MARA TEODOR - "Catastrofa a început cu segregarea şcolară"

Fost ofiţer în Serviciul Român de Informaţii din judeţul Harghita

- Interviul de faţă a fost realizat cu un interlocutor mai puţin obişnuit. Fost ofiţer în Serviciul Român de Informaţii, el a activat în judeţul Harghita şi a ajuns să demisioneze, fiind nemulţumit de reacţia autorităţilor centrale, la problemele cu care se confruntă românii din centrul Ardealului. Numele este fictiv -

"Suntem discriminaţi continuu"

- Ca întotdeauna în perioada electorală, UDMR-ul a provocat din nou opinia publică ro­mânească, prin declaraţii şi atitudini ireden­tis­te, deşi, dacă trebuie plâns cineva cu adevărat, aceia sunt ro­mânii din judeţele Harghita şi Co­vasna. Care este de fapt, principala problemă a lor?

- Principala problemă este că românii din Co­vasna şi Harghita sunt minoritari în zonă, dar sunt trataţi de autorităţi de parcă ei ar fi majoritari. E un paradox, pentru că, pe de o parte, maghiarii spun că ei sunt majoritari aici, şi de aceea ar trebui să ob­ţină autonomia pe criterii etnice, dar, pe de altă parte, tot ei urlă în toată Europa că sunt discri­mi­naţi, fiind minoritari în România. Asta, în condiţiile în care au privilegii la nivel naţional, au fost tot timpul la gu­ver­nare, tot timpul au ocupat funcţii în toate eşa­loa­nele administrative, în vreme ce ro­mânii din zonă au fost, încet, încet, îndepărtaţi din do­me­niile de de­cizie. Problema a început în anii '90, în forţă, dar au vă­­zut că nu merge aşa - vor­besc de evenimentele din martie de la Târgu Mureş -, după care au luat-o pas cu pas şi au obţinut dreptul de a vorbi în ma­ghia­­­­ră în administraţie şi jus­tiţie, de a-şi pune plă­cuţe bilingve, de a segrega şco­lile şi, în felul acesta, s-au umplut toate insti­tu­ţiile de funcţionari ma­ghiari. Au intrat acum foarte mulţi maghiari şi în poliţie, armată, jandarmerie şi la pompieri. E nor­­mal să fie aşa, pentru că e şi ţara lor, dar îţi pui în­tre­­­barea: tu ca român ce faci? Pentru că noi sun­tem discriminaţi continuu, de la mici discriminări ne­sem­nificative, de pildă - o expoziţie organizată cu banii statului român, dar care nu are un cuvânt scris în limba română - şi până la discriminări gra­ve, când vrei să obţii un loc de muncă în insti­tuţiile statului şi pici la interviul de angajare pentru că nu eşti de-al lor. Am cu­nos­cut români care au luat no­te foarte mari la scris, dar la interviu au picat, pe motiv etnic, discri­mi­na­to­riu, pen­­­tru că nu erau un­guri. Au fost sute de ca­zuri. Tu, ca român, cui să te plângi? Dacă un func­ţionar public făcea plân­gere la Agen­ţia Naţională a Funcţionarilor Publici, acolo era Birtalan Jozsef de la UDMR. Bun, te gân­deşti să te duci la Consi­liul Naţional pentru Com­ba­terea Dis­cri­mi­nă­rii: a­co­lo preşedinte este Csaba Aszta­­los, alt ungur. La cine să mergi?
Piaţa muncii e, ori­cum, suprasaturată cu stu­denţi care au terminat în ultimii ani şi care nu ştiu de­cât maghiară. Dacă ei au făcut, de la grădiniţă şi până la terminarea facultăţii, numai cursuri în maghiară şi de abia stâlcesc două cuvinte în limba ro­mână, pe ce piaţă a muncii credeţi că se vor duce? Cu ce se vor ocupa şi în ce zonă? Fie pleacă în Ungaria, fie vin şi pre­sează pentru a lucra în ad­ministraţie. Este trist, şi ar trebui să înţeleagă lucrul ăsta, că trebuie să se schimbe ceva în men­talitatea lor, pentru că lupta aceasta pentru a obţine acea au­tonomie, acel vis al lor - care mie mi se pa­re pueril - nu îi duce decât la sărăcie.

- Dar de unde pleacă mentalitatea aceasta păguboasă?

- Le-a fost băgată în cap după 1990. Vă dau un exemplu. Ei predau în şcolile publice româneşti, o istorie a Ungariei şi a Ţinutului Secuiesc, în paralel cu istoria oficială a statului român. În plus, limba română a fost continuu blamată, considerată ani de-a rândul ca o limbă de ocupaţie, motiv pentru care copiii manifestau şi în familie, dar şi la şcoală, aceeaşi aversiune pe care părinţii lor şi anumite cadre didactice le-o insuflau. Segregarea şcolară a în­ceput în anii 1990 şi a dus şi la o separare pe plan social: copiii nu se mai jucau împreună, n-au mai avut activităţi comune, efectiv, n-au mai avut nimic în comun cu românii, decât faptul că locuiau, poa­te, în acelaşi bloc, sau treceau unul pe lângă altul pe stradă. Asta i-a îndepărtat şi pe etnicii români de la activităţile comune sau de la învăţarea limbii ma­ghiare. Eu, de exemplu, am învăţat foarte multe cu­vinte ungureşti, jucând fotbal cu copiii maghiari din cartier, de pe scară, din bloc - ceea ce nu se mai în­tâmplă acum. În parcuri, dacă mergi, ai să vezi că acum copiii de maghiari şi copiii de români nu se mai joacă împreună. Nu că n-ar vrea, dar nu se mai în­ţeleg unul cu altul. Merg la şcoli diferite, au istorii di­ferite, limbi diferite, două culturi total di­ferite, de parcă ar fi evrei şi arabi. Şi asta, deşi tră­im îm­pre­ună, avem şi lucruri comune, şi trecut co­mun şi eu sper că şi un viitor comun, că de-aia sun­­tem în zona asta.

"De frica românizării, investiţiile mari au fost evitate"

- Cine credeţi că a beneficiat de tot acest plan de segregare, pentru că maghiarul de rând a să­răcit?

- UDMR, care e o structură arhaică, aproape aceiaşi oameni, din 1990 încoace, care au între­ţi­nut această separaţie. Întotdeauna când a fost vorba de investiţii mari le-au evitat, spunând că vin românii să inves­teas­că şi ne ocupă zona şi o ro­mânizează. Dacă tu vii şi zici că vrei să cumperi 200 de hectare în Har­ghi­ta şi să te apuci să faci ceva, va fi o pro­ble­mă foarte gravă, pen­tru că eşti român. A, dacă eşti ungur, e ok, nu-i bai. Au mers pe chestia asta et­nică tot timpul, deşi au sărăcit toată zona. Aşa s-a ajuns ca românii care vor să rămână, să cons­tru­iască ceva în zonă, să fie din ce în ce mai puţini şi mai debu­so­laţi, şi tendinţa este de a părăsi zona la un mo­ment dat. S-au golit deja poliţia şi toate instituţiile, pentru că s-a ieşit la pensie ma­siv, şi din poliţie, şi din ar­mată. Normal că rămâ­ne un gol. De aceea au început să fie pro­bleme cu numărul de elevi ro­mâni, bisericile sunt pus­tiite, şi lucrurile astea au un efect dezastruos pentru Româ­nia, pe termen lung.
În compensaţie, creşte numărul de cetăţeni ma­ghiari, pentru că cei care sunt născuţi aici îşi iau ce­tăţenia ungară. Ungaria acceptă chiar şi români în acest program, dacă îşi inventează un stră-stră-bu­nic ungur. Şi îngrijorător este că mulţi români fac asta, pentru că cetăţenia ungară le deschide por­ţile pentru SUA, iar apoi emigrează acolo. De aici, au­tomat, se ajunge la o altă problemă pe viitor - un fel de bombă amorsată, care la un moment dat va ex­ploda. Ni se va spune - măi, frate, dar în jude­ţele as­tea avem cetăţeni ungari mult mai mulţi decât ro­mâni, e dreptul nostru să fim aici autonomi sau, da­că nu vreţi, să aparţinem de Ungaria!

- Cum ar putea Ţinutul Secuiesc să aparţină de Ungaria, fiind în mijlocul ţării?

- De jure, nu are cum, dar de facto... Trans­nis­tria nu aparţine, de facto, de Rusia, deşi nu are gra­niţă cu ea? Are Moldova ceva de spus în Trans­nis­tria? Dacă tu ai o administraţie 100% ungurească, cetăţeni ai statului ungar mai mulţi decât cei români, dacă tu ţi-ai înfipt oamenii peste tot şi duci o politică antiromânească - chiar dacă, declarativ, nu eşti în Ungaria, de facto, duci politica statului un­gar, nu pe cea a celui român.

"Românii să devină, prin lege, minoritari"

- Şi ce credeţi că ar trebui făcut pentru a în­drepta lucrurile?

- Ar trebui intervenit cu un proiect care să modifice Constituţia României, iar noi, românii, să fim consideraţi minoritari şi să beneficiem de o protecţie în zona asta. Există o lege care protejează minorităţile naţionale, de care noi nu beneficiem. De exemplu, dacă este o şcoală în care rămân doar doi-trei copii de minoritari - şi nu spun de ma­ghiari, de orice minoritate, şcoala aia continuă să func­ţioneze pe principiul păstrării identităţii mino­rităţii naţionale; dacă sunt la o şcoală românească doar trei copii români, ea se desfiinţează, se co­ma­sează cu altă şcoală, iar copiii ăia vor face naveta. O altă discriminare pozitivă, a noastră de data aceasta, ar putea să fie în administraţia publică. Să fie prevăzut peste tot ca un număr fix de posturi să fie ocupate numai de etnici români, aşa cum se prevede acelaşi lucru pentru femei sau, în SUA, pentru negri. Altfel, dispărem din zonă.

- La final, aş dori să vă întreb de ce v-aţi dat demisia din SRI?

- Pentru că superiori de-ai mei negau că aici au fost şi sunt probleme. Când le-am spus, la un curs, la Bucureşti, că la Miercurea Ciuc au fost incen­dia­te Poliţia şi SRI-ul, ei mi-au răspuns că nu este nicio problemă, probleme pot fi cu ruşii, cu arabii, dar nu în mijlocul României cu ungurii, aliaţii noştri în NATO... Chiar şi unui senator din judeţul Mu­reş, care le-a spus la o întâlnire despre proble­me­le din Harghita şi Covasna, nişte domni colonei şi generali din SRI i-au răspuns - "Cum vă per­mi­teţi să spuneţi că e o problemă?! Toate lucrurile sunt la locul lor, ei sunt partenerii noştri, aliaţii noş­tri." Şi omul le spunea că se produce o dis­cri­minare fantastică în zonă, în administraţie şi peste tot...

- Problemele despre care vorbiţi sunt sem­na­late sistematic la forurile superioare?

- Normal că sunt semnalate! Trist este că nu se iau măsuri. Se ajunge până în CSAT, unde există mulţi care au un adevărat autism legat de zona asta. Ofiţerii SRI de aici îşi fac treaba, anunţă, infor­mea­ză, dau note, dar alea ajung foarte sus şi... acolo ră­mân. Sunt mulţi colonei şi generali care au con­ştiinţă naţională, dar sunt destui şi cei care sunt chitiţi numai să aibă salarii mai mari şi, eventual, să iasă la pensie, cu aceleaşi sume pe care le-au primit când erau activi.