MIHAI CĂLIN - actor
"Să nu înnebunim cu toţii""Profesional, am un singur plan: continuarea unei piese de anul trecut, «Prenumele», scrisă de doi autori francezi. Noua piesă se va numi «Cina de adio». E o comedie foarte bună, pe care încercăm să o prezentăm în februarie. Nu este vorba de Teatrul Naţional, ci ţine de domeniul teatrului independent. Cu «Prenumele» am avut mare succes, ba chiar, în ciuda dificultăţilor financiare, am reuşit să facem şi turnee în ţară cu ea, iar lumea a venit. Sălile au fost pline mereu. Cât despre planurile de la Naţional, ele nu ţin de mine, dar ce ştiu sigur este că se va juca «No Man's Land» şi «Vizita bătrânei doamne», amândouă în regia bulgarului Alexander Morfov, un regizor grozav, cu care am făcut şi «Furtuna».
În rest, nu vreau decât să fiu sănătos şi să fiu împreună cu familia şi cu prietenii. Să ne distrăm cât mai mult. Nu ne mai rămâne mare lucru în contextul social şi politic din România, decât să căutăm mereu surse de umor, căci altfel s-ar putea să înnebunim cu toţii. Sau o parte dintre noi! Nu mi-e teamă de comentariile politice, nu mă ascund de convingerile mele, doar că în ultima vreme, încerc să iau totul cu umor, ca să nu mă enervez tot timpul. Un lucru e cert: mi-aş dori foarte mult ca oamenii să conştientizeze în mod profund că e nevoie de dreptate şi corectitudine în ţară şi că trebuie să cerem asta oamenilor care ne conduc. Din păcate, după douăzeci şi cinci de ani, în continuare, nu văd nimic din aceste lucruri. Avem o ţară în care plagiatul e la el acasă, în care fiecare fură pentru că toată lumea o face. Foarte multă lume refuză, în continuare, să se întrebe dacă ceea ce văd la televizor e adevărat, e corect. Oamenii nu au simţ critic, iau totul de bun. E o chestiune de educaţie, din păcate. România e alcătuită din lumi paralele. Una este intelectualitatea de la oraş, şi alta e formată din oamenii simpli, de la ţară. Din păcate, aceştia din urmă sunt atât de creduli, de inocenţi, încât devin ignoranţi şi pot fi amăgiţi extrem de uşor. Pur şi simplu, îl cred pe politicianul care le zice că le va da ceva. Cam acelaşi lucru de întâmplă şi în teatru. Se vorbeşte despre publicul de teatru. Ei bine, există publicuri de teatru, nu numai unul. Sunt, pe de o parte, cei care primesc orice, care râd de doi clovni care îşi pun piedică, şi un alt public mai educat, subtil, care caută ineditul. În muzică, la fel: public de manele şi public de jazz. Soluţie? Nu am. Cel mai bine este ca fiecare să încerce să fie cât mai corect posibil. Iar cel mai important mi se pare să începem să ne gândim şi la cel de lângă noi. Există o vorbă în Biblie, care spune că omul care are posibilitatea de a face bine şi nu o foloseşte, păcătuieşte. Aşadar, ar trebui nu numai să ne străduim să nu facem rău, ci să facem un pas mai mult şi să ne dăm silinţa să facem bine."
SILVIA DUMITRESCU - cântăreaţă
"Nu e bine în România, dar nu-mi pierd speranţa""Dacă finalul de an m-a prins răcită cum nu am fost în viaţa mea, de am şi anulat nişte concerte, pentru 2017 plănuiesc, în primul rând, să fiu sănătoasă. La fel şi familia mea. Să putem munci, cânta, să avem concerte şi evenimente. Profesional, pregătesc un turneu de blues, iar prima cântare din an va fi pe 27 ianuarie, la Clubul Ţăranului. Eu nu funcţionez pe un program stabilit cu luni înainte. Anul mi se dezvoltă treptat, aleg ce cred că mi se potriveşte şi merg înainte. Mă mândresc cu Iulian, fiul meu, care este un pianist de excepţie şi foarte activ, dar pe muzica clasică. Acum e în Vietnam în turneu. Aşadar, sper la un an frumos, în zodia mea, Balanţa, se spune că va fi grozav. Cât despre România? Of, de felul meu sunt atât de optimistă, încerc să nu-mi umbresc gândurile, dar ţara mea nu prea mă lasă. Nu e bine în România. Sunt dezamăgită, dar nu pierd speranţa ca la un moment dat să apară nişte politicieni care să-şi răpească mai mult timp din timpul lor pentru a face bine românilor. Nu poţi fi fericit într-o ţară de nefericiţi, de sărmani, o ţară fără spitale şi şcoli. Primul pas ar fi ca noi, oamenii, să nu mai «facem audienţă» politicienilor şi certurilor lor. Să nu ne mai intereseze şi să cerem doar rezultate. Viitorul nostru este incert, indiferent ce alegeri facem, pentru că oamenilor ajunşi la putere nu le pasă de români. Este extrem de frustrant să vezi că orice alegere faci este în detrimentul tău. Tu mă întrebi, eu îţi răspund, şi am sentimentul că vorbele mele sunt în van, că nu schimbă nimic, ceea ce e din nou frustrant. Cum să ştiu eu, ca artist, ce voi face exact anul viitor, când îmi este atât de greu să-mi fac meseria, văzând că semenii mei mor de foame sau că vulgaritatea are rang de artă în România. Uite cum am început pe ton optimist şi acum ne întristăm. Dar de noi depinde totul. Dacă fiecare am schimba ceva în bine, bine cu bine s-ar cunoaşte. Avem nevoie de mai mult curaj. Asta îmi doresc mie şi asta le doresc românilor: curaj! Curaj ca să facem fiecare câte ceva bine pentru ţara noastră."
ALEXANDRU PAPADOPOL - actor
"Am încheiat un an bun şi întrezăresc altul promiţător""În primul rând, am încheiat un an 2016 extraordinar. La teatru, am reuşit să joc rolul principal la marele regizor Andrei Şerban, iar «Două Lozuri», filmul produs de actoridefilm.ro, a avut un uriaş succes de public, dar şi în festivaluri. În 2017, viaţa mea va fi în continuare legată de Teatrul Odeon. Sper să fie un an bogat în turnee şi festivaluri. Se anunţă o premieră, «Pescăruşul», în care voi avea unul dintre rolurile importante. Se pare că voi juca şi într-un lung metraj care va fi filmat la mijlocul anului viitor, dar voi păstra încă misterul titlului şi regizorului. Nu fac asta din superstiţie, ci doar din discreţie şi etică profesională. Concluzia este că nu am de ce să mă plâng. Tocmai am încheiat un an bun şi întrezăresc un nou an promiţător. România? România şi imaginea ei nu s-au schimbat foarte mult, din păcate. Sunt unul dintre milioanele de martori ai anilor '90, când lucrurile arătau foarte rău, iar imaginea ţării era total compromisă. Schimbări s-au produs, dar singurul meu regret este că nu au loc niciodată repede. Fără a politiza, cred că România îşi va continua parcursul european în 2017. Nu are încotro. Va înainta, aşa lent cum o face dintotdeauna. Pentru mine personal, important este că sălile de teatru sunt mereu pline şi că publicul a început să aprecieze, să frecventeze şi chiar să iubească tot mai mult filmul românesc. Acestea sunt lucrurile care mă interesează pe mine, acestea sunt lucrurile pentru care am un cuvânt de spus şi pe care le pot schimba. Şi o fac."
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
