Acum o sută de ani, înfrântă de armatele Puterilor Centrale şi trădată de Rusia, România era pe marginea prăpastiei. Entuziasmul din 1916 se epuizase sub presiunea evenimentelor. Istoria, desigur, nu se repetă, dar poate furniza modele de acţiune şi învăţăminte ce nu ar trebui uitate. În decembrie 2016, o parte a românilor au susţinut cu entuziasm PSD-ul, un partid care a ştiut să capitalizeze şi să speculeze abil frustrările lor economice şi sociale. Precum guvernanţii din 1916 (când regele Ferdinand a promis împroprietărirea masivă a ruralilor, ce urmau să fie mobilizaţi pentru Războiul de Reîntregire), PSD-ul a avansat, pentru 2017, un program menit să scoată ţara de pe lista codaşelor Europei, din perspectiva nivelului de dezvoltare. Un program generos, care nu a putut fi combătut realist de oponenţii săi, acuzaţi de "liberalism globalist" şi antinaţionalism. Pentru cei 3.100.000 de votanţi ai PSD (o şesime din numărul total al alegătorilor), el a fost semnalul că, în sfârşit, statul se gândeşte şi la "talpa ţării". PSD-ul a dat de înţeles că, pe baza creşterii economice, menţinută eroic de hulitul guvern tehnocrat al lui Dacian Cioloş la cel mai înalt nivel din Europa, va realiza o redistribuire a veniturilor ce va schimba calitatea vieţii românilor. Programul, conceput de echipa liderului PSD-ist Liviu Dragnea este - trebuie recunoscut - foarte generos din această perspectivă. Dar, ca şi în 1917, când promisiunile de reformă agrară n-au fost suficiente pentru a împiedica înfrângerile din război, trebuie să ne întrebăm cât de bazat pe date reale este el, şi cât este propagandă electorală. Cât din acest program ţine cont de contextul intern şi extern al evoluţiei României (şi economiei sale), şi cât este doar o sumă de vorbe goale, prin care au fost convinşi cei care văd doar traiul de la o zi la alta? În 1918, după un şir de împrejurări favorabile, care au generat România Mare, guvernul regelui Ferdinand şi-a onorat promisiunile. Istoria, cum am spus, nu se repetă. Va mai avea oare, după un secol, România norocul de atunci?
Să examinăm, la rece, după încheierea sărbătorilor, programul social şi economic al partidului care, împreună cu aliaţii săi, vrea să domine la modul absolut destinul ţării, în următorii patru ani. În proiectul de buget pe 2017, vânturat în campania electorală, PSD-ul a avansat o serie de date care ar justifica transferul în buzunarele românilor a aproape 253 de miliarde de lei, cât ar urma să adune, ca venituri, vistieria statului. Transferul s-ar realiza prin majorări masive ale salariului minim şi mediu - în special al celor din educaţie şi sănătate, dar şi din restul sectorului public -, prin creşterea nivelului pensiilor - în primul rând a celei minime garantate - datorită recalculării punctului de pensie, prin drenări masive de fonduri către agricultură şi infrastructură, precum şi prin reducerea sau eliminarea unor taxe, a TVA-ului la anumite operaţiuni etc. Proiectul dă amănunte despre aceste creşteri şi reduceri procentuale, indicând, la surse, inclusiv stoparea risipei de fonduri din aparatul guvernamental, al parlamentului şi preşedinţiei. "Programatorii" PSD s-au bazat, în construirea bugetului, pe un PIB de 815,2 miliarde de lei, o creştere economică de 5,5%, un curs de schimb de 4,46 lei/euro şi o rată a inflaţiei de 1,2%. Cele 253 de miliarde de lei (reprezentând 31,1% din PIB) s-ar realiza după scăderea cheltuielilor curente (275,6 miliarde de lei) şi a sumelor alocate constituirii Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii al României (45 de miliarde de lei). Deficitul bugetar prevăzut (şi care trebuie să nu depăşească 3%) va fi de 2,7% din PIB, guvernul onorând astfel obligaţiile sale internaţionale. Principala sursă de alimentare a noului buget va fi constituită de creşterea bazei de impozitare, posibilă ca urmare a majorării veniturilor populaţiei, a sporirii - în consecinţă - a contribuţiilor pentru asigurări sociale (estimate la 66,7 miliarde de lei, cu un "plus" de 4,7 miliarde de lei), a apariţiei unor noi locuri de muncă (impozitabile) şi a unei absorbţii mai eficiente a fondurilor europene. Pare că, tehnic, proiectul se susţine şi PSD-ul îşi onorează promisiunile.
Numai că "socotelile de acasă nu se potrivesc cu cele din târg". Toţi specialiştii oneşti susţin că acea creştere estimată de 5,5% - şi "piatră unghiulară" a bugetului PSD-ist - este nerealistă. Guvernul Cioloş a realizat o creştere de 4,3% în actualul context intern şi internaţional. Or, climatul economic mondial pare să se înrăutăţească în urma "supraîncălzirii" economiei marilor puteri. Rata de schimb prognozată este deja depăşită, iar atragerea fondurilor europene este, ea însăşi, susceptibilă de corecţii, în contextul redefinirii la nivel UE a politicilor de redistribuire a lor, ca urmare a dificultăţilor economice ale Italiei şi Greciei, dar şi a ansamblului european după "Brexit". Guvernul Cioloş, cel mai realist guvern pe care l-a avut până acum România post-comunistă, a prevăzut, după un calcul strâns, venituri de 243 miliarde de lei şi cheltuieli totale de 267 miliarde lei. D-l Cioloş a luat în calcul creşteri ponderate ale veniturilor populaţiei, fără a depăşi limitele unei minime austerităţi, menită să asigure continuarea programelor investiţionale şi o marjă de siguranţă faţă de şocurile economice externe. Ce vor face, în aceste împrejurări guvernanţii lui L. Dragnea? Vor reduce iarăşi fondurile de investiţii în infrastructură şi industrie? Vor bloca sumele destinate dotărilor din învăţământ şi sănătate? Vor creşte impozitele pe salarii şi pensii? D-l Dragnea şi oamenii lui au început deja să-şi modereze propunerile, să vorbească de etapizări şi "reaşezări". Populismul duce, întotdeauna, la o decontare suportată de cei mulţi. La aproape o sută de ani de la Reîntregire, fără o infrastructură care să o lege interior, fără o economie bazată pe producţie şi cu o clasă politică interesată în primul rând de binele naţional, România s-ar putea să nu mai aibă "norocul" din 1918. Dumnezeu să o păzească!
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
