Iubirea învinge câteodată şi cancerul
Când se abate asupra noastră o lovitură a sorţii, cum ar fi un infarct sau un cancer, verigheta poate deveni un adevărat colac de salvare. În 2016, un grup de cercetători californieni din domeniul oncologiei a dat publicităţii, în paginile revistei "Cancer", concluziile unor observaţii efectuate timp de mai mulţi ani. Specialiştii afirmau, printre altele, că o relaţie stabilă sporeşte şansele pacienţilor de a supravieţui unei tumori maligne.
Actriţa americană Shannen Doherty, bruneta fermecătoare pe care ne-o amintim din serialul "Beverly Hills 90210", confirmă constatările oamenilor de ştiinţă, pe baza experienţei personale. Din 2015, când a fost diagnosticată cu cancer mamar, a suferit o operaţie, s-a supus unui program epuizant de chimio- şi radioterapie, vreme în care producătorul de film Kurt Iswarlenko, care-i este soţ, s-a aflat clipă de clipă în preajma ei. "Fără el n-aş fi fost în stare să rezist la atâtea chinuri", mărturisea ea recent, într-o emisiune televizată.
Grija reciprocă, susţinerea afectivă şi apropierea fizică - aceste ingrediente ale vieţii armonioase, de cuplu, au puterea de a proteja sănătatea. Un factor favorizant este şi securitatea financiară, mai uşor de obţinut atunci când doi oameni îşi unesc eforturile, spre deosebire de cei care trebuie s-o scoată la capăt pe cont propriu. De asemenea, partenerii conjugali întreţin mai multe contacte sociale decât persoanele singure, mai ales dacă în familie există şi copii. Iar socializarea îi ajută să se menţină în formă, din punct de vedere mental. Oamenii căsătoriţi dezvoltă mai rar o demenţă senilă.
Însă toate aceste aspecte explică doar parţial faptul că medicamentul cu spectru larg de acţiune, numit "iubire", pune pe fugă viruşii, vindecă mai repede rănile şi previne depresiile. Sau că îngroşările primejdioase ale pereţilor inimii regresează ca prin farmec la cei care sunt întâmpinaţi cu un zâmbet şi un sărut când se întorc de la serviciu şi se bucură să stea pe îndelete de vorbă cu soţia la cină, în bucătărie.
Nervul iubirii - mediator între creier şi inimă
Aşadar, care este exact secretul care îl face pe medicul de familie să rămână fără clienţi? Cercetătorii au descoperit explicaţia în interiorul corpului uman: nervul vag. El porneşte din trunchiul cerebral, coboară de-a lungul gâtului, apoi se desparte în ramificaţii fine, îndreptându-se către stomac, ficat, intestin şi inimă.
Fiind o componentă a sistemului parasimpatic, nervul vag are un efect de calmare asupra inimii. Pulsul scade, întregul corp respiră uşurat, chiar şi inflamaţiile tind să se reducă atunci când nervul viscerelor devine mai activ. De aceea tonusul lui, funcţionarea sa permanentă, reprezintă un indice care arată starea de sănătate şi capacitatea de regenerare. "Tonusul nervului vag ne permite chiar să formulăm o prognoză prudentă în legătură cu speranţa de viaţă a persoanei respective", spun medicii. Şi tocmai acest nerv al vindecărilor inexplicabile devine activ atunci când oamenii îşi dau seama că s-au îndrăgostit, ori trăiesc de ani de zile într-un cuplu bine sudat.
Cine face binele se vindecă pe sine
Dar ce este de făcut atunci când ne lipseşte un partener potrivit, cu care să răsădim şi să culegem împreună aceste roade ale iubirii? Nu-i nicio nenorocire, ne asigură specialiştii. Căci marea iubire are împrejur o mulţime de fraţi şi surori mai mici: compasiunea pentru semenii în suferinţă, angajamentul social, atingerile fugare ce echivalează cu un mesaj de simpatie, ataşamentul faţă de un patruped... Tot ce ne încălzeşte inima e bun pentru sănătate. Iată aici patru dintre cele mai importante căi către suflet.
1. Ajutorul care vindecă
În Thailanda, cine umple cu orez bolul unui călugăr cerşetor îi mulţumeşte în final celui pe care l-a miluit - fiindcă i-a dat prilejul de a-i face un bine. Iar acesta nu este un gest gratuit. Căci oricine se îngrijeşte de semenii săi, într-o formă sau alta, fie ca voluntar la donarea de sânge, fie ca ajutor benevol la grădiniţă sau ca mentor al unui copil orfan, beneficiază el însuşi de forţa tămăduitoare a afecţiunii. Markerii inflamatori din sânge se reduc, sistemul cardiovascular funcţionează mai bine, creierul are şi el de profitat.
2. Prietenia, cât căsnicia
Prieteniile adevărate joacă un rol tot atât de important ca şi o căsnicie fericită. Împreună, ele hotărăsc cât de lungă, de sănătoasă şi de împlinită va fi existenţa noastră. Într-un studiu realizat la Universitatea Harvard, s-a urmărit cursul vieţii a 724 de bărbaţi - an după an, din tinereţe până la mormânt. Pe baza datelor obţinute şi analizate, cercetătorii au putut pronostica suficient de precis care dintre subiecţii ajunşi la vârsta de cincizeci de ani vor avea o sănătate mai bună decât ceilalţi, trei decenii mai târziu. Decisive n-au fost valorile colesterolului, ci calitatea relaţiilor interumane.
3. Terapeuţii necuvântători
Încă în Anglia secolului XVIII, călugării din mânăstirea York ştiau că tovărăşia unui patruped este un adevărat medicament pentru oamenii bolnavi. Deoarece socoteau că "o rugăciune şi un animal" sunt cel mai bun ajutor ce se poate da unui suferind pentru a-şi obloji sufletul şi trupul, ei au încredinţat bolnavilor cu tulburări psihice, internaţi în azilul mânăstirii, îngrijirea unor animale mici. De atunci şi până astăzi, milioane de cazuri au reconfirmat mereu şi mereu că - fie şi numai simpla prezenţă a unui câine, a unei pisici sau chiar - în mai mică măsură - a unui papagal oferă protecţie împotriva bolilor, mai ales oamenilor înaintaţi în vârstă.
4. Cel mai puternic energizant: îmbrăţişările
Îmbrăţişările dese întăresc sistemul imunitar şi previn infecţiile. Vârstnicilor le creşte vizibil apetitul, dacă sunt atinşi uşor pe antebraţ, de mai multe ori, în timp ce stau la masă. Starea de epuizare cronică a pacientelor cu cancer mamar se ameliorează cu şedinţe de masaj.
Exemplele de mai sus - ca şi sute de alte mărturii - provin din investigaţiile ştiinţifice întreprinse pe această temă: atingerile. Concluzia a fost unanimă: un contact fizic plăcut transmite sentimente de simpatie şi solidaritate, reduce stresul, întăreşte sănătatea.
Atingerile sunt un stimul esenţial. Le dorim, avem nevoie de ele, iar această necesitate ne însoţeşte întreaga viaţă, de la stadiul intrauterin până la adânci bătrâneţi. Sigur, e minunat ca mângâierile să vină de la un partener de cuplu. Însă nu este deloc obligatoriu: "Efectele neurofiziologice se produc în mod identic şi atunci când o persoană străină se apropie de noi cu bună intenţie. Sau, altfel spus, când milioanele de celule receptoare ale pielii percep o anumită presiune şi căldură", explică specialiştii. De aceea ne face atâta plăcere o şamponare la coafor sau un masaj blând al spatelui. Ca să nu mai vorbim de masajul de tip ayurveda, executat la patru mâini - de care ne putem bucura, dacă ne permitem un concediu în Bali...
Hormonul fidelităţii consolidează legătura dintre parteneri
Din păcate, noi neglijăm tot mai mult atingerile, furaţi de ritmul trepidant al vieţii de fiecare zi. La numeroase persoane, durata contactului fizic nu depăşeşte zece minute zilnic. Una din cauze este şi "corectitudinea politică" exagerată, acest cod comportamental rigid, care se grăbeşte să suspecteze în orice contact corporal inocent intenţii de agresiune sexuală. Este o tendinţă primejdioasă. Chiar şi prietenii abia dacă mai îndrăznesc să se îmbrăţişeze reciproc.
E regretabil, mai ales pentru că făpturile temătoare, care se feresc să fie atinse, n-au cum să beneficieze de acţiunea celui mai încântător hormon produs de sistemul nostru endocrin: neuromediatorul numit oxitocină. Această substanţă este eliberată în creier, în anumite împrejurări, cum sunt atingerile şi sărutul, dar şi în timpul orgasmului şi al alăptatului. Ulterior, ea consolidează legătura afectivă dintre parteneri, respectiv dintre mamă şi copil, motiv pentru care este supranumită "hormonul fidelităţii".
Cercetările de dată mai recentă au pus în evidenţă faptul că oxitocina acţionează nu numai în creier, ci şi la nivelul inimii. Inima produce ea însăşi oxitocină. Consecinţa este reducerea tensiunii şi a pulsului. Astfel, sexul, mângâierile şi îmbrăţişările între prieteni protejează direct inima, fără a mai urma calea ocolită prin creier. Nu vi se pare un motiv întemeiat ca să celebrăm iubirea?
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
