"Am fost acceptat ca membru corespondent al Institutului Arheologic German"
- Într-un interviu publicat anul trecut în "Formula AS", am aflat că arheologii germani v-au cooptat într-un proiect important, ce se va desfăşura chiar pe teritoriul României. Cum se explică preţuirea de care vă bucuraţi?
- În 2012, după multe proiecte şi colaborări cu institute şi muzee din Germania, am fost acceptat ca membru corespondent al Institutului Arheologic German şi asta mi-a adus un plus de recunoaştere, mai ales pe plan extern. Aşa se face că mi s-a propus să particip la un proiect mare, ce dura iniţial trei ani. Este vorba despre studierea conflictelor existente în preistorie, în special fortificaţiile din epoca bronzului, din zona cuprinsă între sudul Germaniei şi Munţii Carpaţi. Eu am propus fortificaţia de la Teleac, unde lucrasem timp de zece ani începând din anii '70. Este printre cele mai mari şi mai importante fortificaţii din sud-estul Europei, cu o suprafaţă de peste 30 de hectare. Am găsit acolo o structură foarte interesantă, ca un cerc, cu diametrul de 70 de metri. Poate să fie un sanctuar sau altă construcţie cu destinaţie specială, nu există ceva asemănător identificat până acum şi este o descoperire provocatoare. Urmează să săpăm, să vedem exact despre ce este vorba. Oricum, Teleacul era o reşedinţă care aduna populaţii dintr-un spaţiu mare, până în Armenia, Tisa, Dobrogea. Are o poziţionare la vărsarea Ampoiului, unde se legă cu Mureşul, şi probabil pe acolo veneau aurul, argintul şi cuprul din Apuseni.
"Germanii au început de mai bine de un secol să cerceteze România, la Cucuteni"
- Pe de o parte e vorba de o tradiţie a şcolii lor. Germanii au început de mai bine de un secol să cerceteze România, la Cucuteni şi au continuat să aibă proiecte pe spaţiul Carpatic. Astăzi, cel mai mare şantier arheologic este cel condus de directorul institutului german "EurAsia", la Pietrele, lângă Dunăre, unde s-a descoperit o aşezare neolitică veche de mai bine de 6000 de ani. Al doilea şantier ca mărime este cel de la Teleac. Pe de altă parte, şi asta mi se pare foarte important, interesul lor este de a identifica spaţiul de origine al unor impulsuri culturale şi etnice care ating Europa centrală şi nordică şi care pleacă din spaţiul Carpaţilor, mai exact din Transilvania. Exact ceea ce aţi căutat şi dvs., în expediţia revistei "Formula AS" din toamna anului trecut. Pentru noi, este extrem de binevenită o astfel de colaborare pentru că ne pune la dispoziţie o serie de mijloace de investigaţie de ultimă oră, al căror cost şi disponibilitate în România ies din discuţie. Oportunitatea noastră înseamnă datări cu C14, analize de ADN, zboruri aeriene, prospecţiuni geo-fizice sau analize metalografice. Suntem parteneri în acest proiect finanţat de statul german şi practic studiem fortificaţiile şi conflictele de la Carpaţi până la munţii Taunus din sudul Germaniei.
- Este cu adevărat extraordinar că un arheolog de talia dvs. confirmă călătoriile noastre pe urmele geto-dacilor porniţi din Carpaţi pe tot spaţiul Europei.
- De aici, din spaţiul Carpatic, s-au răspândit simboluri culturale, obiectele de prestigiu au circulat din Transilvania până în Suedia sau Danemarca, deja până la anul 2000 î.H, au circulat spade, topoare şi alte obiecte complex ornamentate. Au plecat pe ruta Europei centrale şi prin zona baltică şi au fost integrate în civilizaţia scandinavă a bronzului de acolo. Este vorba de cunoscuta civilizaţie Apa, de lângă Satu Mare, unde s-a descoperit un mare depozit de astfel de obiecte, cu motive spiralice sau geometrice, specifice numai spaţiului transilvănean, care au fost apoi vehiculate pe calea schimbului, până în Suedia şi Danemarca. Un bun exemplu poate să fie discul de la Nebra, un disc din bronz, cu reprezentări ale lunii şi astrelor, făcute din aur. E un obiect astronomic dar şi cu valoare rituală. Aurul elementelor aplicate este transilvănean.
- Un obiect ritualic impresionant pe care l-am descoperit în Danemarca este vasul Gundestrup. Face parte din aceeaşi categorie a simbolurilor plecate din spaţiul dacic?
"În preistorie, numărul contactelor între spaţiul nordic şi Transilvania este impresionant"
- Am fost bucuroşi să descoperim acest vas fantastic, pornit de la noi spre Danemarca, dar şi foarte dezamăgiţi de faptul că obiectele tezaur, plecate din spaţiul nostru, onorate în marile muzee ale lumii, în România sunt aproape necunoscute.
- Aveţi dreptate. Deşi pentru specialişti, aceste lucruri sunt cunoscute, pentru publicul larg, ele reprezintă o surpriză şi sunt chiar puse la îndoială. În cazul vasului Gundestrup, părerile sunt însă unanime şi nu există disensiuni în interpretarea ornamentaţiei lui căreia i se recunoaşte amprenta originară şi spaţiul de unde a plecat, cel geto-dacic, din epoca fierului. Eu m-am ocupat de preistorie şi, deci, de strămoşii dacilor, şi am fost impresionat de numărul şi de frecvenţa acestor contacte, între spaţiul Mării Baltice sau scandinav, şi zona Transilvaniei. Dar ca să vă răspund la întrebare, o să vă dau un exemplu. Cu ocazia deschiderii unui nou muzeu la Moesgaard, în Danemarca, am fost solicitaţi, la Muzeul de Istorie din Alba, să oferim câteva piese care să ilustreze aceste legături între lumea scandinavă şi Transilvania. Piese din tezaurul de la Ighel, topoare, brăţări, datate 1800-1700 î.H, au fost expuse, acolo, într-o sală dedicată acestor contacte. Au fost văzute de sute de mii de vizitatori, încât muzeul respectiv a cerut prelungirea împrumutului. Din păcate, datorită birocraţiei şi chiar ignoranţei de la noi, nici măcar asta nu s-a putut face... Ar trebui să ştim să ne cunoaştem şi să ne promovăm valorile mai bine. Ar fi o chestiune de identitate culturală şi de patriotism adevărat. Din păcate, noi ne privim atât de critic, încât ne subestimăm foarte mult valorile culturale şi valorile de patrimoniu cultural, într-un mod unic în Europa, chiar şi între ţările foste comuniste! Patriotismul nu este o noţiune depăşită, dacă ea este corect înţeleasă. Americanii ne oferă un bun exemplu sau, şi mai aproape, polonezii. Acum suntem într-o perioadă în care ne auto-negăm, deşi avem valori culturale de valoare europeană, recunoscute şi admirate de ceilalţi. Ar trebui să le arătăm publicului românesc, dar şi celui occidental, printr-o politică culturală susţinută. Nu e normal ca un muzeu din Danemarca să aibă în expoziţie şi să se mândrească cu piese aduse din spaţiul transilvănean, iar noi să ne pierdem în polemici şi discuţii sterile legate de autenticitatea lor. Trebuie să facem mai mult şi pentru cercetare, dar şi pentru promovare.
"Nu lipseşte interesul, ci mijloacele"
- Nu cred că este vorba de o lipsă de interes a cercetătorilor din România. Este o lipsă de mijloace. România este la coada Europei prin finanţările date cercetătorilor şi, în special, celor din arheologie şi monumente istorice. În Bulgaria sau în Albania, ţări cu resurse mult mai mici decât România, veţi vedea că sprijinul statului în cercetarea acestor valori de patrimoniu este mult mai consistent. La noi este o situaţie ce se perpetuează de la un guvern la altul. Şi nu este vorba doar despre lipsa unor finanţări uriaşe, ci despre ideea de a avea o politică de recunoaştere şi promovare a valorilor culturale de patrimoniu. E un dezinteres inexplicabil. Ne apropiem de centenarul Marii Uniri şi e ciudat să vezi că, în urmă cu o sută de ani, interesul şi respectul pentru valorile culturale era mult mai mare. Generaţia Marii Uniri era mult mai legată de valorile naţionale. Acum suntem într-o deplină degringoladă...
"Legăturile Maramureşului cu sudul Germaniei au o vechime de peste 3000 de ani"
- Pârvan a fost un geniu. Din punctul meu de vedere, rămâne personalitatea marcantă şi extrem de actuală a arheologiei româneşti, şi în anumite privinţe, chiar a gândirii istorice româneşti. Judecăţile sale şi intuiţiile sale, făcute pe baza unor informaţii mult mai restrânse decât avem noi astăzi, sunt în continuare de actualitate. Pârvan a fost un geniu, iar lucrarea sa, "Getica", rămâne fundamentală. Intuiţia sa a acoperit spaţii şi perioade de timp vaste. El a intuit toate aceste contacte de la Carpaţi până în Alpi, şi este foarte important că ele se confirmă astăzi. Legăturile Maramureşului cu sudul Germaniei au o vechime de peste 3000 de ani. În plus, ultimele cercetări şi analizele de ADN arată că în Europa, populaţiile nu s-au amestecat şi nu s-au înlocuit atât de tare, nu s-au dislocat şi s-au păstrat destul de mult în vechile hotare. Celţii erau consideraţi o populaţie migratoare, dar s-a dovedit prin ADN că nu este aşa. Celţii din Anglia sunt băştinaşi care au adoptat civilizaţia venită din Europa. La fel este şi cu civilizaţia dacică. Noţiunea de continuitate trebuie reconsiderată, pentru că ştiinţa pune în evidenţă o continuitate a populaţiilor până în zilele noastre: este un sâmbure nativ, care există în matricea geografică, indiferent de ce continent vorbim. La noi încă nu s-a cercetat atât de aprofundat, dar aşteptăm cu nerăbdare studiile ce vor face lumină.
- Brăţările acestea cu capete dublu-spiralice sunt de la noi, asta este clar. Este orfevreria bronzului târziu, deci 1400-1200 î.H. Harta aceasta a aurului este şi ea corectă, cel mai mult aur ajungea în acea zonă a Europei din Dacia şi din Spania. De obicei, aurul era schimbat pe chihlimbar, cu ţările scandinave. Brăţările acestea expuse aşa, în grămezi, au capetele identice cu cele din perioada Latène de la noi. Pentru informaţii mai exacte, ar trebui văzute de un specialist îndeaproape. Mormintele acestea sunt aşa-numiţii tumuli cu manta de piatră. Este un tip de mormânt cu ringuri sau cercuri de piatră în exterior. Au fost găsite şi în Apuseni morminte identice, cel cercetat de mine avea o vechime de aproximativ cinci mii de ani. Acest tip a fost răspândit în toată Europa de indo-europeni. Ce mi se pare interesant sunt aceste spade! Sunt din epoca târzie a bronzului şi sunt specifice spaţiului carpatic, sunt din cultura Apa. Sunt cu siguranţă produsele atelierelor metalurgice din Carpaţi, chiar dacă explicaţia lor este doar "sud-estul Europei"! Obiectele descoperite de dvs. sunt foarte interesante, unele necunoscute publicului românesc. Să sperăm că cercetătorii noştri vor prelua aceste subiecte şi ne vor spune mai multe despre strămoşii noştri, ajunşi în nordul Europei.
Vezi galeria foto: http://arhiva.formula-as.ro/galerii/Obiecte+din+muzeele+Nordului+şi+surorile+lor+transilvane-g20
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
