"Să nu înnebunim cu toții"
"Profesional, am un singur plan: continuarea unei piese de anul trecut, «Prenumele», scrisă de doi autori francezi. Noua piesă se va numi «Cina de adio». E o comedie foarte bună, pe care încercăm să o prezentăm în februarie. Nu este vorba de Teatrul Național, ci ține de domeniul teatrului independent. Cu «Prenumele» am avut mare succes, ba chiar, în ciuda dificultăților financiare, am reușit să facem și turnee în țară cu ea, iar lumea a venit. Sălile au fost pline mereu. Cât despre planurile de la Național, ele nu țin de mine, dar ce știu sigur este că se va juca «No Man's Land» și «Vizita bătrânei doamne», amândouă în regia bulgarului Alexander Morfov, un regizor grozav, cu care am făcut și «Furtuna». În rest, nu vreau decât să fiu sănătos și să fiu împreună cu familia și cu prietenii. Să ne distrăm cât mai mult. Nu ne mai rămâne mare lucru în contextul social și politic din România, decât să căutăm mereu surse de umor, căci altfel s-ar putea să înnebunim cu toții. Sau o parte dintre noi! Nu mi-e teamă de comentariile politice, nu mă ascund de convingerile mele, doar că în ultima vreme, încerc să iau totul cu umor, ca să nu mă enervez tot timpul. Un lucru e cert: mi-aș dori foarte mult ca oamenii să conștientizeze în mod profund că e nevoie de dreptate și corectitudine în țară și că trebuie să cerem asta oamenilor care ne conduc. Din păcate, după douăzeci și cinci de ani, în continuare, nu văd nimic din aceste lucruri. Avem o țară în care plagiatul e la el acasă, în care fiecare fură pentru că toată lumea o face. Foarte multă lume refuză, în continuare, să se întrebe dacă ceea ce văd la televizor e adevărat, e corect. Oamenii nu au simț critic, iau totul de bun. E o chestiune de educație, din păcate. România e alcătuită din lumi paralele. Una este intelectualitatea de la oraș, și alta e formată din oamenii simpli, de la țară. Din păcate, aceștia din urmă sunt atât de creduli, de inocenți, încât devin ignoranți și pot fi amăgiți extrem de ușor. Pur și simplu, îl cred pe politicianul care le zice că le va da ceva. Cam același lucru de întâmplă și în teatru. Se vorbește despre publicul de teatru. Ei bine, există publicuri de teatru, nu numai unul. Sunt, pe de o parte, cei care primesc orice, care râd de doi clovni care își pun piedică, și un alt public mai educat, subtil, care caută ineditul. În muzică, la fel: public de manele și public de jazz. Soluție? Nu am. Cel mai bine este ca fiecare să încerce să fie cât mai corect posibil. Iar cel mai important mi se pare să începem să ne gândim și la cel de lângă noi. Există o vorbă în Biblie, care spune că omul care are posibilitatea de a face bine și nu o folosește, păcătuiește. Așadar, ar trebui nu numai să ne străduim să nu facem rău, ci să facem un pas mai mult și să ne dăm silința să facem bine."
SILVIA DUMITRESCU - cântăreață
"Nu e bine în România, dar nu-mi pierd speranța"
"Dacă finalul de an m-a prins răcită cum nu am fost în viața mea, de am și anulat niște concerte, pentru 2017 plănuiesc, în primul rând, să fiu sănătoasă. La fel și familia mea. Să putem munci, cânta, să avem concerte și evenimente. Profesional, pregătesc un turneu de blues, iar prima cântare din an va fi pe 27 ianuarie, la Clubul Țăranului. Eu nu funcționez pe un program stabilit cu luni înainte. Anul mi se dezvoltă treptat, aleg ce cred că mi se potrivește și merg înainte. Mă mândresc cu Iulian, fiul meu, care este un pianist de excepție și foarte activ, dar pe muzica clasică. Acum e în Vietnam în turneu. Așadar, sper la un an frumos, în zodia mea, Balanța, se spune că va fi grozav. Cât despre România? Of, de felul meu sunt atât de optimistă, încerc să nu-mi umbresc gândurile, dar țara mea nu prea mă lasă. Nu e bine în România. Sunt dezamăgită, dar nu pierd speranța ca la un moment dat să apară niște politicieni care să-și răpească mai mult timp din timpul lor pentru a face bine românilor. Nu poți fi fericit într-o țară de nefericiți, de sărmani, o țară fără spitale și școli. Primul pas ar fi ca noi, oamenii, să nu mai «facem audiență» politicienilor și certurilor lor. Să nu ne mai intereseze și să cerem doar rezultate. Viitorul nostru este incert, indiferent ce alegeri facem, pentru că oamenilor ajunși la putere nu le pasă de români. Este extrem de frustrant să vezi că orice alegere faci este în detrimentul tău. Tu mă întrebi, eu îți răspund, și am sentimentul că vorbele mele sunt în van, că nu schimbă nimic, ceea ce e din nou frustrant. Cum să știu eu, ca artist, ce voi face exact anul viitor, când îmi este atât de greu să-mi fac meseria, văzând că semenii mei mor de foame sau că vulgaritatea are rang de artă în România. Uite cum am început pe ton optimist și acum ne întristăm. Dar de noi depinde totul. Dacă fiecare am schimba ceva în bine, bine cu bine s-ar cunoaște. Avem nevoie de mai mult curaj. Asta îmi doresc mie și asta le doresc românilor: curaj! Curaj ca să facem fiecare câte ceva bine pentru țara noastră."
ALEXANDRU PAPADOPOL - actor
"Am încheiat un an bun și întrezăresc altul promițător"
"În primul rând, am încheiat un an 2016 extraordinar. La teatru, am reușit să joc rolul principal la marele regizor Andrei Șerban, iar «Două Lozuri», filmul produs de actoridefilm.ro, a avut un uriaș succes de public, dar și în festivaluri. În 2017, viața mea va fi în continuare legată de Teatrul Odeon. Sper să fie un an bogat în turnee și festivaluri. Se anunță o premieră, «Pescărușul», în care voi avea unul dintre rolurile importante. Se pare că voi juca și într-un lung metraj care va fi filmat la mijlocul anului viitor, dar voi păstra încă misterul titlului și regizorului. Nu fac asta din superstiție, ci doar din discreție și etică profesională. Concluzia este că nu am de ce să mă plâng. Tocmai am încheiat un an bun și întrezăresc un nou an promițător. România? România și imaginea ei nu s-au schimbat foarte mult, din păcate. Sunt unul dintre milioanele de martori ai anilor '90, când lucrurile arătau foarte rău, iar imaginea țării era total compromisă. Schimbări s-au produs, dar singurul meu regret este că nu au loc niciodată repede. Fără a politiza, cred că România își va continua parcursul european în 2017. Nu are încotro. Va înainta, așa lent cum o face dintotdeauna. Pentru mine personal, important este că sălile de teatru sunt mereu pline și că publicul a început să aprecieze, să frecventeze și chiar să iubească tot mai mult filmul românesc. Acestea sunt lucrurile care mă interesează pe mine, acestea sunt lucrurile pentru care am un cuvânt de spus și pe care le pot schimba. Și o fac."