Acum o sută de ani, înfrântă de armatele Puterilor Centrale și trădată de Rusia, România era pe marginea prăpastiei. Entuziasmul din 1916 se epuizase sub presiunea evenimentelor. Istoria, desigur, nu se repetă, dar poate furniza modele de acțiune și învățăminte ce nu ar trebui uitate. În decembrie 2016, o parte a românilor au susținut cu entuziasm PSD-ul, un partid care a știut să capitalizeze și să speculeze abil frustrările lor economice și sociale. Precum guvernanții din 1916 (când regele Ferdinand a promis împroprietărirea masivă a ruralilor, ce urmau să fie mobilizați pentru Războiul de Reîntregire), PSD-ul a avansat, pentru 2017, un program menit să scoată țara de pe lista codașelor Europei, din perspectiva nivelului de dezvoltare. Un program generos, care nu a putut fi combătut realist de oponenții săi, acuzați de "liberalism globalist" și antinaționalism. Pentru cei 3.100.000 de votanți ai PSD (o șesime din numărul total al alegătorilor), el a fost semnalul că, în sfârșit, statul se gândește și la "talpa țării". PSD-ul a dat de înțeles că, pe baza creșterii economice, menținută eroic de hulitul guvern tehnocrat al lui Dacian Cioloș la cel mai înalt nivel din Europa, va realiza o redistribuire a veniturilor ce va schimba calitatea vieții românilor. Programul, conceput de echipa liderului PSD-ist Liviu Dragnea este - trebuie recunoscut - foarte generos din această perspectivă. Dar, ca și în 1917, când promisiunile de reformă agrară n-au fost suficiente pentru a împiedica înfrângerile din război, trebuie să ne întrebăm cât de bazat pe date reale este el, și cât este propagandă electorală. Cât din acest program ține cont de contextul intern și extern al evoluției României (și economiei sale), și cât este doar o sumă de vorbe goale, prin care au fost convinși cei care văd doar traiul de la o zi la alta? În 1918, după un șir de împrejurări favorabile, care au generat România Mare, guvernul regelui Ferdinand și-a onorat promisiunile. Istoria, cum am spus, nu se repetă. Va mai avea oare, după un secol, România norocul de atunci?
Să examinăm, la rece, după încheierea sărbătorilor, programul social și economic al partidului care, împreună cu aliații săi, vrea să domine la modul absolut destinul țării, în următorii patru ani. În proiectul de buget pe 2017, vânturat în campania electorală, PSD-ul a avansat o serie de date care ar justifica transferul în buzunarele românilor a aproape 253 de miliarde de lei, cât ar urma să adune, ca venituri, vistieria statului. Transferul s-ar realiza prin majorări masive ale salariului minim și mediu - în special al celor din educație și sănătate, dar și din restul sectorului public -, prin creșterea nivelului pensiilor - în primul rând a celei minime garantate - datorită recalculării punctului de pensie, prin drenări masive de fonduri către agricultură și infrastructură, precum și prin reducerea sau eliminarea unor taxe, a TVA-ului la anumite operațiuni etc. Proiectul dă amănunte despre aceste creșteri și reduceri procentuale, indicând, la surse, inclusiv stoparea risipei de fonduri din aparatul guvernamental, al parlamentului și președinției. "Programatorii" PSD s-au bazat, în construirea bugetului, pe un PIB de 815,2 miliarde de lei, o creștere economică de 5,5%, un curs de schimb de 4,46 lei/euro și o rată a inflației de 1,2%. Cele 253 de miliarde de lei (reprezentând 31,1% din PIB) s-ar realiza după scăderea cheltuielilor curente (275,6 miliarde de lei) și a sumelor alocate constituirii Fondului Suveran de Dezvoltare și Investiții al României (45 de miliarde de lei). Deficitul bugetar prevăzut (și care trebuie să nu depășească 3%) va fi de 2,7% din PIB, guvernul onorând astfel obligațiile sale internaționale. Principala sursă de alimentare a noului buget va fi constituită de creșterea bazei de impozitare, posibilă ca urmare a majorării veniturilor populației, a sporirii - în consecință - a contribuțiilor pentru asigurări sociale (estimate la 66,7 miliarde de lei, cu un "plus" de 4,7 miliarde de lei), a apariției unor noi locuri de muncă (impozitabile) și a unei absorbții mai eficiente a fondurilor europene. Pare că, tehnic, proiectul se susține și PSD-ul își onorează promisiunile.
Numai că "socotelile de acasă nu se potrivesc cu cele din târg". Toți specialiștii onești susțin că acea creștere estimată de 5,5% - și "piatră unghiulară" a bugetului PSD-ist - este nerealistă. Guvernul Cioloș a realizat o creștere de 4,3% în actualul context intern și internațional. Or, climatul economic mondial pare să se înrăutățească în urma "supraîncălzirii" economiei marilor puteri. Rata de schimb prognozată este deja depășită, iar atragerea fondurilor europene este, ea însăși, susceptibilă de corecții, în contextul redefinirii la nivel UE a politicilor de redistribuire a lor, ca urmare a dificultăților economice ale Italiei și Greciei, dar și a ansamblului european după "Brexit". Guvernul Cioloș, cel mai realist guvern pe care l-a avut până acum România post-comunistă, a prevăzut, după un calcul strâns, venituri de 243 miliarde de lei și cheltuieli totale de 267 miliarde lei. D-l Cioloș a luat în calcul creșteri ponderate ale veniturilor populației, fără a depăși limitele unei minime austerități, menită să asigure continuarea programelor investiționale și o marjă de siguranță față de șocurile economice externe. Ce vor face, în aceste împrejurări guvernanții lui L. Dragnea? Vor reduce iarăși fondurile de investiții în infrastructură și industrie? Vor bloca sumele destinate dotărilor din învățământ și sănătate? Vor crește impozitele pe salarii și pensii? D-l Dragnea și oamenii lui au început deja să-și modereze propunerile, să vorbească de etapizări și "reașezări". Populismul duce, întotdeauna, la o decontare suportată de cei mulți. La aproape o sută de ani de la Reîntregire, fără o infrastructură care să o lege interior, fără o economie bazată pe producție și cu o clasă politică interesată în primul rând de binele național, România s-ar putea să nu mai aibă "norocul" din 1918. Dumnezeu să o păzească!