Iubirea învinge câteodată și cancerul
Când se abate asupra noastră o lovitură a sorții, cum ar fi un infarct sau un cancer, verigheta poate deveni un adevărat colac de salvare. În 2016, un grup de cercetători californieni din domeniul oncologiei a dat publicității, în paginile revistei "Cancer", concluziile unor observații efectuate timp de mai mulți ani. Specialiștii afirmau, printre altele, că o relație stabilă sporește șansele pacienților de a supraviețui unei tumori maligne.
Actrița americană Shannen Doherty, bruneta fermecătoare pe care ne-o amintim din serialul "Beverly Hills 90210", confirmă constatările oamenilor de știință, pe baza experienței personale. Din 2015, când a fost diagnosticată cu cancer mamar, a suferit o operație, s-a supus unui program epuizant de chimio- și radioterapie, vreme în care producătorul de film Kurt Iswarlenko, care-i este soț, s-a aflat clipă de clipă în preajma ei. "Fără el n-aș fi fost în stare să rezist la atâtea chinuri", mărturisea ea recent, într-o emisiune televizată.
Grija reciprocă, susținerea afectivă și apropierea fizică - aceste ingrediente ale vieții armonioase, de cuplu, au puterea de a proteja sănătatea. Un factor favorizant este și securitatea financiară, mai ușor de obținut atunci când doi oameni își unesc eforturile, spre deosebire de cei care trebuie s-o scoată la capăt pe cont propriu. De asemenea, partenerii conjugali întrețin mai multe contacte sociale decât persoanele singure, mai ales dacă în familie există și copii. Iar socializarea îi ajută să se mențină în formă, din punct de vedere mental. Oamenii căsătoriți dezvoltă mai rar o demență senilă.
Însă toate aceste aspecte explică doar parțial faptul că medicamentul cu spectru larg de acțiune, numit "iubire", pune pe fugă virușii, vindecă mai repede rănile și previne depresiile. Sau că îngroșările primejdioase ale pereților inimii regresează ca prin farmec la cei care sunt întâmpinați cu un zâmbet și un sărut când se întorc de la serviciu și se bucură să stea pe îndelete de vorbă cu soția la cină, în bucătărie.
Nervul iubirii - mediator între creier și inimă
Așadar, care este exact secretul care îl face pe medicul de familie să rămână fără clienți? Cercetătorii au descoperit explicația în interiorul corpului uman: nervul vag. El pornește din trunchiul cerebral, coboară de-a lungul gâtului, apoi se desparte în ramificații fine, îndreptându-se către stomac, ficat, intestin și inimă.
Fiind o componentă a sistemului parasimpatic, nervul vag are un efect de calmare asupra inimii. Pulsul scade, întregul corp respiră ușurat, chiar și inflamațiile tind să se reducă atunci când nervul viscerelor devine mai activ. De aceea tonusul lui, funcționarea sa permanentă, reprezintă un indice care arată starea de sănătate și capacitatea de regenerare. "Tonusul nervului vag ne permite chiar să formulăm o prognoză prudentă în legătură cu speranța de viață a persoanei respective", spun medicii. Și tocmai acest nerv al vindecărilor inexplicabile devine activ atunci când oamenii își dau seama că s-au îndrăgostit, ori trăiesc de ani de zile într-un cuplu bine sudat.
Cine face binele se vindecă pe sine
Dar ce este de făcut atunci când ne lipsește un partener potrivit, cu care să răsădim și să culegem împreună aceste roade ale iubirii? Nu-i nicio nenorocire, ne asigură specialiștii. Căci marea iubire are împrejur o mulțime de frați și surori mai mici: compasiunea pentru semenii în suferință, angajamentul social, atingerile fugare ce echivalează cu un mesaj de simpatie, atașamentul față de un patruped... Tot ce ne încălzește inima e bun pentru sănătate. Iată aici patru dintre cele mai importante căi către suflet.
1. Ajutorul care vindecă
În Thailanda, cine umple cu orez bolul unui călugăr cerșetor îi mulțumește în final celui pe care l-a miluit - fiindcă i-a dat prilejul de a-i face un bine. Iar acesta nu este un gest gratuit. Căci oricine se îngrijește de semenii săi, într-o formă sau alta, fie ca voluntar la donarea de sânge, fie ca ajutor benevol la grădiniță sau ca mentor al unui copil orfan, beneficiază el însuși de forța tămăduitoare a afecțiunii. Markerii inflamatori din sânge se reduc, sistemul cardiovascular funcționează mai bine, creierul are și el de profitat.
2. Prietenia, cât căsnicia
Prieteniile adevărate joacă un rol tot atât de important ca și o căsnicie fericită. Împreună, ele hotărăsc cât de lungă, de sănătoasă și de împlinită va fi existența noastră. Într-un studiu realizat la Universitatea Harvard, s-a urmărit cursul vieții a 724 de bărbați - an după an, din tinerețe până la mormânt. Pe baza datelor obținute și analizate, cercetătorii au putut pronostica suficient de precis care dintre subiecții ajunși la vârsta de cincizeci de ani vor avea o sănătate mai bună decât ceilalți, trei decenii mai târziu. Decisive n-au fost valorile colesterolului, ci calitatea relațiilor interumane.
3. Terapeuții necuvântători
Încă în Anglia secolului XVIII, călugării din mânăstirea York știau că tovărășia unui patruped este un adevărat medicament pentru oamenii bolnavi. Deoarece socoteau că "o rugăciune și un animal" sunt cel mai bun ajutor ce se poate da unui suferind pentru a-și obloji sufletul și trupul, ei au încredințat bolnavilor cu tulburări psihice, internați în azilul mânăstirii, îngrijirea unor animale mici. De atunci și până astăzi, milioane de cazuri au reconfirmat mereu și mereu că - fie și numai simpla prezență a unui câine, a unei pisici sau chiar - în mai mică măsură - a unui papagal oferă protecție împotriva bolilor, mai ales oamenilor înaintați în vârstă.
4. Cel mai puternic energizant: îmbrățișările
Îmbrățișările dese întăresc sistemul imunitar și previn infecțiile. Vârstnicilor le crește vizibil apetitul, dacă sunt atinși ușor pe antebraț, de mai multe ori, în timp ce stau la masă. Starea de epuizare cronică a pacientelor cu cancer mamar se ameliorează cu ședințe de masaj.
Exemplele de mai sus - ca și sute de alte mărturii - provin din investigațiile științifice întreprinse pe această temă: atingerile. Concluzia a fost unanimă: un contact fizic plăcut transmite sentimente de simpatie și solidaritate, reduce stresul, întărește sănătatea.
Atingerile sunt un stimul esențial. Le dorim, avem nevoie de ele, iar această necesitate ne însoțește întreaga viață, de la stadiul intrauterin până la adânci bătrâneți. Sigur, e minunat ca mângâierile să vină de la un partener de cuplu. Însă nu este deloc obligatoriu: "Efectele neurofiziologice se produc în mod identic și atunci când o persoană străină se apropie de noi cu bună intenție. Sau, altfel spus, când milioanele de celule receptoare ale pielii percep o anumită presiune și căldură", explică specialiștii. De aceea ne face atâta plăcere o șamponare la coafor sau un masaj blând al spatelui. Ca să nu mai vorbim de masajul de tip ayurveda, executat la patru mâini - de care ne putem bucura, dacă ne permitem un concediu în Bali...
Hormonul fidelității consolidează legătura dintre parteneri
Din păcate, noi neglijăm tot mai mult atingerile, furați de ritmul trepidant al vieții de fiecare zi. La numeroase persoane, durata contactului fizic nu depășește zece minute zilnic. Una din cauze este și "corectitudinea politică" exagerată, acest cod comportamental rigid, care se grăbește să suspecteze în orice contact corporal inocent intenții de agresiune sexuală. Este o tendință primejdioasă. Chiar și prietenii abia dacă mai îndrăznesc să se îmbrățișeze reciproc.
E regretabil, mai ales pentru că făpturile temătoare, care se feresc să fie atinse, n-au cum să beneficieze de acțiunea celui mai încântător hormon produs de sistemul nostru endocrin: neuromediatorul numit oxitocină. Această substanță este eliberată în creier, în anumite împrejurări, cum sunt atingerile și sărutul, dar și în timpul orgasmului și al alăptatului. Ulterior, ea consolidează legătura afectivă dintre parteneri, respectiv dintre mamă și copil, motiv pentru care este supranumită "hormonul fidelității".
Cercetările de dată mai recentă au pus în evidență faptul că oxitocina acționează nu numai în creier, ci și la nivelul inimii. Inima produce ea însăși oxitocină. Consecința este reducerea tensiunii și a pulsului. Astfel, sexul, mângâierile și îmbrățișările între prieteni protejează direct inima, fără a mai urma calea ocolită prin creier. Nu vi se pare un motiv întemeiat ca să celebrăm iubirea?