Aşadar, mă puteţi considera părtinitor în rândurile următoare. Personal, nu cred asta. PSD a anulat, cu surle şi trâmbiţe, mai bine de 100 de taxe. Unele dintre ele erau aiurea, altele complet aberante. Erau însă şi taxe care aveau în spate o anumită filosofie a spaţiului public, concepută nu la noi, ci la nivel european, în ţări cu tradiţie. De pildă, taxa radio-tv. O taxă pe care o au multe ţări europene, printre care şi Marea Britanie, care în felul acesta strânge anual cele 5 (cinci!) miliarde de lire sterline, cu care funcţionează BBC. Care BBC, cred că ştiţi ce înseamnă şi ce a făcut pentru democraţie. Nu mai e nevoie să detaliez.
Ideea acestei taxe este simplă şi stă la temeliile presei libere - banul îl dă cel care citeşte, ascultă, urmăreşte. Nu mogulul, nu companiile care plătesc reclamele (care au şi ele rostul lor, marginal însă) şi în niciun caz statul. Jurnalistul depinde exclusiv de cititorii, ascultătorii sau telespectatorii săi şi de nimeni altcineva. Asta înseamnă că dacă dumneavoastră, dragi cetăţeni, plăteaţi până acum radioul şi televiziunea publice, ele erau ale dumneavoastră, iar jurnaliştii respectivelor instituţii vă serveau pe dumneavoastră, nu partidele. Că nu a fost întotdeauna aşa, că lucrurile au mai scăpat de sub control, a fost tot vina politicului, adică a partidelor parlamentare, căci radioul şi televiziunea sunt arondate puterii legislative. După părerea mea, ele ar trebui să fie subordonate societăţii civile, adică să ajungă complet depolitizate, pentru că au nevoie să ajungă complet în slujba cetăţeanului, cât mai departe de politicieni şi jocurile lor, mai mult sau mai puţin murdare. La noi, ca şi aiurea, puterea corupe.
Ce a făcut însă PSD-ul? S-a dat de două ori peste cap şi a avut grijă ca taxa radio-tv să cadă. Asta, în pofida faptului că preşedintele Klaus Iohannis retrimisese în parlament legea, tocmai pentru ca taxa radio-tv să fie menţinută, iar Ingrid Deltenre, directorul EBU (Uniunea Europeană de Radio şi Televiziune) ceruse public ca taxa radio-tv din România să fie păstrată. Până şi unii dintre foştii directori-generali puşi de PSD în trecut în fruntea SRR şi TVR au scris o scrisoare deschisă, prin care au cerut ca taxa să rămână. În van! Parlamentul, majoritar PSD, a decis ca radioul şi televiziunea de stat să fie finanţate de la buget. Adică, să fie ale statului cu totul, adică ale politicienilor, pentru că aşa a vrut domnul Dragnea. Culmea culmilor este însă motivaţia. Domnia sa a declarat, nici mai mult, nici mai puţin, că scopul finanţării de la buget al celor două societăţi este ca ele să nu "se mai căciulească, nici la prim-ministru, nici la Parlament, nici la miniştrii de Finanţe, nici la (sic!) alt lider politic cu influenţă în momentul respectiv." Adică, vedeţi dumneavoastră, până acum, când banii veneau în mod sigur şi transparent, direct de la cetăţeni, cele două instituţii se "căciuleau". Dar acum, când vor fi în vârful pixului celui care va trimite în fiecare an bugetul în parlament nu se vor mai "căciuli", ci vor merge independente şi cu fruntea sus.
Asta numeam noi, când eram mici, "şmecherie pe faţă". Adică, şmecheria care are aroganţa ori prostia să vrea să te fraierească fără prea multă retorică şi iscusinţă. Din două una, ori domnul Dragnea ne crede proşti, ori nu îi pasă de noi, cetăţenii de rând. În ambele cazuri e grav.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
