Anchetă "Formula AS" - Alegerile s-au încheiat. Ce urmează?

Alegerile parlamentare din 11 Decembrie au fost câştigate de PSD, cu 45% din vo­turi, urmat de PNL, cu 20%, şi USR, cu 9%. Au mai intrat în Parlament: UDMR - 6%, ALDE - 5% şi PMP - 5%. Am căutat, împreună cu trei jurnalişti de top, răspunsurile la două între­bări importante:

1. Rezultatele alegerilor parlamentare din toamna acestui an arată că din 18.881.604 români cu drept de vot, s-au pre­zentat la urne 7.200.000 (39,49%), din care 45%, adică circa 3.300.000 (mai puţin de un sfert din to­talul alegătorilor), au votat PSD. Fără să fie un tri­umf, victoria e totuşi victorie. Cum se ex­pli­că ea?

2. Credeţi că victoria PSD va duce la schim­bări radicale în politica internă şi externă a României?


Liviu Avram - Redactor-şef adjunct Adevărul
"Numărul celor care au votat PSD este mai mic ca în alte alegeri"

1. Nu s-a înregistrat o creştere fabuloasă a PSD! Procentul pare fabulos, având în vedere procentajul mic de participanţi la vot, dar numărul celor care au votat PSD este chiar mai mic decât în alte ale­geri. Configuraţia care a rezultat în urma scru­ti­nului a fost dată, în mod covâr­şitor, de faptul că cei care sunt în opoziţie cu PSD nu au reuşit să-şi ca­ta­li­zeze electoratul să vină la vot. Prin urmare, s-a întâmplat ceea ce se întâmplă de obicei în ase­me­nea situaţii: electoratul PSD votează disciplinat, atâta cât este, iar ceilalţi, în condiţii de calm politic - şi a fost o campanie chiar anostă - nu vin la vot, şi iată rezultatul. Sur­prize au fost doar atunci când acel electorat latent, leneş, indiferent, s-a enervat şi s-a prezentat la vot. Or, anul acesta, şi în alegerile locale, şi la par­la­men­tare, PSD a jucat destul de inteligent, nu a osti­li­zat pe nimeni, a preferat să tacă, să facă o cam­panie mai mult decât leşinată, şi nu a produs vreo revoltă din partea alegătorilor care nu-l agreează.
Surpriza plăcută a acestor alegeri este USR, care a obţinut 9%, fiind abia înfiinţat şi având oa­meni necunoscuţi pe liste. Este în avantajul lor că încep viaţa politică mare din opoziţie, căci dacă s-ar fi plasat la putere, ar fi avut mari probleme in­terne. Aşa, au şanse să crească, să devină un partid de viitor. Des­pre ALDE şi PMP - sunt frânturi din partide vechi şi, chiar dacă au intrat în Parlament, per­formanţa lor rămâne modestă, căci abia au tre­cut pragul electoral. Mobilizarea UDMR s-a do­ve­dit exemplară, pentru că, pentru prima dată, această formaţiune s-a confruntat în mod real cu riscul de a nu mai accede în Parlament. Au reuşit să câştige alegerile în patru judeţe, faţă de două, cum era până acum. Problema cea mai mare este la PNL, care a pierdut alegerile, deşi avea semnale clare, încă de la locale, că nu au păşit pe o cale bună. Au băltit, şi ideologic, şi doctrinar, şi politic, n-au avut un mesaj coerent, au ezitat, au dat înapoi, una au spus şi alta au făcut, iar rezultatul nu putea fi decât aces­ta: un 20% chinuit.
2. Sper ca PSD să nu-şi pună în practică toate promisiunile din campanie, pentru că va devasta bugetul şi va da peste cap deficitul bugetar.
Din punct de vedere al relaţiei PSD cu Justiţia, încă nu ştiu dacă ne aflăm în faţa unei schimbări de paradigmă sau vor continua cu aceeaşi politică de până acum. Depinde foarte mult de Liviu Drag­nea, care este alt tip de lider decât Victor Ponta, mult mai puţin tembel în acţiune şi în declaraţii. Principala provocare a PSD este cine va conduce guvernul. Şi-anume, situaţia politico-juridico-pe­nală a lui Liviu Dragnea. El nu a anunţat în cam­panie că vrea să fie premier, alţii, din anturajul său, l-au anunţat ca posibil premier, şi rămâne de văzut dacă PSD va merge cu propunerea Liviu Dragnea premier la preşedintele Klaus Iohannis. O lege din 2001 privind funcţionarea guvernului interzice ex­pli­cit ca din guvern să facă parte persoane cu con­dam­nări penale. Or, Liviu Dragnea nu doar că are o condamnare penală, ci se află în timpul exe­cutării unei pedepse. Şi doar generozitatea jude­cătorilor care i-au dat cu suspendare a făcut să nu se afle acum după gratii. Deci, preşedintele nu-l poate nu­mi premier. Şi-atunci, există câteva va­rian­te de lu­cru: 1. Avocatul Poporului să atace legea la Curtea Constituţională, pentru a-i face loc lui Dragnea, dar nu ştim ce va spune Curtea; 2. PSD să insiste cu Dragnea premier, preşedintele să ce­deze, să fie votat în Parlament şi opoziţia să atace ho­tărârea Parlamentului la Curtea Constituţională şi iar nu ştim ce va hotârî Curtea şi cât timp se va con­­suma până vom avea un nou guvern; 3. Un com­­promis rezonabil, care împacă şi votul popular şi legea, ar fi ca PSD să meargă la Cotroceni cu un alt nume de premier. Nu ştim deocamdată care ar putea fi acela, căci PSD nu a anunţat public vreun nume în campanie. Bun, există riscul politic intern în PSD ca, dacă Dragnea dă altuia funcţia de pre­mier, să-şi creeze singur un rival, pentru că struc­tu­rile locale ale partidului urmează banii, iar banii sunt la Palatul Victoria. Totuşi, ar putea fi evitat acest risc, dacă Drag­nea ar obţine pentru sine şefia Ca­merei Depu­taţilor, pentru care nu are nici o in­ter­dicţie legală, şi de unde ar putea exercita o oa­re­care influenţă şi asupra partidului, şi asupra gu­vernului.


Andreea Pora - Redactor-şef Revista 22
"Victoria PSD se datorează impotenţei PNL"

1. PSD a obţinut cel mai bun rezultat din 1990 încoace, pentru că a reuşit să-şi lărgească bazinul electoral tradiţional, care se afla în jurul a 35-36%. A izbutit să atragă un număr mai mare de votanţi din mediul urban, 49% dintre ale­gătorii săi, după un studiu IRES. Şi, în plus, a fă­cut paşi în­spre un electorat care nu era al său: micii întreprinzători şi pro­fesiunile li­be­rale. Toate aces­tea, pentru că PSD a dus o cam­panie inteli­gen­tă, sub baghe­ta lui Liviu Drag­nea. Nu a agre­sat elec­to­ra­tul non-PSD şi pe cel ne­ho­tă­rât, a lăsat tre­burile urâ­te şi atacu­rile pe sea­ma PRU, o cre­aţie a sa, care a a­vut un dis­curs ultra-na­ţio­nalist şi xenofob, în­drep­­­tat cu pre­cădere împo­triva USR, PNL şi a lui Da­cian Cioloş, fapt care cred că a şi re­dus semni­fi­cativ din cotele electorale ale USR şi PNL. De ase­menea, trebuie să admitem că, dincolo de maşi­nă­ria sa de vot, al­că­tuită din structuri locale şi pri­mari, PSD este unul dintre puţinele partide care păstrează le­gă­tura cu propriul electorat. Vor­beşte pe limba lui, revarsă pe­riodic asupra lui un sac de promisiuni pri­vind mă­riri de salarii, pensii şi alo­caţii... În al doilea rând, victoria PSD se da­torează şi impo­ten­ţei PNL, care a avut o campanie extrem de moale, lipsită de vi­­­ziune, de co­muni­ca­tori şi de leadership şi, de fapt, nean­co­ra­tă în reali­tate. A încercat să su­pli­neas­că prin ali­nierea în spa­tele lui Dacian Cioloş, care însă a făcut non-com­bat, abia în ultima săptă­mână de campanie im­pli­cându-se puţin. Nici PNL, nici Cioloş nu au re­uşit să trans­mi­tă mesaje care să energizeze, să emo­ţioneze elec­toratul şi să-l deter­mine să iasă la vot. Par­tea bună este că USR, un partid cu doar şase luni de viaţă, a ajuns a treia forţă politică a ţării, ob­ţi­nând 9% din voturi. Nu a reuşit mai mult, pentru că a re­fuzat să se po­zi­ţioneze ide­olo­gic la stânga sau la dreap­ta şi pentru că a func­ţionat pe baza prin­ci­piului vaselor comu­ni­cante cu PNL. Şi, repet, a mai fost văduvit de o parte din voturi, în urma cam­pa­niei xenofobe a PRU, care a făcut din USR un partid al străinilor, al lui Soros, care vin­de ţara etc. Vestea bună este că aceşti naţio­na­lişti penali, din PRU, în frunte cu Sebastian Ghiţă, nu au intrat în Parlament.
2. Un partid care va avea o majoritate atât de so­lidă în Parlament, cum va avea PSD, ar trebui, te­o­retic şi raţional, să-şi urmeze programul de gu­ver­nare anunţat, fără excese, făcând câteva refor­me, în sensul în care el le înţelege, şi având grijă să men­­ţină un echilibru, inclusiv în relaţia cu pre­şedinţia. Problema cu PSD este că, atunci când vine la gu­ver­nare, i se urcă puterea la cap şi acţio­nea­ză ca un par­tid-stat. Adică vrea să controleze totul, să înă­buşe orice opoziţie şi orice voce critică şi să fure cât poate. Sperăm ca, sub conducerea lui Liviu Drag­nea, să evite această tentaţie. Şi, mai ales, să nu distrugă DNA şi să nu oprească lupta anti­co­rupţie. Pe subiectul acesta, Dragnea a reuşit până acum să ţină în frâu partidul.
Cât despre relaţia cu preşedinţia, tensiunile pot apărea dacă Dragnea va insista ca preşedintele să-l numească premier, în răspărul legii, care îi in­terzice accesul în această poziţie, pentru că a fost con­damnat penal.
Mai avem temeri şi legate de orientarea în po­litica externă a PSD. Există în partid o componentă filo-rusă şi încă una, mai puternică, antiocci­den­tală. Iar conjunctura internaţioală este complicată şi plină de tensiuni. Nu ştim ce se va întâmpla cu UE, cum vor evolua lucrurile în Orientul Mijlociu şi care va fi relaţia dintre Putin şi Trump. În aceste ape tulburi, România trebuie să aibă o politică ex­ternă foarte inteligentă. Şi aici, sper ca Dragnea să aibă suficientă minte, încât să pună un ministru de Externe pro-european.


Cristian Grosu - Redactor-şef cursdeguvernare.ro
"Liberalii au pierdut pe mâna lor"

1. Scorul neaşteptat al PSD poate fi explicat prin aceea că o parte din votanţii disciplinaţi, ră­maşi de la PP-DD şi UNPR, s-au dus către PSD şi au adăugat acolo cele 5-6 procente cu care ne-au sur­prins aşteptările. La acestea s-au adăugat câţiva factori scăpaţi de sub observaţia analiştilor politici. Întâi, lipsa totală de combativitate a PNL, care a mi­zat exclusiv pe imaginea lui Dacian Cioloş. Şi lipsa singurului discurs al PNL care putea produce emoţie şi hotărâre în electoratul propriu, cel despre anticorupţie. Doi: marginalizarea PDL în ca­drul PNL. Maşi­nă­ria de vot în te­ri­toriu a fost mereu atuul PDL, care acum, odată cu anchetarea lui Va­sile Blaga şi cu blocarea lui Adrian Videanu, nu a mai func­ţionat. Trei: lipsa unui mesaj de dreap­ta in­­teligibil al PNL. Din cei 60% absenţi la vot ni­meni nu putea să fie mobilizat cu un set de măsuri şi propuneri la fel "de dreapta" pe cât au fost şi ale PSD. În fine, PMP şi USR au luat din electoratul PNL: la PMP nu s-au dus foştii UNPR-işti, ci un seg­­ment de dreapta care se recunoştea în dreapta lui Tra­ian Băsescu. La USR s-au dus mai toţi tinerii care voiau schimbare şi aveau o încli­na­ţie spre dreapta. Da­că se adună 21% cu 5,5 şi cu 7,5 se cam fac procentele care ar fi fost de aşteptat de la PNL. 
2. E greu de crezut că PSD îşi va putea respecta promisiunile elec­to­ra­le. Ro­mânia nu are buget, pur şi sim­plu, scăderile de taxe nu vor putea fi aco­pe­rite de creş­terea eco­no­mică în scădere (consumul îşi atin­ge potenţialul). Şi mai e o discuţie: cum va fi res­pec­­tată limita de deficit asumată de România, în con­diţiile în care se impune reluarea investiţiilor pu­blice? Pro­­babil că vor fi sacrificate investiţiile, iar puţinul care se va face va fi "vândut" printr-un PR insis­tent. 
Nu cred că vor exista derapaje de la liniile de politică externă. În primul rând, politica externă este apanajul preşedintelui, nu al Ministerului de Externe. În al doilea rând, încă există un set de măsuri de reacţie ale UE şi NATO, astfel încât un viitor guvern să nu-şi permită ieşiri din linie. Pro­babil că unul este şi va fi discursul, dar altfel vor sta lucrurile în fapt.