Dacă remarcaţi pe suprafaţa pielii mici umflă-turi rotunde, care seamănă cu nişte picături de ceară, este foarte probabil vorba despre o keratoză seboreică, o anomalie a epidermei care în unele cazuri arată ca nişte cruste, iar în altele ca nişte bătături, de unde şi numele de "bătături seboreice". Keratozele seboreice sunt de cele mai multe ori maro, dar se întâmplă să fie şi negre sau de culoarea pielii. Ovale sau rotunde, ele măsoară între 0,8 mm şi mai mulţi centimetri lungime. Apar mai ales pe părţile corpului expuse la soare: faţă, umeri, spate şi piept şi pot fi izolate sau multiple. Marginile sunt în general dezlipite de piele şi pot fi ridicate cu vârful degetelor. Din cauza mâncărimilor puternice, există tendinţa de scărpinare, şi astfel apare riscul unei infecţii. Pe măsură ce anii trec, cu atât riscurile apariţiei acestor excrescenţe sunt mai mari. De aceea, tumorile benigne sunt mai frecvente la oamenii în vârstă. Aceste mici leziuni benigne sunt uneori confundate cu melanomul. Vestea bună este că nu sunt canceroase. Vestea rea: se poate ca un carcinom celular scuamos să se dezvolte în interior.
Papulele
Aceste excrescenţe de forma unor butoane alungite se dezvoltă în principal sub pliurile pielii, de exemplu pe gât, la subţioară, pe spate şi sub sâni, dar nici o parte a corpului nu este scutită. Ele apar de multe ori spre vârsta de 30 de ani, persoanele supraponderale şi femeile însărcinate fiind mai expuse decât restul. Practic, toate persoanele de peste 70 de ani au una sau mai multe papule. Deşi sunt neplăcute pe plan estetic, ele nu sunt canceroase. Se întâmplă de multe ori ca ele să fie tăiate din greşeală şi să sângereze. În cazul acesta, locul trebuie dezinfectat, pentru a evita orice risc de infecţie. Mult timp s-a crezut că papulele semnalau polipi localizaţi pe colon, în schimb, studiile recente par să indice că ar fi mai degrabă vorba despre un diabet neinsulino-dependent.
Mici cucuie galbene
Un cucui galben şi moale, localizat chiar sub suprafaţa pielii, cu contur neregulat, este, în general, un xantom, mic depozit de grăsime, a cărui mărime variază între câţiva milimetri şi mai mulţi centimetri. Acesta poate fi semnul unui nivel de lipide ridicat, mai ales la persoanele care au antecedente familiale, suferind de o maladie cardiacă, de diabet, de ciroză biliară primitivă sau de anumite forme de cancer. Dacă acest depozit de grăsime este localizat pe pleoapă, el este numit "xantelasma". Dar un xantom se poate dezvolta şi pe coate, articulaţii, tendoane, mâini, picioare, ba chiar pe fese. Din fericire, aceste afecţiuni sunt de cele mai multe ori benigne. Totuşi, ele pot semnala un nivel ridicat de colesterol, factor ce sporeşte în mod considerabil riscul de a dezvolta o maladie cardiacă.
Umflături mici şi moi
Umflăturile rotunde, moi, care se plimbă pe sub piele şi care sunt localizate pe gât, trunchi şi braţe îngrijorează în general. Or, aceşti lipomi benigni (în cazul în care nu ating un nerv) sunt nişte tumori grăsoase necanceroase. De fapt, lipomii sunt tipul de tumori ale ţesuturilor moi cel mai frecvent întâlnite la adulţi. Având o evoluţie lentă, depăşesc rar 5-7 centimetri diametru. Unele persoane pot avea unul sau mai mulţi lipomi, cele mai atinse fiind femeile, mai ales cele supraponderale.
O umflătură pe buric
Buricul sau ombilicul (în termeni medicali) este de fapt o cicatrice din naştere. Când capătul cordonului ce leagă copilul de mama sa cade, se formează o cicatrice care nu va dispărea niciodată. Dacă v-aţi privit deja buricul, veţi şti dacă cicatricea este în interior sau în exterior. Chiar dacă ambele tipuri sunt normale, 90% dintre ombilice sunt în interior.
În timpul celui de-al doilea trimestru al sarcinii, este frecvent ca buricul femeilor să iasă în afară. Dar un buric care iese în afară la o femeie ce nu este însărcinată sau la un bărbat este de cele mai multe ori semnul unei hernii ombilicale: o parte a intestinului iese printr-o gaură din peretele abdominal. Ele sunt foarte dese la copii, dar se pot produce şi la adulţi, în urma unei creşteri importante în greutate, după o sarcină cu gemeni, la ridicarea unor greutăţi mari sau în crize foarte puternice de tuse. Când doctorul poate să pună intestinul la loc, este perfect, dar dacă acesta se sugrumă, viaţa pacientului este ameninţată.
Dacă remarcaţi în interiorul buricului o umflătură de formă neregulată cu vase de sânge vizibile, poate fi vorba despre nodulul maicii Mary Joseph, rar, de cele mai multe ori nedureros, tare la atingere, ce poate supura. Culoarea lui variază de la albastru-violaceu la roşu închis, ba chiar şi alb. Din nefericire, el anunţă de cele mai multe ori un cancer avansat al cavităţii abdominale. Uneori, el este unicul simptom al unui cancer al ovarelor, colonului, rectului sau al pancreasului.
Dungile de pe piele
Unii dintre noi scriu pe pereţi, alţii scriu pe piele, fie cu unghiile, fie cu un obiect ascuţit. În cazul acesta, este vorba despre "dermografism". El poate duce la o formă de urticarie, numită "urticarie fizică", datorată histaminei, substanţa responsabilă cu strănutul şi cu scurgerile din nas de origine alergică, ce este eliberată în clipa în care se exercită o presiune asupra pielii. Histamina poate provoca o tumefiere, o înroşire a pielii, precum şi mâncărimi. Imediat ce bolnavul se scarpină, sub piele se formează o pernuţă ce poate rămâne vizibilă mai multe ore la rând. Chiar dacă dermografismul este mai frecvent la adulţii tineri, nimeni nu este scutit. Printre factorii responsabili: stresul, o tulburare a tiroidei sau o infecţie virală.
Dacă urmele de pe piele sunt paralele, roşii, purpurii sau albe şi nu se estompează cu timpul, este foarte probabil să fie vorba despre vergeturi. Aceste striaţii apar mai ales pe abdomen, fese, sâni, coapse şi braţe. Datorate alterării fibrelor elastice ale dermei, vergeturile se dezvoltă mai ales în timpul adolescenţei, când corpul tinerilor suferă modificări foarte importante. Oamenii care iau rapid în greutate (90% din femeile însărcinate) au în mod frecvent vergeturi.
Adepţii culturismului au de multe ori vergeturi sub braţ. Vergeturile de pe faţă sunt comune la persoanele care iau corticosteroizi de mult timp şi care abuzează de aceste substanţe. Uneori şi cei bolnavi de diabet au vergeturi.
Pielea groasă şi tare
O piele tare şi groasă este tipică unei sclerodermii. Datorată unei supraproducţii de colagen, această boală auto-imună gravă este o tulburare care afectează ţesuturile conjunctive şi generează o îngroşare şi o întărire a pielii. Din nefericire, articulaţiile şi organele interne nu sunt nici ele ferite. Sclerodermia este de multe ori însoţită de maladia lui Reynaud, ce duce la albăstrirea mâinilor şi a degetelor. Sclerodermia sistemică, numită şi "scleroză sistemică", atinge de patru ori mai multe femei decât bărbaţi. În forma sa cea mai puţin gravă, numită sclerodermie limitată, pielea feţei şi a degetelor devine din ce în ce mai strălucitoare şi întinsă, creând jenă. Dilatarea vaselor capilare este un alt semn al sclerodermiei limitate. Forma cea mai gravă, numită sclerodermie difuză, atinge principalele organe interne şi generează tulburări gastro-intestinale, jenează înghiţitul şi poate fi fatală.
Ridurile
Orice persoană care ajunge la bătrâneţe va vedea într-o zi că-i apar riduri pe piele. Dar ele nu se datorează mereu timpului care trece. Mai intră în calcul şi patrimoniul genetic, dar şi modul de viaţă al fiecăruia. De exemplu, persoanele care petrec mult timp la soare fără să se protejeze sau care sunt expuse la substanţe toxice au, în general, riduri. Este şi cazul fumătorilor şi al consumatorilor de alcool. Tutunul distruge pielea, mai ales la femei, pentru că scade nivelul de estrogeni şi accelerează nu numai îmbătrânirea ci şi menopauza. La fumători, pielea ridată mai poate fi şi semnul unei maladii grave, precum emfizemul sau o altă boală pulmonară obstructivă cronică.
Semnele de alertă ale unui melanom
Simptomele unui melanom: este asimetric. Dacă este împărţit în două, părţile nu sunt identice. În plus, conturul este neregulat, multicolor, diametrul de peste 0,8 cm. Când evoluează, îşi schimbă mărimea, forma, culoarea şi grosimea. El poate sângera, crea mâncărime şi să formeze o crustă.
Conform unui studiu recent, nivelul de supravieţuire al pacienţilor atinşi de un melanom localizat la laba piciorului sau la gleznă este net inferior celui al pacienţilor cu afecţiunea pe partea de sus a piciorului.