Așadar, mă puteți considera părtinitor în rândurile următoare. Personal, nu cred asta. PSD a anulat, cu surle și trâmbițe, mai bine de 100 de taxe. Unele dintre ele erau aiurea, altele complet aberante. Erau însă și taxe care aveau în spate o anumită filosofie a spațiului public, concepută nu la noi, ci la nivel european, în țări cu tradiție. De pildă, taxa radio-tv. O taxă pe care o au multe țări europene, printre care și Marea Britanie, care în felul acesta strânge anual cele 5 (cinci!) miliarde de lire sterline, cu care funcționează BBC. Care BBC, cred că știți ce înseamnă și ce a făcut pentru democrație. Nu mai e nevoie să detaliez.
Ideea acestei taxe este simplă și stă la temeliile presei libere - banul îl dă cel care citește, ascultă, urmărește. Nu mogulul, nu companiile care plătesc reclamele (care au și ele rostul lor, marginal însă) și în niciun caz statul. Jurnalistul depinde exclusiv de cititorii, ascultătorii sau telespectatorii săi și de nimeni altcineva. Asta înseamnă că dacă dumneavoastră, dragi cetățeni, plăteați până acum radioul și televiziunea publice, ele erau ale dumneavoastră, iar jurnaliștii respectivelor instituții vă serveau pe dumneavoastră, nu partidele. Că nu a fost întotdeauna așa, că lucrurile au mai scăpat de sub control, a fost tot vina politicului, adică a partidelor parlamentare, căci radioul și televiziunea sunt arondate puterii legislative. După părerea mea, ele ar trebui să fie subordonate societății civile, adică să ajungă complet depolitizate, pentru că au nevoie să ajungă complet în slujba cetățeanului, cât mai departe de politicieni și jocurile lor, mai mult sau mai puțin murdare. La noi, ca și aiurea, puterea corupe.
Ce a făcut însă PSD-ul? S-a dat de două ori peste cap și a avut grijă ca taxa radio-tv să cadă. Asta, în pofida faptului că președintele Klaus Iohannis retrimisese în parlament legea, tocmai pentru ca taxa radio-tv să fie menținută, iar Ingrid Deltenre, directorul EBU (Uniunea Europeană de Radio și Televiziune) ceruse public ca taxa radio-tv din România să fie păstrată. Până și unii dintre foștii directori-generali puși de PSD în trecut în fruntea SRR și TVR au scris o scrisoare deschisă, prin care au cerut ca taxa să rămână. În van! Parlamentul, majoritar PSD, a decis ca radioul și televiziunea de stat să fie finanțate de la buget. Adică, să fie ale statului cu totul, adică ale politicienilor, pentru că așa a vrut domnul Dragnea. Culmea culmilor este însă motivația. Domnia sa a declarat, nici mai mult, nici mai puțin, că scopul finanțării de la buget al celor două societăți este ca ele să nu "se mai căciulească, nici la prim-ministru, nici la Parlament, nici la miniștrii de Finanțe, nici la (sic!) alt lider politic cu influență în momentul respectiv." Adică, vedeți dumneavoastră, până acum, când banii veneau în mod sigur și transparent, direct de la cetățeni, cele două instituții se "căciuleau". Dar acum, când vor fi în vârful pixului celui care va trimite în fiecare an bugetul în parlament nu se vor mai "căciuli", ci vor merge independente și cu fruntea sus.
Asta numeam noi, când eram mici, "șmecherie pe față". Adică, șmecheria care are aroganța ori prostia să vrea să te fraierească fără prea multă retorică și iscusință. Din două una, ori domnul Dragnea ne crede proști, ori nu îi pasă de noi, cetățenii de rând. În ambele cazuri e grav.