Vremuri tulburi

Legea Bugetului pe 2017 obligă PSD-ul să dea piept cu realitatea.

Programul de creşteri salariale, scutiri şi re­du­ceri de taxe, scăderi de preţuri şi alte "facilităţi pentru po­­por", care i-a asigurat victoria în alegerile parla­men­ta­re, se dovedeşte aproape imposibil de pus în operă, res­pec­tându-se ţintele inconturnabile ale unui deficit de ma­ximum 3% şi ale unei alocări obligatorii de 2% pentru apărare. Dragnea şi companionii lui ştiau, de altfel, chiar de la "elaborarea" lui, că "programul" este unul populist, fără acoperire în datele economice, cu surse prezumate, având o probabilitate destul de redusă de concretizare. Nu poţi, de exemplu, să croieşti un buget coerent, scontând pe o creştere economică de 5,5%, când contextul intern şi extern îţi indică faptul că ritmul acestei creşteri pare a încetini. Nu contează însă asta. PSD-ul şi aliaţii săi au pus la cale o "lovitură de imagine", care să le asigure reve­ni­rea la putere, să furnizeze "baza" parlamentară pentru con­fiscarea totală a acesteia. Argumentele scoase din bu­zu­nar pentru justificarea pauzei în revărsarea de lapte şi mie­re sunt "clasica moştenire grea" rămasă de la guver­nanţii anteriori, şi "găurile bugetare", descoperite acolo unde nu există. Liderii PSD vor să păstreze încă euforia narco­ti­zantă ce le-a asigurat victoria electorală cel puţin până la atingerea adevăratelor lor obiective. Acestea sunt (şi au fost mereu) blocarea Justiţiei independente, sto­parea luptei anticorupţie, limitarea unor libertăţi cetăţe­neşti, precum libertatea de expresie şi controlul absolut al instituţiilor administrative ale statului. PSD-ul a avut în­totdeauna, încă de la "despotismul luminat" al "pă­rin­telui fondator" Ion Ilies­cu, aspiraţia spre o democraţie iliberală, o "demo­cra­ţie controlată", care trebuie - în fapt - să asigure imu­ni­tatea (şi impunitatea) "clasei con­du­cătoare", a birocraţiei po­litice, o "nobilime de aparat" cu ca­racter oligarhic. În­cercările de până acum, de la ce­le­brele mineriade, la răs­tur­nările brutale ale ordinii ins­ti­tuţionale, cum s-a întâm­plat în la fel de celebra "marţea neagră", au eşuat parţial, ca urmare a presiunilor externe, din partea organizaţiilor internaţionale la care România e afiliată, UE şi NATO, şi a mobilizării (din păcate doar conjuncturale) a societăţii civile, care - în asemenea mo­mente - a blocat deriva ţării spre autoritarism.
De această dată, PSD-ul (şi sateliţii săi) s-a decis "să joace tare". În primul rând, în chiar programul care a asigurat mobilizarea "poporului PSD-ist", d-l Dragnea şi companionii lui au indus subtil ideea că principala piedică în calea bunăstării românilor este Justiţia independentă, cu axa ei centrală, anticorupţia. Cetăţenilor li s-a propus să aleagă între "pâine sau justiţie", ştiut fiind că, într-o so­cietate săracă, cei mai mulţi optează automat pentru asi­gurarea traiului zilnic. Dihotomia este falsă, în societăţile democratice veritabile, bunăstarea fiind şi o consecinţă a func­ţionării predictibile a Justiţiei, care amendează ime­diat orice abuz sau deviere de la normalitatea stabilită con­tractual. "Strategii" PSD-ului au susţinut însă că "zor­năitul că­tuşelor" tulbură procesele economice, că Justiţia împie­dică firmele autohtone să se dezvolte, favorizând "multi­na­ţionalele", că - aplicând normele legislaţiei euro­pene - favorizează interesele străine, punând - până la urmă - chiar "ţărişoara" în primejdie. Pentru cetăţeanul de rând, ob­sedat de traiul cotidian, cuplarea acestei idei cu "pa­che­tul" de promisiuni generoase a convins, mai ales că zgo­mo­tosul aparat mediatic PSD-izant (A3, Ro­mâ­nia TV etc.) a plusat emoţional împotriva oricărei ar­gu­mentări raţionale sau, altfel spus, "tehnocrate". Co­ro­larul concret, firesc în urma victoriei electorale, al acestei insinuări propa­gan­dis­tice infernale, este formularea unui proiect de lege a am­nis­tiei şi graţierii, şi amendarea, la pro­punerea nefe­ri­citului "avocat al poporului PSD-ist", V. Ciorbea, a Legii 90, care interzice "penalilor" accesul la conducerea ad­mi­nis­traţiei centrale. Legea 90 a fost, paradoxal, propusă şi votată chiar de PSD, dar - "la noi" - legile sunt "pentru căţei", schimbându-se "după nevoi". Amnistia şi graţierea ar duce la eliberarea celor con­dam­naţi deja pentru corupţie (fără returnarea prejudiciului) şi la încetarea proceselor pe rol, la clasarea anchetelor pen­tru infracţiunile economice vizate. Cu "elaborarea" aces­tei legi "s-a însărcinat" mi­nis­trul Justiţiei, F. Ior­dache, unul din protagoniştii loviturii de stat din "marţea nea­gră", confirmând astfel continui­tatea "idealurilor" PSD-iste. Baronii PSD-işti, condamnaţi pentru "dedulcirea la ba­nul public" vor fi, astfel, "albiţi" şi vor putea să-şi con­tinue "activitatea patriotică". Iar abro­garea Legii 90 îl va "graţia" pe condamnatul Dragnea, deschizându-i accesul spre şefia guvernului.
"Obiectivele" PSD-ului nu mai au în faţă decât insti­tuţia prezidenţială şi organizaţiile justiţiare DNA, DIICOT şi ANI, susţinute de o parte a serviciilor secrete. Prin "diversiunea Ghiţă" - ale cărei resorturi şi "dovezi" ar tre­bui anchetate temeinic - SRI-ul a fost pus deja în di­­fi­cultate, primul său adjunct, generalul Coldea, fiind sus­pendat. Coldea s-a făcut cunoscut prin fermitatea susţi­ne­rii luptei împotriva corupţiei, considerată pe drept un atentat la siguranţa ţării. În primejdie este acum şefa DNA, Laura Codruţa Kövesi, atacată continuu de "vu­vu­zelele" PSD-iste şi supusă, ca şi Coldea, unei acţiuni neîn­ce­tate de decredibilizare. Eliminarea ei, limitarea acţiu­nilor procurorilor anticorupţie (prin introducerea unei "legi a răspunderii" acestora), schimbarea codului penal şi a celui civil, chiar în contradicţie cu recomandările UE, îl vor lăsa singur pe preşedintele Iohannis, susţinerea "stră­zii" fiind haotică şi emoţională. Izolarea lui Iohannis (transformată, la momentul oportun, în suspendare) va da aripi parla­men­tului PSD-izat să-şi impună dominaţia totală, să controleze totul şi, în consecinţă, să-şi "blin­de­ze" privile­giile. Nu contează că UE nu va ridica MCV-ul (datorită tendinţei evidente a Parlamentului de a-şi apăra corupţii şi a bloca Justiţia). Nu contează că, în ciuda schimbărilor de ad­ministraţii, SUA şi ţările NATO au avertizat că subjugarea Justiţiei va afecta relaţiile externe ale ţării. Aşa cum a demonstrat în cazul sistemului de în­vă­ţământ, unde "slu­gile PSD-iste" au revenit la politizare, eliminând com­petiţia în titularizarea managerilor, "parti­dul" va continua să se impună în toate. Lipsa "pâi­nii", ca­re se va constata atunci, va fi compensată printr-o linişte de mormânt.