Dumnezeu să binecuvânteze România!

La alegerile din 11 decembrie, PSD-ul a realizat o vic­torie notabilă, convingând aproape jumătate din cei ce-au vo­tat să-i ofere legitimitatea necesară preluării gu­ver­nului.

Este drept, însă, că această legitimitate este ciun­tită de ab­sen­ţa a 60% dintre votanţi. Slaba participare la vot nu poate fi explicată doar prin "tradiţionala resem­nare româ­neas­că". Cauza eşecului a fost şi slaba pres­taţie a par­ti­delor de­clarate de dreapta, pro-occidentale şi susţinătoare ale in­tegrării ferme în UE. PSD-ul a propus un program populist, com­bi­nat cu o subtilă propagandă antijustiţie, care a prins. Mă­ririle de salarii pentru bu­getari, creşterea pensiilor şi a altor facilităţi sociale au con­vins pe cei care îşi duc viaţa de azi pe mâine. Iar pro­punerile de limitare a acţiunilor Justiţiei i-au mulţumit pe "baronii" tranziţiei româneşti, care speră să-şi vadă la adăpost averile dobândite, mai mult sau mai puţin legal, cât şi pe micii "întreprinzători", care s-au crezut mereu "aca­rii Păun" ai reglementărilor impuse de aceasta. Jus­tiţia ro­mâ­neas­că nu a reuşit încă acea "confiscare ex­tin­să a câş­tigurilor ilicite" care i-ar fi descurajat pe afa­ce­riştii ve­roşi ai epocii noastre. Dreapta, divizată şi chiar contra­dic­torie în acţiunile sale, nu putea promite aşa ceva, con­şti­entă de fra­gilitatea eco­nomiei şi de ne­cesitatea unui me­diu de afa­ceri sănătos şi corect. Dar, în momentele gu­ver­nărilor sale, re­pre­zen­tanţii ei s-au do­ve­dit a fi, deseori, cu ni­mic deo­sebiţi de cei ai aşa-zisei stângi. De aceea a şi reuşit, în zona ei, USR-ul, un partid nestructurat, apărut târziu, dar neim­plicat, până acum, în afacerile guvernării. Cum se va re­struc­tura aceas­tă parte a eşichierului politic ne inte­resează acum mai puţin. Cons­tituţional şi democra­tic este ca gu­ver­narea să fie încredinţată PSD-ului şi sateliţilor săi, fie în alianţă cu ALDE, fie într-o coaliţie mai extinsă. România are ne­voie în aceste momente de pace şi de stabilitate. Aces­tea sunt condiţionate de "jocul" dintre preşe­din­ţia ţării şi noua majoritate parlamentară. Per­fect constitu­ţional, dar şi corect moral, preşedintele Klaus Iohannis a anunţat că nu va numi pre­mier o persoană ce are probleme cu Jus­ti­ţia. Nu l-a vizat în mod direct pe Liviu Dragnea, con­dam­nat (cu suspendare) în "do­sarul Re­fe­ren­­dumului". În PSD şi ALDE sunt destui as­pi­ranţi la aceas­tă dem­ni­tate, care se află în conflict cu insti­tuţiile indepen­dente ale Justiţiei, salvaţi - deocamdată - prin di­verse ter­ti­puri de acţiunea aces­tora. Dragnea este însă artizanul zdro­bi­toa­rei victorii PSD-iste şi doreşte, în mod firesc, să be­ne­ficieze de ea. Liderul celui mai mare partid politic ro­mâ­nesc ştie că, dacă nu va fi el cel care dirijează "ad­mi­nis­tra­rea bu­ca­telor", baronii partidului său şi clienţii lor, in­clu­siv con­du­cătorii "aliaţilor", se vor orienta spre cel "de pixul căruia" depind direct strategiile administrative. Gru­pul de "lupi hă­mesiţi" al lui Ponta, dar şi "bătrânii vul­poi" ai par­tidului abia aşteaptă "mirosul de sânge", adică să rea­li­zeze că deciziile vitale pentru evoluţia ţării se iau în al­tă par­te. Liviu Dragnea a demonstrat, însă, că este un po­li­ti­cian matur, declarând că în niciun caz nu se va opune legii. Ceea ce înseamnă că, cel puţin până la ex­­pi­rarea con­dam­nării, ce nu a fost în­so­ţită şi de o pri­vare de drepturi civice, a renunţat la as­piraţia de a fi pre­mier. Acum intervine şi o altă latură a definiţiei unui po­litician matur: res­pon­sa­bi­li­tatea. Împreună cu aliatul său, ALDE, PSD-ul poate să-i facă pre­şedintelui Iohannis o "propunere de nerefuzat" în persoana altui politician din rândurile sale, după cum se şi cuvine. Pentru Dragnea, problema este însă cea a modului în care viitorul premier va fi controlat, dirijat din spate. Liviu Dragnea a sugerat deja rezolvarea pro­ble­mei prin pro­pu­nerea unui "comitet de monitorizare" po­litică a gu­vernului, condus - evident - de liderul partidului majoritar. Prece­den­te există. În Polonia, guvernul nu este condus de liderul partidului la putere, Jaroslaw Kaczynski, dar dirijat de acesta din fo­toliul său de parlamentar. Persoana pre­mie­rului este foar­te importantă tocmai pentru că de imaginea lui depind atât imaginea liderului de partid care îl propune, cât şi imaginea partidului însuşi. Un pre­mier ca Ponta, Teo­do­rovici, Bănicioiu sau chiar Gabriela Firea i-ar crea multe di­ficultăţi şefului PSD-ist, atât prin "popularitatea" lor (po­zitivă sau negativă), cât şi prin caracterul şi tem­pe­ramentul lor. Mai potriviţi pen­tru misiunea pe care Drag­nea vrea să şi-o asume sunt oa­meni ca Fifor sau d-na S. Shhaideh, "oameni noi", care s-au păstrat, cu o anume de­cen­ţă, până acum în umbră. Un ca­binet fără "pătaţi" poate în­cepe, cu oa­recare succes, trans­punerea în realitate a "pro­gra­mu­lui" enunţat de lider, mai ales că acesta nu poate in­voca, ia­răşi, "greaua moştenire". Dacian Cioloş, un pre­mier nu în­dea­juns de apreciat, lasă PSD-ului o eco­nomie în creştere func­ţională, o serie de măsuri absolut necesare în sistemul să­nătăţii şi educaţiei şi o serie de proceduri coerente în rea­lizarea infrastructurii sau a ab­sorbţiei de fonduri europene care, abandonate sau "adap­­tate" la vechile obiceiuri ale cla­sei politice ro­mâ­neşti, pot duce la un dezastru anunţat. Drag­­­nea a început deja să-şi "modereze" promisiunile şi, cel puţin mo­mentan, a re­nunţat la sloganele propagan­dis­ti­­ce de condamnare "so­ro­sistă" a lui Cioloş. PSD-ul a mai be­­neficiat de efec­tele re­manente ale unor decizii ale gu­ver­ne­lor anterioare, pe care le-a risipit prin "şmecheriile fi­nan­cia­re" ale unora dintre liderii săi. Responsabilitatea faţă de ţară ar trebui, acum, când se apropie centenarul Marii Uniri, să fie deviza unui guvern numit odată cu Crăciunul, şi a u­nui Parlament care nu a fost ales doar pentru imunităţi şi pri­vilegii ne­sim­ţite. Dragnea se află în cel mai important mo­­ment al vie­ţii sale politice: va propune, în sfârşit, o gu­­­ver­­nare co­rectă pentru ţară, sau va incita revenirea la obiş­­nui­­tele "so­luţii imorale". Dumnezeu să binecu­vân­teze Ro­mânia!