rezultate. Soţia mea e fericită, eu sunt fericit. Lumea zice că suntem frumoşi. Suntem, pentru că suntem fericiţi.
"Fericirea nu se caută cu lanterna"
Cuibul fericirii
- Mi-a venit în mod natural să reacţionez aşa. Cred că aşa am fost format. Educaţiei părinţilor i s-a adăugat şcoala militară, apoi sportul de performanţă şi faptul că am fost lider de trupă. Am fost constrâns mereu să iau decizii: fie capitale, fie mai mici. Nu prea ezit. Cred că acest lucru a atras-o în primul rând pe Roxana la mine. Iar acum, că e muncă prin casă, că e joacă, că sunt reparaţii, că e spital, tata-Şerban rezolvă tot. Cred că sunt un norocos, pentru că mie îmi vine în mod natural să fiu aşa, fără efort, exact cum şi familia mea e fericită fără efort. Fericirea nu se caută cu lanterna, ea vine de la sine, oriunde găseşte starea care îi permite să se instaleze, să-şi găsească un acasă. Trebuie să realizezi clipele în care eşti fericit, să le savurezi, pentru că ele nu sunt momente banale, ca oricare altele, sunt daruri dumnezeieşti. Eu sunt convins că îmi merge bine profesional, financiar, că sunt sănătos, tocmai pentru că sunt cu adevărat fericit.
- Ai un echilibru demn de invidiat. Ai fost mereu aşa?
- Oh, nu. Am avut şi eu anii mei de aroganţă, dar întâmplările vieţii m-au învăţat că sunt pe pământ lucruri mult mai importante decât persoana mea. Am învăţat că echilibrul e o haină care-i şade bine unui om. Viaţa e plină de neprevăzut, iar dacă nu ai o atitudine cumpănită faţă de ea, te va lovi când eşti mai puţin pregătit. După ani de zgomot, agitaţie, de suişuri şi coborâşuri, am ajuns, în sfârşit, să apreciez cumpătarea, bunătatea şi inocenţa. Este o binecuvântare pentru mine să-mi retrăiesc copilăria alături de copiii mei. De la jucării la poveşti, de la jocuri prin casă, la drumeţii prin natură. Abia aştept să crească şi cel mic, ca să mărim gaşca, dar deocamdată Tedi e camaradul meu de călătorii pe munte, de pescuit şi năzdrăvănii. Fac eforturi constante să-i insuflu dragostea pentru natură şi animale, aşa cum au făcut-o părinţii mei cu mine. Anii aceştia şapte, de care se tot vorbeşte, cred că sunt foarte importanţi; temelia vieţii aici este, ea trebuie aşezată în familie, să fie solidă, bazată pe armonie, pe frumos, pe respect pentru tot ce ne înconjoară. În momentele critice din viaţă, lucrurile acestea ne ajută mai mult decât orice altceva. Pe mine m-au ajutat enorm.
"Planul meu de viaţă? Familia!"
La emisiunea "Te cunosc de undeva"
- Şerban, eşti un mare iubitor de natură şi un cunoscut activist ecologist, chiar observ că preferi să colinzi mai degrabă România decât lumea. Ce viitor întrevezi pentru ţara noastră? Va rămâne ea la fel de frumoasă şi pentru copiii tăi, când vor creşte?
- Da, aşa e, cutreier mai degrabă România, pentru că sunt o mulţime de lucruri de descoperit aici. Îmi place să văd şi lumea, îmi place Mediterana, abia aştept să le-o arăt şi copiilor. Dar am ales să rămân în România, pentru că este atât de frumoasă! Uite, am venit ieri cu trenul din Harghita spre Bucureşti. Familia a rămas acolo, la bunici, iar eu am venit câteva zile cu treburi în Bucureşti. De pe fereastra trenului, am văzut douăzeci de căprioare pe câmp, lângă un sat. M-am bucurat ca un copil, şi primul lucru care mi-a venit în minte a fost: "Of, ce păcat că nu e Tedi cu mine să le vadă şi el". Apoi, involuntar, m-am gândit ce privilegiaţi suntem în ţara asta, să mai vedem aşa ceva. Unde mai există animale sălbatice, plimbându-se în libertate? Mai apoi, m-a luat panica, gândindu-mă că s-ar putea să nu mai dureze mult, iar copiii mei să nu le mai poată arăta copiilor lor asemenea minuni. Sper din toată inima să nu fie aşa. De aceea militez pentru fiecare petic de natură care trebuie protejat, pentru fiecare vietate. Dar România nu e numai natură. În România sunt oraşe, sunt oameni şi, din păcate, sunt şi politicieni. Mă frământă gândul la ce fel de educaţie vor avea copiii mei, ce studii, ce va fi peste douăzeci de ani, iar "aleşii" neamului se gândesc numai la ziua de azi, cum să facă să le fie lor bine acum, în clipa asta.
Şerban şi Roxana
Traşi la indigo
- Să încheiem cu viitorul apropiat. Ce aşteptări ai de la 2017? Ce planuri?
- Voi continua munca în televiziune, la emisiunile de la Antena 1, pe care le prezint sau la care particip. Ca proiect personal, sunt în plin lucru la a doua carte pentru copii. Ilustraţiile, pe care le desenez singur, sunt aproape gata. Am scris şi înregistrat deja muzica pentru CD-ul de cântece care însoţeşte cartea, iar întâmplările prin care va trece motanul Mao, personaj principal, sunt toate conturate. Aşadar, anul acesta va fi sigur gata şi lansată. Altfel, nu mi-am făcut mari planuri. Nu am rezoluţii de început de an. Familia e planul meu de viaţă.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
